464,923 matches
-
și farmec, entuziast aplaudat la finalul serii. Cu siguranță, colaborarea cu un asemenea violonist special a însemnat un câștig pentru ansamblul care, în deschiderea concertului, a propus 3 Simfonii pentru orchestră de coarde de același compozitor, cântate fără dirijor, rezolvate mult mai „cuminte” față de focul de artificii care a urmat în Anotimpurile, semn că instrumentiștii noștri ar avea nevoie de curaj și intenție de a depăși parcurgerea onestă. Și alături de Boris Brovtsyn au dovedit că se poate, că există disponibilitatea de
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
În 1990 apărea Actualitatea muzicală, ca supliment al revistei Muzica, dar independent de aceasta (tot sub oblăduirea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, cu redacție proprie în frunte cu Luminița Vartolomei, cu alt format, alt program, concentrat în însăși titulatură). Mijloacele tehnice mult evoluate și îmbunătățite (hârtie de calitate, fotografii color, culegere computerizată etc.) au impus și îngăduit adoptarea unui alt aspect, noua Actualitate ajungând acum la numărul rotund, al deplinei maturități. Deschiderea tematică a devenit mai largă, ținuta grafică în pas cu
Nostalgii ?i speran?e by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83620_a_84945]
-
major de S.L. Weiss pentru lăuta, ca și acompaniamentul ariei de Monteverdi, au pus în lumina talentul și știința interpretului Luca Pianca de a crea o atmosferă aparte, transpunându-ne în lumea de altădată. O seară de mare muzică, prelungită mult după miezul nopții, încărcată de frumusețe, de poezie și adevărată artă, oferită cu profesionalism și cu o vizibilă pasiune de către ansamblul « Îl giardino armonico », pe care sperăm să-l regăsim și în edițiile viitoare ale Festivalului, pentru că realmente ne-a
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbește Elena ZOTTOVICEANU Puțini sunt artiștii celebri care preferă să apară într-un mare festival cu un recital, deoarece ecoul la public și tipul de succes înregistrat este mult mai răsunător ca solist într-un simfonic. Și mai puțini sunt cei care au ales să studieze special pentru acest prilej o lucrare mare, ca un gest de reverență față de publicul românesc și de George Enescu. Și nu mă refer
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
gest de reverență față de publicul românesc și de George Enescu. Și nu mă refer la dirijori, care s-au achitat aproape toți onorabil de acest gest omagial ci la instrumentiști, pentru care procesul de asimilare și punere „în degete” este mult mai lent și mai anevoios. Elisabeth Leonskaja a rămas însă - într-o lume a mediei și soluțiilor facile - dedicată crezului și valorilor ei substanțiale. „Drumul ei este un drum al culmilor” scria un cunoscut muzician francez și fără îndoială are
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
ar merita însă o prezență mai „vizibilă”, nu doar la standul de specialitate - destul de excentric - al magazinului Muzica, ci și în chioșcurile de distribuire a presei din centrul orașului. Cu siguranță, nu ar exista nici un pericol de a eclipsa reviste mult mai voluminoase și somptuoase ca ilustrații și cromatică, precum Avantaje, Unica, Elle și, cu atât mai puțin, pe cele adresate Eros-ului! Oricum ar fi, îi doresc Actualității muzicale viață lungă și subiecte cât mai interesante și valoroase! Despina PETECEL-THEODORU
Lumea muzicii rom?ne?ti ?n 40 de pagini! by Despina Petecel-Theodoru () [Corola-other/Journalistic/83605_a_84930]
-
Balzer, mai puțin pe Luca Tittoto - mai curând baritonal, cu un timbru comun și ușor mat -, în timp ce la soprana Camilla Tilling aș fi așteptat un plus de limpezime, de prospețime vocală pe care, sincer, am apreciat-o mai mult în recitalul său din ediția 2007. Privit în ansamblu, oratoriul, în viziunea lui Minkowski, a propus o altă abordare a unei partituri superbe, mereu cu posibilități de regândire, de recitire într-o cheie mai modernă - în cel mai bun sens
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
studii, analize etc. Cea de-a doua are ca obiect mai cu seamă evenimentul interpretativ, fie el instrumental sau componistic, și în raport cu toate genurile muzicale (nu doar cele academice). După cum se intitulează, Actualitatea muzicală dorește să ne prezinte cât mai mult cu putință din ceea ce constituie actualitatea vieții muzicale din România, precum și a prezenței artiștilor români în lume. Intenția este onorabilă, evenimentele sunt multe iar banii sunt puțini. Deducem aceasta mai ales din periodizarea la nivel lunar a apariției sale. Prin
Pe c?nd o edi?ie electronic?? by George Balint () [Corola-other/Journalistic/83613_a_84938]
-
încă adevăratul loc sub soare. Sfidând neîncrederea și topind zâmbetul de complezență, aparițiile ei ritmice, lună de lună și an după an, au învățat lecția de bază a viețuirii; numărăm și creștem..... numărăm și ......suntem deja la numărul 100! E mult, e puțin?!? Cine știe.... poate viitorul ne va învăța și alte lecții în aceeași atentă recitire a basmului de peste timp. Oricum, seriozitatea, talentul și dăruirea sunt deja atu-uri exersate, iar ele ne sunt garanție. Carmen STOIANOV
by Carmen Stoianov () [Corola-other/Journalistic/83623_a_84948]
-
loc un somn de cele voinicești. Când se trezi, văzu pe unul din curtenii lui în colibă, și pe ceilalți afară, așteptându-l ca să se scoale. Ei spuseră românului că el a găzduit în coliba lui pe Ștefan-Vodă, ceea ce uimi mult pe român. După ce se sculă, Vodă, mulțumi românului pentru buna primire, cu o mână de bani și, încălecând, plecă cu curtenii și căpitanii cu toți spre Mănăstirea Putna. Aici îi primi starețul mânăstirii, și-i făcu o masă aleasă. Pe timpul
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
o mână de bani și, încălecând, plecă cu curtenii și căpitanii cu toți spre Mănăstirea Putna. Aici îi primi starețul mânăstirii, și-i făcu o masă aleasă. Pe timpul ospățului, când vinul făcea ocol împrejurul mesei și toți mesenii se făcură mult vorbăreți, întrebă Vodă pe curteni: dacă au mâncat ei mămăligă. Curtenii se cam mirară de această întrebare domnească, dar tot răspunseră cu toții că au mâncat. - Dacă ați mâncat, zise Vodă, atunci trebuie să știți, cu ce-i mai bună mămăliga
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
europeni din Evul Mediu timpuriu, uniformizând masa corului, dar și soliștii, purtând invariabil peruci (probabil) cărunte, având chipul vopsit ca o mască de asemenea gri. Astfel, imaginea de ansamblu a întregului spectacol a fost cenușie, ceea ce a evidențiat și mai mult aspectul static, mai curând oratorial, corul fiind masat pe practicabile, deplasându-se compact, personajele rămânând adesea în stop-cadru, deci fără o implicare reală în trăirile (în principiu) puternice, singura excepție fericită fiind Sfinxul, „trezit” din străfunduri, ridicându-și imensele aripi
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
France Squarciapino, lumini Vinicio Cheli). Surprinzător, erorile regizorale au fost numeroase (în primul act, textul spune că „am dansat” dar... nimeni nu s-a mișcat, apoi că personajele aduc ofrande, dar niciun gest nu susține afirmația, diverse obiecte fiind aduse, mult mai târziu, de cu totul altcineva, pentru ca în tabloul Sfinxului, în monolog, Oedip să spună că a ajuns la răspântia a 3 drumuri, dar de fapt în zidul semicircular există... 5 fante, apoi eroul pleacă spre culise, dar Laios apare
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
data aceasta, Nikolai Alexeev a pătruns mai adânc în țesătura polifonică enesciană, descifrând în ea substanța personală a lui Enescu, cântând cu dezinvoltură și strălucire Suita nr. 2 pentru orchestră în Do Major, op. 20. Îndrăznesc să afirm chiar mai mult: Alexeev a înțeles caracterul « dansant » al lucrării, fiindcă în Sarabandă, Gigă, Menuet grav, Bourée le-a imprimat un suflu mai dinamic decât se obișnuiește în aceste dansuri vechi, de epocă medieval/ Nikolai Alexeev renascentistă ce se cer mai reținute pentru
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
partitură (părăsind temporar bagheta pe întreaga mișcare lentă), că Nikolaj Znaider a rămas de neclintit. A ratat aproape toate flageolettele din cadență, a rărit tempourile finalului producând decalaje supărătoare cu orchestra, într-un cuvânt solistul a fost depășit de scriitura mult prea pretențioasă a lui Ceaikovski. În Caietul- program al Festivalului se reproduce însă o frază stupefiantă, preluată după vienezi, că « la 32 de ani este deja cel mai bun violonist al lumii »(sic !). Probabil că la București nu s-a
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
a „paginii corale” pe care aș dori-o mai amplă și mai prezentă în ritmicitatea sa în formatul revistei, care s-a referit totuși la evenimentele muzicale cele mai importante petrecute în decursul timpului. Întotdeauna fiind însă loc de mai mult și mai bine, ar fi ca un deziderat implicarea cronicilor referitoare la arta corală românească, artă ce reprezintă de fapt tradiția muzicală a neamului nostru. Ca o idee salutară de tehnică editorială, remarc faptul că fiecare număr al revistei începe
O atmosfer? elevat? ?i spiritual? by Irina Od?gescu () [Corola-other/Journalistic/83619_a_84944]
-
sfidătoare (sau... măreață), deși implora îndurarea Cerului. De altfel și soprana a rămas departe de dramatismul și trăirea ardentă, furibundă, a teribilei Lady Macbeth, plimbându-se lejer prin scenă, preocupată de rezolvarea problemelor vocale serioase. Culmea este că au fost mult mai apreciați basul Sorin Drăniceanu - sobru și impunător în Banco, aducând o linie frumoasă, cu o anume eleganță, în arie, punându-și în valoarea glasul profund și “încărcat” care, încă din primii ani de activitate, l-ar fi recomandat pentru
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
„LACUL” lui Ceaikovski Doina MOGA Pe parcursul carierei mele am văzut numeroase și diferite variante coregrafice ale baletului cu lebede. Unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin, dar lipită de suflet mi-a rămas cea semnată de Oleg Danovschi. De altfel, versiunea lui a emoționat și încântat publicul românesc și de pretutindeni timp de cinci decenii, stabilind astfel și recordul de cel mai longeviv
"Lacul" lui Ceaikovski by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83592_a_84917]
-
înțelegi profund pe amândouă, pentru ca altfel apar acele prea mari diferențe de tempo, inadvertențe și decalaje, ce deranjează un public avizat. Oricum, una peste alta, spectacolul cu Lacul Lebedelor de la Opera Națională din București a avut succes. S-a aplaudat mult, îndelung și lumea nu se dădea plecată din sală, de pară ar fi așteptat bisuri cu părțile lui cele mai reușite.
"Lacul" lui Ceaikovski by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83592_a_84917]
-
dacă era chiar necesar, iar orchestra a parcurs partitura corect, însă departe de strălucirea, lirismul sau dramatismul cerut încă de la primele măsuri; este adevărat că a răspuns cerințelor dirijorale pe care le doream mai incisive, solicitând și o paletă coloristică mult mai bogată, o frazare mai generoasă, specific pucciniană. Surprinzător, la ambele reprezentații au fost destule locuri libere în sală, spectacolul a debutat anost, dar a căpătat consistență pe parcurs, astfel încât, dacă aplauzele au lipsit cu desăvârșire chiar și la primele
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
Franz Stürmer Damian VULPE Alături de personalitățile muzicale românești, Banatul a dat și o seamă de muzicieni de etnie germană care au contribuit mult la menținerea și dezvoltarea acestei arte, printre ei numărându-se și Franz Stürmer. Acesta a activat în miezul secolului trecut, legându-și numele de orașele Timișoara și Reșița. S-a născut cu o sută de ani în urmă (3 ianuarie
Franz Sturmer by Damian VULPE () [Corola-other/Journalistic/83687_a_85012]
-
se apropie și de compoziție, prelucrând folclorul german din Banat și scriind câteva cântece de masă, cum se solicita atunci. Ne-au rămas în amintire lucrările: Die wahre Lieb, Ich bin a Schwob, Mein Heimatdorf, S’Leni dar mai ales mult cântatul Wen mein Diandel am Abend um Wasser geht. După dispariția sa la 14 oct. 1983 amintirea profesorului, dirijorului, violonistului și compozitorului Franz Stürmer este prezentă la Reșița prin darea numelui său formației corale a Asociației germane de cultură și
Franz Sturmer by Damian VULPE () [Corola-other/Journalistic/83687_a_85012]
-
Îmi extind orizontul mereu pentru a prinde mai mult decât un singur sunet De vorbă cu MAXIM VENGEROV Recunoscut ca unul dintre cei mai mari violoniști ai lumii, Maxim Vengerov lasă instrumentul preferat deoparte, dedicându-se în întregime dirijatului. După ce a uimit lumea muzicală ca instrumentist, Maxim Vengerov a
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]
-
dar până la urmă m-am gândit că ar fi foarte potrivită pentru deschiderea concertelor simfonice din festival, așa că am ales un program integral Beethoven : Uvertura Leonora, Triplul Concert și Simfonia a V-a. Mie îmi place această simfonie foarte mult, iar programul este unul solid. D. N.: Cum a fost colaborarea de anul trecut cu Filarmonica George Enescu? M. V.: Mi-a lăsat o impresie foarte bună. Am observat o atmosferă foarte frumoasă în orchestră, o anumită demnitate în interpretare. A
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]
-
la vioară diferit? M. V.: Bineînțeles, tot ce am învățat în viață, pe lângă vioară, m-a format ca muzician. Vioara nu este decât o singură expresie a muzicii. De exemplu, după ce am început să cânt la violă, am descoperit un sunet mult mai profund la vioară; când am început să predau am fost din nou influențat iar această profesie m-a făcut să descopăr o altă dimensiune a interpretării. Sunt convins că dirijatul îmi va schimba sunetul, poate va fi mai simfonic
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]