464,923 matches
-
dăm mâna, punându-ne lacăt gurii, în marele martiriu al omletei. TOLNAI OTTÓ nici astăzi nu pricep totul iar am chef de-o evadare deși micuța asistentă i-a spus maică-mii sau poate că mama nu mai există de mult că sunt numărate n-am auzit ce anume ce anume sunt numărate precis că zilele îmi sunt numărate dar poate că doar scaunele sunt numărate sunt numărate scaunele din sala de așteptare se știe cu exactitate câte scaune sunt nu
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
poetului învederează un fapt indiscutabil: dimensiunea strict estetică a operei sale a fost ani la rînd hipertrofiată, din motive ce nu au avut a face cu literatura. Nimic nu justifică situarea acestui romantic întîrziat printre marii poeți români; locul său, mult mai modest, îl statuează primele două volume de versuri publicate. Ca și alți scriitori români, Goga a spus ce avea de spus doar la tinerețe. Noutatea frapantă a poeziei lui Goga se măsoară analizînd exemplele tipice din volumul Poezii, cele
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
mi se desfac prăpăstii, Și-n negură se-mbracă zarea, Eu în genunchi spre tine caut: Părinte, orînduie-mi cărarea! În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapă.” „Mult iscusita vremii slovă Nu spune clipa milostivă Ce ne-a-nfrățit pe veci necazul Și veselia deopotrivă... Mărită fie dimineața Ce-a săvîrșit a noastră nuntă, Bătrîne Olt! - cu buza arsă Îți sărutăm unda căruntă.” Năvala cuvintelor de origine slavă îngrămădite în
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
versurilor lui Goga. Varietatea lor prozodică minimă și revenirea obsesivă a cîtorva metri le caracterizează. Iată incipit-urile primelor Poezii: „Rătăcitor cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale”(Rugăciune); „La voi aleargă totdeauna/ Truditumi suflet să se-nchine” (Plugarii); „Mult iscusita vremii slovă/ Nu spune clipa milostivă” (Oltul); „Trei pruni frățîni, ce stau să moară,/ Își tremur’ creasta lor bolnavă” (Casa noastră); „Ca o vecernie domoală/ Se stinge zvonul din dumbravă” (Apostolul); „Cînd rătăcind, bătrîne codru,/ Ajung la sînul tău
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
pe fereastră” (Pace) etc. Tot atîția octosilabi iambici și trohaici, alternați uneori cu heptasilabi. Doar în volumele din ultima fază de creație constatăm sporirea varietății prozodice: endecasilabul, de exemplu, împlinea de la început o funcție „nobilă”, fiind utilizat în contexte mai mult sau mai puțin solemne. Ieșirea poeziei lui Goga din schemă prozodică fixă nu va însemna însă, din păcate, și un cîștig de valoare. Cadența metronomică a versului prezintă o primă consecință vizibilă: muzicalitatea, chiar dacă sub formă simplă (ca și în
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
în posibile fragmente dintr-o compunere vastă, dintr-o epopee subterană de mari dimensiuni, din care doar cîteva fragmente răzbat la suprafață. Pornirea spre cosmicitate anonimă, anularea individualității în favoarea generalului apar slujite și de prozodie. Chiar dacă perioada epopeilor trecuse de mult, romantismul tardiv al lui Goga a păstrat ceva din visul epopeic; imboldul său prim va fi fost acela de a schița un fel de epopee a satului ardelean, așa cum visase și Coșbuc. Ritmicitatea emană din structura profundă a unui mental
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
necesare. Hrană este estetică și ajunge atât. Firește, chiar și în cazul estetei doamne de onoare de la curtea împărătesei Sadako se poate afirma că dorința după grădinile paradisului tine și de tânjirea sănătoasă a făpturii umane către „clorofilie” sau, mai mult chiar, poate fi valida aserțiunea că grădinile satisfac o „cosmofilie” umană, grădinile putând fi înțelese și că „celebrări clorofiliace” (Robert Pogue Harrison, Gardens. An Essay on the Human Behaviour, Chicago and London, The University of Chicago Press, 2008). Este de
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
Metamorfoza lui Kafka e atât de previzibilă, încât aruncă gluma într-un ridicol deplin. Mai ales că seria de partuze care va urma nu lasă loc pentru vreo interpretare (fie ea și forțată) abisală. Ce-l deranjează însă cel mai mult pe Terian e partea în care, chemat la Securitate, un alt personaj, Iuliu Borna, constată și recunoaște că e, fără s-o vrea, artizanul întregii realități. Ce scrie el se întâmplă întocmai. Până și ancheta la care e supus o
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
lui soarta lui doar i se crapă poarta spre ocultul paradis. Ucigaș nu-i, nici ucis acolo, și nu-i demență. Din blânda adolescență eu nu știu mai dulce lucru. 3) Eu nu știu mai vesel lucru ca seninu-mi, iubit mult. Totuși, când vorbind v-ascult în discuții aiurând, pacea mea v-aș da curând, pentru-a voastră, oh, să pot! Dar din limite de tot să ieșim nu ne e dat. Nu-s de mine-amor turbat, paradis, trufii de ură
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
ca iubirea vieții. Ocolindu-mă pereții în odaia mea de pustnic; un delir fugos și unic noaptea sufletu-mi purtându-l, în atâtea rânduri gândul să o las îl încercai! Fericit ești dacă-o dai: risc de dragoste-nvelit, și e mult mai fericit cel ce-o zvârle-n gest măreț; cel ce soartei cu dispreț drept mănușă i-o aruncă. Ah, de ce de moartea lungă arde tânăru'-n iubire? 3) Eu nu știu de-acea iubire, eu nu știu de acea
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
apă imobilă răsfrângând, nimic jignind. Ah, de ce încerc un jind printre voi, după-un alt lucru? 1) Eu nu știu mai dulce lucru ca prezentul. Altădată sta dorința să m-abată, vagă, azi n-o mai ascult. Binele, nimic mai mult, cât mi-e dat. Să văd îmi place mândre forme și în pace să le am mă ispitește. Ce-i frumos m-ademenește, grația cătușe-mi pune: și nu sufăr chin anume alt, decât a lor absență. Blânda mea adolescență
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
vechea-mi stare? Aș mai fi apoi în stare să mă-mpodobesc doar mie? Desfătarea, cine știe de-o mai ai, în zbor pierdută? Eu ce văd și nu-s văzută, dacă aș putea să-ndur dintele dorinței dur, mai mult poate-aici aș sta. Poate unu'-ar asculta pe-a mea gură vorbe vane: om să fii între alți oameni pare-mi un prea dulce lucru. 1) Eu nu știu mai dulce lucru decât dulcea tinerețe. Cât stă vântul s-
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
Late Quartet”/ Un Ultim concert - Marin MARIAN În genere, majoritatea covârșitoare a filmelor cu și despre muzică, cu și despre muzicieni, era dezamăgitoare. Vorbesc la trecut, fiindcă era o veritabilă tradiție ca filmele consacrate muzicii, interpreților și compozitorilor să apară mult prea simpliste, improprii, inadecvate per detaliu, tembele chiar. De altminteri, și pentru reprezentanții altor arte era dezamăgitor să vadă în filme de gen tot felul de caricaturizări și fantezii goale cu privire la diversele procese de inspirație, concepere, executare, eventual
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
The Fugue”, a cărui climax, destrămare, ceartă și reînviere o vedem preț de aproape două ceasuri, își pregătește o ultimă reprezentație. Dar, insist, atributul „a late” (din titlu), nu înseamnă ultimul (concert), ci cea din urmă lucrare muzicală. Ba mai mult: nu ultima reprezentație a unei formații de muzicieni, ci acel finit corona opus în sens de finalizare, de sens valoric final, sens pe care o dramatizare, o istorie a tribulațiilor comun-umane, îl pot câștiga prin sublimizare sau iluminare. Așadar înainte de
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
șase părți înnodate ale Cvartetului) este impecabil. Tocmai pasajele muzicale, extinse și bine legate, dau măreție sau o frumusețe de un catarsis total admirabil acestui final prelung. Prin sau în acest final umanitatea ascunsă chiar în Cvartetul op. 131 ridică mult „la putere” toată dramoleta omenească (a membrilor-instrumentiști care compun ansamblul cvartetului). Cvartetul muzical, prin chiar conținutul muzical, este acela care depășește, valorifică, asigură o dimensiune transcendentă cvartetului ca agregare umană. Se simte, acum, că iraționalul story muzical este superior aceluia
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
eficiență; idealul de gratuitate. Dacă primul reprezintă un țel intermediar, al doilea este țelul ultim. Ca să scurtez, scopul e mai aproape de materie decât idealul, care este, în principal, o investiție a spiritului. De multe ori, noi compozitorii spunem: îmi doresc mult ca ultima mea lucrare să aibă succes. Este, într-adevăr, un scop și nu un ideal. Vicios ar fi să afirm că idealul meu este ca opusul pe care tocmai l-am isprăvit să repurteze succes. Asta pentru că succesul e
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
revoltat de meserie. Iar dacă scopul permite țopăirea eficace printre variile variante de expresie emanate de mareea globalizării, idealul are un flux, o autoritate și o forță afirmativă ce nu permit nici tatonările, nici derogările. Cu toate acestea scopul e mult mai ușor de recunoscut decât idealul. Pesemne că explicația constă în criza de identitate. Compozitorii nu mai știu să deosebească masca de chip. În cazul muzicii, masca e ceea ce se relevă, iar chipul ceea ce se revelă. Masca are întot- deauna
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
jos câteva echivalențe limpezi ca apele nordului. Căci e o sărbătoare a poeziei. Kyrie Uneori, viața mea deschidea ochii în întuneric. Cum ai vedea trecând pe străzi mulțimi agitate și oarbe, în drum spre cine știe ce miracol, în timp ce, invizibil, eu rămâneam mult în urmă. Era ca atunci când adoarme copilul, înspăimântat, ascultându-și pașii cei grei ai inimii. Îndelung, multă vreme, până ce dimineața-și strecoară primele razele prin gaura cheii și se deschid ușile întunericului. Copacul și firmamentul Un copac pășește prin ploaie
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
de regele Magnus, iar pădurea a fost tăiată, cuptoarele au fost încinse, varul și-a întins pânzele peste clădirile mănăstirii... Soră gasteropodă aproape nemișcată în iarbă, cu antene ce se contractă iar apoi se desfac, incertitudine și perturbații... Cât de mult ne asemănăm în ceea ce căutăm! Iar vântul a suflat toată ziua meticulos - pe cele mai îndepărtate insulițe firele de iarbă sun numărate - și s-a culcat apoi în interiorul insulei. Acum flacăra chibritului rămâne dreaptă. Pictura marină și poala pădurii se
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
spre soare și o luă drept în sus urlând. Noi ne înghesuiam în autocar. Era cu noi și bustul dictatorului împachetat în hârtie de ziar. Trecea o sticlă de la o gură la alta. Moartea, această pată de naștere, creștea mai mult sau mai puțin repede la fiecare dintre noi. Sus de tot, în munți, albastrul mării se agăța de albastrul cerului. În martie - 79 Sătul de toți cei care îmi aduc cuvinte, cuvinte și nu un limbaj, plec spre insula acoperită
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
foarte departe. Adunând o mulțime de piese pe care eu însumi le înlăturasem din Clepsidra și din culegerile precedente, le-am distribuit în două cicluri inventate ad hoc: Recuperări și Dublete, și le-am pus cam "cu furca" prin pagini. Mult mai puțin numeroasele poeme demne de atenție, scrise mai ales în 1968 și 1969, sunt plasate la începutul culegerii și la sfârșitul ei. Doar ele dau un aer unitar cărții, în rest ea este, cu adevărat, compozită; pun pe seama norocului
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
toată starea mea era durere, și mâna mă crea de undeva, poate de sus. Iar eu urlam necontenit, din spaima și durerea magmei mele: NU, nu face asta !" Ieșind din seria poemelor determinante din anii 1968-1969, mă opresc asupra unuia mult mai vechi, Romanță scrisă demult, în adolescență, scris la vârsta de 18 ani (dacă nu cu un an înainte). Sub pseudonimul Gino Stella (ca student la secția de italiană la Facultatea de Filologie), i-l trimisesem, împreună cu alte câteva, lui
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
de un geamăt: De-ai mai putea surâde la fel ca înainte de înghețarea sufletului, pe neașteptate! E ochiul tău încremenită mărturie și lacrima ți-a înveninat obrazul: ești vinovat până la naștere de toate și mai ales că înțelegi cu mult mai mult decât e îngăduit puterilor din tine. Trece sufletul dungat în două, abia ținându-se din creștet până-n tălpi. Degeaba mai aștepți, e chiar aici locul de rupere și despărțire unde nașterea e însemnată. O dungă albastră întretaie orice
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
geamăt: De-ai mai putea surâde la fel ca înainte de înghețarea sufletului, pe neașteptate! E ochiul tău încremenită mărturie și lacrima ți-a înveninat obrazul: ești vinovat până la naștere de toate și mai ales că înțelegi cu mult mai mult decât e îngăduit puterilor din tine. Trece sufletul dungat în două, abia ținându-se din creștet până-n tălpi. Degeaba mai aștepți, e chiar aici locul de rupere și despărțire unde nașterea e însemnată. O dungă albastră întretaie orice mișcare, fără
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
poeme ale volumului merită a fi reluate în cele mai exigente selecții ale autorului (firește, pe răspunderea și iluzia sa!). În Ființele dintre nisipuri, revine înaltăpartele (sau pretutindenea!) deșertului: Voi sunteți cele care ne vor urma, ființe dintre nisipuri? De mult așteptați voi ca munții să se roadă și toate să ajungă și să treacă prin marele răgaz al pietrei... Când germenii vor da în lături lespezile de nisip, va fi o creștere sălbatică și deasă: vă veți mări ca în
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]