47,696 matches
-
clasa de luminozitate III, asta indicând că este o stea gigantă evoluată care și-a epuizat rezerva de hidrogen și este aprope o gigantă roșie. Din 1943, spectrul acestei stele a servit ca etalon stabil pentru punctul din care alte stele sunt clasificate. Este estimat că masa sa este cu aproape 50% mai mare decât a Soarelui, măsurătorile infractometrice au arătat că diametrul stelei este de 15 ori mai mare ca al Soarelui. În ciuda acestor caracteristici, steaua se învârte totuși cu
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
gigantă roșie. Din 1943, spectrul acestei stele a servit ca etalon stabil pentru punctul din care alte stele sunt clasificate. Este estimat că masa sa este cu aproape 50% mai mare decât a Soarelui, măsurătorile infractometrice au arătat că diametrul stelei este de 15 ori mai mare ca al Soarelui. În ciuda acestor caracteristici, steaua se învârte totuși cu o viteză ecuatorială azimutală mai mare decât a Soarelui, având o viteză rotațională proiectată de 3,44 km s. Luminozitatea stelei este de
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
punctul din care alte stele sunt clasificate. Este estimat că masa sa este cu aproape 50% mai mare decât a Soarelui, măsurătorile infractometrice au arătat că diametrul stelei este de 15 ori mai mare ca al Soarelui. În ciuda acestor caracteristici, steaua se învârte totuși cu o viteză ecuatorială azimutală mai mare decât a Soarelui, având o viteză rotațională proiectată de 3,44 km s. Luminozitatea stelei este de aproximativ 91 de ori mai mare decât a Soarelui datorită temperaturii efective de
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
că diametrul stelei este de 15 ori mai mare ca al Soarelui. În ciuda acestor caracteristici, steaua se învârte totuși cu o viteză ecuatorială azimutală mai mare decât a Soarelui, având o viteză rotațională proiectată de 3,44 km s. Luminozitatea stelei este de aproximativ 91 de ori mai mare decât a Soarelui datorită temperaturii efective de 4,480 K. Aceasta este mai rece decât cea de la suprafața Soarelui, conferindu-i o strălucire portocalie caracteristică stelelor de tip K. Este posibil ca
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
de 3,44 km s. Luminozitatea stelei este de aproximativ 91 de ori mai mare decât a Soarelui datorită temperaturii efective de 4,480 K. Aceasta este mai rece decât cea de la suprafața Soarelui, conferindu-i o strălucire portocalie caracteristică stelelor de tip K. Este posibil ca steaua să fie variabilă. Metalicitatea, care este măsura altor elemente în afara hidrogenului și heliului, este aproape jumătate din cea a Soarelui. În 2011, a fost raportată o posibilă prezență a unei exoplanete orbitând steaua
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
este de aproximativ 91 de ori mai mare decât a Soarelui datorită temperaturii efective de 4,480 K. Aceasta este mai rece decât cea de la suprafața Soarelui, conferindu-i o strălucire portocalie caracteristică stelelor de tip K. Este posibil ca steaua să fie variabilă. Metalicitatea, care este măsura altor elemente în afara hidrogenului și heliului, este aproape jumătate din cea a Soarelui. În 2011, a fost raportată o posibilă prezență a unei exoplanete orbitând steaua de către Byeong-Cheol Lee et al. Planeta a
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
stelelor de tip K. Este posibil ca steaua să fie variabilă. Metalicitatea, care este măsura altor elemente în afara hidrogenului și heliului, este aproape jumătate din cea a Soarelui. În 2011, a fost raportată o posibilă prezență a unei exoplanete orbitând steaua de către Byeong-Cheol Lee et al. Planeta a fost detectată folosind metoda vitezei radiale, bazată pe măsurători făcute în perioada 2003-2010 de la Observatorul Astronomic Optic Bohyunsan din Corea de Sud. Obiectul are o perioadă orbitală de 381 zile și o excentricitate
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
mare ca a lui Jupiter. Axa semi-majoră estimată a orbitei planetei este de 1,2 unități astronomice (UA), care ar însemna o distanță de periapsă de 0,9 UA și o distanță de apoapsă de 1.5 UA. Prin comparație, steaua are o rază de 0,07 AU.
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
(sau Y Canum Venaticorum, Y CVn) este o stea variabilă semiregulată de carbon din constelația Câinii de Vânătoare, foarte bine cunoscută pentru culoarea sa roșiatică intensă. Este una dintre stelele cele mai roșii de pe cerul nocturn întrucât este una dintre cele mai strălucitoare supergigante roșii. Magnitudinea sa aparentă culminează
La Superba () [Corola-website/Science/328629_a_329958]
-
(sau Y Canum Venaticorum, Y CVn) este o stea variabilă semiregulată de carbon din constelația Câinii de Vânătoare, foarte bine cunoscută pentru culoarea sa roșiatică intensă. Este una dintre stelele cele mai roșii de pe cerul nocturn întrucât este una dintre cele mai strălucitoare supergigante roșii. Magnitudinea sa aparentă culminează la +4,8 și diminuează până la +6,3, cu un ciclu de 160 de zile. Astronomul italian Angelo Secchi, impresionat de
La Superba () [Corola-website/Science/328629_a_329958]
-
mai roșii de pe cerul nocturn întrucât este una dintre cele mai strălucitoare supergigante roșii. Magnitudinea sa aparentă culminează la +4,8 și diminuează până la +6,3, cu un ciclu de 160 de zile. Astronomul italian Angelo Secchi, impresionat de frumusețea stelei, i-a dat, în cursul secolului al XIX-lea numele tradițional pe care-l poartă astăzi: „”. Aparține constelației Câinii de Vânătoare. Pentru a-i înțelege culoarea, trebuie reamintit faptul că stelele masive sunt adesea pe punctul de a muri, iar
La Superba () [Corola-website/Science/328629_a_329958]
-
de zile. Astronomul italian Angelo Secchi, impresionat de frumusețea stelei, i-a dat, în cursul secolului al XIX-lea numele tradițional pe care-l poartă astăzi: „”. Aparține constelației Câinii de Vânătoare. Pentru a-i înțelege culoarea, trebuie reamintit faptul că stelele masive sunt adesea pe punctul de a muri, iar materiile fuzibile se găsesc la suprafață, apoi sunt ejectate de vântul solar. Culoarea roșie este legată aici de carbonul (sub formă de CO, de cianogen, ...) din straturile externe ale stelei. Aceste
La Superba () [Corola-website/Science/328629_a_329958]
-
că stelele masive sunt adesea pe punctul de a muri, iar materiile fuzibile se găsesc la suprafață, apoi sunt ejectate de vântul solar. Culoarea roșie este legată aici de carbonul (sub formă de CO, de cianogen, ...) din straturile externe ale stelei. Aceste molecule absorb anumite lungimi de undă, ceea ce privează lumina de componentele sale albastră și violet, de unde rezultă culoarea roșie intensă. Se presupune că temperatura atinge K, ceea ce face să fie una dintre „veritabilele stele reci” cunoscute. Nu este vizibilă
La Superba () [Corola-website/Science/328629_a_329958]
-
cianogen, ...) din straturile externe ale stelei. Aceste molecule absorb anumite lungimi de undă, ceea ce privează lumina de componentele sale albastră și violet, de unde rezultă culoarea roșie intensă. Se presupune că temperatura atinge K, ceea ce face să fie una dintre „veritabilele stele reci” cunoscute. Nu este vizibilă cu ochiul liber deoarece cea mai mare parte a spectrului său electromagnetic se găsește înafara luminii vizibile. Totuși, dacă se consideră emisiunile în infraroșu, Y CVn are o luminozitate de de ori luminozitatea Soarelui. Raza
La Superba () [Corola-website/Science/328629_a_329958]
-
(și a altor corpuri cerești) este realizată de către Uniunea Astronomică Internațională (UAI). Multe dintre numele de stele existente în prezent au fost păstrate de pe vremea de dinainte ca UAI să fi existat. Alte denumiri, în principal pentru stelele variabile (incluzând și nove și supernovă), sunt adăugate încontinuu. Aproximativ 10 000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
(și a altor corpuri cerești) este realizată de către Uniunea Astronomică Internațională (UAI). Multe dintre numele de stele existente în prezent au fost păstrate de pe vremea de dinainte ca UAI să fi existat. Alte denumiri, în principal pentru stelele variabile (incluzând și nove și supernovă), sunt adăugate încontinuu. Aproximativ 10 000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber. Cataloagele și hărțile stelare premoderne listează doar cele mai luminoase dintre acestea. Hipparchus, din secolul al II-lea î.Hr. a enumerat
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
UAI). Multe dintre numele de stele existente în prezent au fost păstrate de pe vremea de dinainte ca UAI să fi existat. Alte denumiri, în principal pentru stelele variabile (incluzând și nove și supernovă), sunt adăugate încontinuu. Aproximativ 10 000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber. Cataloagele și hărțile stelare premoderne listează doar cele mai luminoase dintre acestea. Hipparchus, din secolul al II-lea î.Hr. a enumerat aproximativ 850 de stele. Johann Bayer în 1603 a listat aproximativ de două ori
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
nove și supernovă), sunt adăugate încontinuu. Aproximativ 10 000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber. Cataloagele și hărțile stelare premoderne listează doar cele mai luminoase dintre acestea. Hipparchus, din secolul al II-lea î.Hr. a enumerat aproximativ 850 de stele. Johann Bayer în 1603 a listat aproximativ de două ori mai multe decât precedentul. Doar o mică parte dintre acestea au nume proprii, celelalte fiind fiind denumite doar după anumite scheme. Doar în secolul al XIX-lea cataloagele de stele
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
stele. Johann Bayer în 1603 a listat aproximativ de două ori mai multe decât precedentul. Doar o mică parte dintre acestea au nume proprii, celelalte fiind fiind denumite doar după anumite scheme. Doar în secolul al XIX-lea cataloagele de stele au început să listeze stelele vizibile cu ochiul liber exhaustiv. Cel mai voluminos catalog de acest fel de ordinul a milioane de stele, listează cam 400 - 800 de milioane de stele doar în Calea Lactee. Câteva sute dintre cele mai luminoase
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
a listat aproximativ de două ori mai multe decât precedentul. Doar o mică parte dintre acestea au nume proprii, celelalte fiind fiind denumite doar după anumite scheme. Doar în secolul al XIX-lea cataloagele de stele au început să listeze stelele vizibile cu ochiul liber exhaustiv. Cel mai voluminos catalog de acest fel de ordinul a milioane de stele, listează cam 400 - 800 de milioane de stele doar în Calea Lactee. Câteva sute dintre cele mai luminoase stele au nume tradiționale, unele
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
proprii, celelalte fiind fiind denumite doar după anumite scheme. Doar în secolul al XIX-lea cataloagele de stele au început să listeze stelele vizibile cu ochiul liber exhaustiv. Cel mai voluminos catalog de acest fel de ordinul a milioane de stele, listează cam 400 - 800 de milioane de stele doar în Calea Lactee. Câteva sute dintre cele mai luminoase stele au nume tradiționale, unele fiind derivate din arabă și doar câteva din latină. Totuși, aceste nume proprii aduc niște probleme în discuție
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
scheme. Doar în secolul al XIX-lea cataloagele de stele au început să listeze stelele vizibile cu ochiul liber exhaustiv. Cel mai voluminos catalog de acest fel de ordinul a milioane de stele, listează cam 400 - 800 de milioane de stele doar în Calea Lactee. Câteva sute dintre cele mai luminoase stele au nume tradiționale, unele fiind derivate din arabă și doar câteva din latină. Totuși, aceste nume proprii aduc niște probleme în discuție: În practică, numele tradiționale sunt folosite doar pentru
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
au început să listeze stelele vizibile cu ochiul liber exhaustiv. Cel mai voluminos catalog de acest fel de ordinul a milioane de stele, listează cam 400 - 800 de milioane de stele doar în Calea Lactee. Câteva sute dintre cele mai luminoase stele au nume tradiționale, unele fiind derivate din arabă și doar câteva din latină. Totuși, aceste nume proprii aduc niște probleme în discuție: În practică, numele tradiționale sunt folosite doar pentru cele mai luminoase stele (Sirius, Arcturus, Vega, etc.) dar și
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
Câteva sute dintre cele mai luminoase stele au nume tradiționale, unele fiind derivate din arabă și doar câteva din latină. Totuși, aceste nume proprii aduc niște probleme în discuție: În practică, numele tradiționale sunt folosite doar pentru cele mai luminoase stele (Sirius, Arcturus, Vega, etc.) dar și pentru câteva stele mai puțin luminoase dar mai interesante (Algol, Polaris, Mira, etc.). Pentru stelele mai puțin vizibile, este preferată denumirea Bayer. În plus față de numele tradiționale, un număr mic de stele care sunt
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
tradiționale, unele fiind derivate din arabă și doar câteva din latină. Totuși, aceste nume proprii aduc niște probleme în discuție: În practică, numele tradiționale sunt folosite doar pentru cele mai luminoase stele (Sirius, Arcturus, Vega, etc.) dar și pentru câteva stele mai puțin luminoase dar mai interesante (Algol, Polaris, Mira, etc.). Pentru stelele mai puțin vizibile, este preferată denumirea Bayer. În plus față de numele tradiționale, un număr mic de stele care sunt considerate interesante pot avea nume englezești moderne (valabil și
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]