47,696 matches
-
aceste nume proprii aduc niște probleme în discuție: În practică, numele tradiționale sunt folosite doar pentru cele mai luminoase stele (Sirius, Arcturus, Vega, etc.) dar și pentru câteva stele mai puțin luminoase dar mai interesante (Algol, Polaris, Mira, etc.). Pentru stelele mai puțin vizibile, este preferată denumirea Bayer. În plus față de numele tradiționale, un număr mic de stele care sunt considerate interesante pot avea nume englezești moderne (valabil și pentru română). De exemplu Steaua lui Barnard are cea mai mare mișcare
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
mai luminoase stele (Sirius, Arcturus, Vega, etc.) dar și pentru câteva stele mai puțin luminoase dar mai interesante (Algol, Polaris, Mira, etc.). Pentru stelele mai puțin vizibile, este preferată denumirea Bayer. În plus față de numele tradiționale, un număr mic de stele care sunt considerate interesante pot avea nume englezești moderne (valabil și pentru română). De exemplu Steaua lui Barnard are cea mai mare mișcare proprie cunoscută dintre toate stelele deși este prea fadă pentru a putea fi văzută cu ochiul liber
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
mai interesante (Algol, Polaris, Mira, etc.). Pentru stelele mai puțin vizibile, este preferată denumirea Bayer. În plus față de numele tradiționale, un număr mic de stele care sunt considerate interesante pot avea nume englezești moderne (valabil și pentru română). De exemplu Steaua lui Barnard are cea mai mare mișcare proprie cunoscută dintre toate stelele deși este prea fadă pentru a putea fi văzută cu ochiul liber. Două stele de magnitudinea 2, Alpha Pavonis și Epsilon Carinae, au primit numele proprii de Peacock
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
preferată denumirea Bayer. În plus față de numele tradiționale, un număr mic de stele care sunt considerate interesante pot avea nume englezești moderne (valabil și pentru română). De exemplu Steaua lui Barnard are cea mai mare mișcare proprie cunoscută dintre toate stelele deși este prea fadă pentru a putea fi văzută cu ochiul liber. Două stele de magnitudinea 2, Alpha Pavonis și Epsilon Carinae, au primit numele proprii de Peacock și Avior în 1937 de către Her Majesty's Nautical Almanac Office în timpul
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
sunt considerate interesante pot avea nume englezești moderne (valabil și pentru română). De exemplu Steaua lui Barnard are cea mai mare mișcare proprie cunoscută dintre toate stelele deși este prea fadă pentru a putea fi văzută cu ochiul liber. Două stele de magnitudinea 2, Alpha Pavonis și Epsilon Carinae, au primit numele proprii de Peacock și Avior în 1937 de către Her Majesty's Nautical Almanac Office în timpul creației The Air Almanac, un alamanah de navigație pentru Royal Air Force. Printe 57 de
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
magnitudinea 2, Alpha Pavonis și Epsilon Carinae, au primit numele proprii de Peacock și Avior în 1937 de către Her Majesty's Nautical Almanac Office în timpul creației The Air Almanac, un alamanah de navigație pentru Royal Air Force. Printe 57 de alte stele incluse în almanah, acestea două nu au nume clasice. RAF a insistat ca toate aceste stele trebuie să aibă nume, așadar noi nume au fost inventate pentru ele. Cartea "" de R.H.Allen (1899) a avut efecte asupra denumirii stelelor: Câteva
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
1937 de către Her Majesty's Nautical Almanac Office în timpul creației The Air Almanac, un alamanah de navigație pentru Royal Air Force. Printe 57 de alte stele incluse în almanah, acestea două nu au nume clasice. RAF a insistat ca toate aceste stele trebuie să aibă nume, așadar noi nume au fost inventate pentru ele. Cartea "" de R.H.Allen (1899) a avut efecte asupra denumirii stelelor: Câteva stele sunt denumite după nume individuale. Acestea sunt nume în mare parte neoficiale, dar care pot
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
alte stele incluse în almanah, acestea două nu au nume clasice. RAF a insistat ca toate aceste stele trebuie să aibă nume, așadar noi nume au fost inventate pentru ele. Cartea "" de R.H.Allen (1899) a avut efecte asupra denumirii stelelor: Câteva stele sunt denumite după nume individuale. Acestea sunt nume în mare parte neoficiale, dar care pot deveni oficiale într-o anumită junctură. Primul exemplu în acest caz a fost Cor Caroli (α CVn), denumită în secolul al XVII-lea
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
incluse în almanah, acestea două nu au nume clasice. RAF a insistat ca toate aceste stele trebuie să aibă nume, așadar noi nume au fost inventate pentru ele. Cartea "" de R.H.Allen (1899) a avut efecte asupra denumirii stelelor: Câteva stele sunt denumite după nume individuale. Acestea sunt nume în mare parte neoficiale, dar care pot deveni oficiale într-o anumită junctură. Primul exemplu în acest caz a fost Cor Caroli (α CVn), denumită în secolul al XVII-lea pentru Charles
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
totuși datorită actorilor care au jucat („una din cele mai bune distribuții”), a prezentării romantice și boeme a mahalalei politice și a muzicii relaxante cantate de Nelu Ploieșteanu cu Orchestră de la Șarpele Roșu. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Servicii Secrete controlate de Primul Ministru (Mălăele) îi surprind în ipostaze compromițătoare pe General (Vasilescu), pe Senator (Toni Cristin) cât și pe Magnat (Vișan). Acesta din urmă se face vinovat că joaca la
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
egipteni a fost una din principalele cauze a revoltei Egiptului Superior in perioada 207-186 î.Hr. sub faraonii Hugronaphor și Ankhmakis. Bătălia a marcat de asemeni un punct de cotitură în privința influenței egiptene în cultura și administrația ptolemaică. Un exemplu sunt stelele folosite de Ptolemei pentru a marca anumite evenimente. Începând cu stela ce convoca preoții egipteni la Memphis în 217 pentru a sărbătorii victoria de la Raphia, Ptolemeii își arogă titluri faraonice complete atât în egipteană cât și în greacă. apare în
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
social-politică din România în acei ani. Ținând cont de contextul acelor ani, Căliman consideră că realizarea unei satire în anul 1987 constituia în sine „o atitudine civică (dacă nu cumva un gest disident)”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„N. M. Siseanu, obscur administrator de bloc, care disimulează tare morale dintre cele mai nocive sub masca principialității, păstorește, în taină, o sectă care-i aduce beneficii. Satiră care depășește cu mult limitele
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
(λ Ari, λ Arietis) este o stea dublă din constelația Berbecul. Bazat pe schimbarea anuală a paralaxei de 25,32 secunde de arc, acest sistem dublu se află la o distanță aproximativă de 129 ani lumină (40 parseci) de Pământ. Perechea de stele are o magnitudine aparentă
Lambda Arietis () [Corola-website/Science/328634_a_329963]
-
λ Arietis) este o stea dublă din constelația Berbecul. Bazat pe schimbarea anuală a paralaxei de 25,32 secunde de arc, acest sistem dublu se află la o distanță aproximativă de 129 ani lumină (40 parseci) de Pământ. Perechea de stele are o magnitudine aparentă vizuală de 4,79, care este destul de luminoasă pentru a permite observarea cu ochiul liber. Deoarece membrul secundar galben este aproape cu trei magnitudini mai fad decât cel primar, stelele pot fi cu greu observate individual
Lambda Arietis () [Corola-website/Science/328634_a_329963]
-
40 parseci) de Pământ. Perechea de stele are o magnitudine aparentă vizuală de 4,79, care este destul de luminoasă pentru a permite observarea cu ochiul liber. Deoarece membrul secundar galben este aproape cu trei magnitudini mai fad decât cel primar, stelele pot fi cu greu observate individual cu un binoclu de 7× și sunt ușor de distins la 10×. Componenta mai luminoasă este o stea de secvență principală de tipul F cu o magnitudine vizuală de 4,95 și clasificarea spectrală
Lambda Arietis () [Corola-website/Science/328634_a_329963]
-
ochiul liber. Deoarece membrul secundar galben este aproape cu trei magnitudini mai fad decât cel primar, stelele pot fi cu greu observate individual cu un binoclu de 7× și sunt ușor de distins la 10×. Componenta mai luminoasă este o stea de secvență principală de tipul F cu o magnitudine vizuală de 4,95 și clasificarea spectrală F0 V. La o separație angulară de 37,4 secunde de arc, a doua este mai fadă și are magnitudinea 7,75. Aceasta este
Lambda Arietis () [Corola-website/Science/328634_a_329963]
-
secvență principală de tipul F cu o magnitudine vizuală de 4,95 și clasificarea spectrală F0 V. La o separație angulară de 37,4 secunde de arc, a doua este mai fadă și are magnitudinea 7,75. Aceasta este o stea se secvență principală de tipul G cu clasificarea spectrală G1 V.
Lambda Arietis () [Corola-website/Science/328634_a_329963]
-
(α CVn, α Canum Venaticorum, Alpha Canum Venaticorum) este cea mai luminoasă stea din constelația nordică Câinii de Vânătoare. Este o stea binară, deci este compusă din doi componenți. Denumirea de înseamnă „Inima lui Charles” și a fost acordată în secolul al XVII-lea în onoarea regelui ucis Charles I al Angliei. Numele său latinesc Cor Caroli semnifică „Inima lui Carol”, omagiindu
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]
-
Inima lui Charles” și a fost acordată în secolul al XVII-lea în onoarea regelui ucis Charles I al Angliei. Numele său latinesc Cor Caroli semnifică „Inima lui Carol”, omagiindu-l pe regele Angliei Carol I. Potrivit legendei, în 1660, steaua i-a apărut fiului lui Carol I, Carol al II-ea extrem de strălucitoare. Tatăl său fiind executat în 1649, el a asociat această stea sufletului defunctului său tată. Dar Edmond Halley, astronom regal, a fost cel care, în 1725, a denumit
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]
-
cel care, în 1725, a denumit, în mod oficial, această stea „Cor Caroli”. Această stea apare pe hărțile astronomului englez Francis Lamb din 1673, împodobită pe această hartă cu o inimă marcată „Cor Caroli Regis Martyris”. Este vorba despre o stea binară, componenta principală a perechii (α Cor Caroli însăși) este o stea variabilă, prototip al unei clase de stele variabile numite variabile de tip α Canum Venaticorum. Aceste stele posedă un câmp magnetic foarte puternic, care provoacă, după toate aparențele
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]
-
Caroli”. Această stea apare pe hărțile astronomului englez Francis Lamb din 1673, împodobită pe această hartă cu o inimă marcată „Cor Caroli Regis Martyris”. Este vorba despre o stea binară, componenta principală a perechii (α Cor Caroli însăși) este o stea variabilă, prototip al unei clase de stele variabile numite variabile de tip α Canum Venaticorum. Aceste stele posedă un câmp magnetic foarte puternic, care provoacă, după toate aparențele, apariția de pete stelare enorme. Aceste pete, repartizate în mode neregulat, ar
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]
-
englez Francis Lamb din 1673, împodobită pe această hartă cu o inimă marcată „Cor Caroli Regis Martyris”. Este vorba despre o stea binară, componenta principală a perechii (α Cor Caroli însăși) este o stea variabilă, prototip al unei clase de stele variabile numite variabile de tip α Canum Venaticorum. Aceste stele posedă un câmp magnetic foarte puternic, care provoacă, după toate aparențele, apariția de pete stelare enorme. Aceste pete, repartizate în mode neregulat, ar fi cauza variațiilor de luminozitate a acestui
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]
-
o inimă marcată „Cor Caroli Regis Martyris”. Este vorba despre o stea binară, componenta principală a perechii (α Cor Caroli însăși) este o stea variabilă, prototip al unei clase de stele variabile numite variabile de tip α Canum Venaticorum. Aceste stele posedă un câmp magnetic foarte puternic, care provoacă, după toate aparențele, apariția de pete stelare enorme. Aceste pete, repartizate în mode neregulat, ar fi cauza variațiilor de luminozitate a acestui tip de stele în cursul rotației lor. Magnitudinea aparentă a
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]
-
variabile de tip α Canum Venaticorum. Aceste stele posedă un câmp magnetic foarte puternic, care provoacă, după toate aparențele, apariția de pete stelare enorme. Aceste pete, repartizate în mode neregulat, ar fi cauza variațiilor de luminozitate a acestui tip de stele în cursul rotației lor. Magnitudinea aparentă a stelei Cor Caroli variază de la +2,84 la +2,94, în cursul unui ciclu care durează 5,47 de zile. Companionul lui Cor Caroli (α) este mult mai puțin luminos, cu o magnitudine
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]
-
posedă un câmp magnetic foarte puternic, care provoacă, după toate aparențele, apariția de pete stelare enorme. Aceste pete, repartizate în mode neregulat, ar fi cauza variațiilor de luminozitate a acestui tip de stele în cursul rotației lor. Magnitudinea aparentă a stelei Cor Caroli variază de la +2,84 la +2,94, în cursul unui ciclu care durează 5,47 de zile. Companionul lui Cor Caroli (α) este mult mai puțin luminos, cu o magnitudine de +5,5, și este de tip spectral
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]