46,791 matches
-
mai desăvârșit schematism, purtând nu mai puțin aceeași «viză de trecere», dar în direcție opusă. Așa se face că «viza» care în cazul poetei Nina Cassian - de pildă - avea menirea să acopere izbucnirile individualiste și cochetarea poetei cu formalismul, este chemată în împrejurarea de față să aștearnă un văl de naturalețe și spontaneitate peste goalele abstracțiuni ale «cântecelor»”. *** Petre DRAGOȘ 62, într-o scrisoare trimisă la Contemporanul: „Tovarăși, mă surprind anumite concepții, tonul și limbajul ce se strecoară în vremea din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu va ști. Poetul vrea să-și cânte iubirea pentru o ființă dragă și îndepărtată. Ideea poate să fie bună. Realizarea este, însă, neizbutită: Am jurat cândva să ne iubim, Orice depărtare ne-ar desparte, ... Alte munci mi te-au chemat departe Și acum ce rar ne întâlnim! Lectura unor asemenea versuri banale produce o impresie penibilă, mai ales dacă te gândești că autorul este un poet de talent (...) Pe o treaptă artistică asemănătoare, se află poeziile Ziarului Scânteia, Urarea mamelor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mele El a sunat întocmai chemărilor din munți. Mândria strămoșească e-naltă până-n stele, Înscânteiază ochii de sub brăzdate frunți (...) Când visul își întinde aripa peste țară Și-n trupuri obosite încet își face loc, Ca flacăra se-nalță mândria proletară Chemând spre comunism brigăzile de șoc. (...) Aurora CORNU - Zidarii satului meu. În: Viața românească, nr.l, ian, 1953 Așa și-l amintește leatul: De ce? De unde? Nu se știe Cum de ivise rodnic, satu, Atâția maiștri-n zidărie. Din pricina țărânei, poate, Și-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
critica măgarului. Când e vorba să critice-n jos E neîndurător și furios, Când e vorba să critice-n sus E slugarnic, mieros și supus. Nicolae LABIȘ - Rândunica albastră. În: Viața românească nr.12, dec, 1953 Era țigan și-l chema Cordun. Era purtat în căruța șaretei. Și avea un zâmbet fraged ca floarea de prun. Căruțele curgeau cu opintiri de cai și fulgerări de bici În fundul căruțelor stăteau uitându-se în urmă Țiganii cei mici. Cel mai mic întreba pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
despre-un țigan călare Care umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea, în neștire. Cică rândunica se chema fericire... (...) Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de șir, au rămas să-și înjghebe-o colibă frumoasă Frumoasă ca un palat... După ploi, se uita prin tavan dacă-i curcubeu peste casă Dacă vin rândunelele albastre pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de poeme și două de proză.. (...) Iubirea nu-i de azi de ieri Iubirea nu-i de azi, de ieri Simțire minunată, Dar ca-n aceste zile mari Ea n-a fost niciodată. Când roșul steag desfășurat La lupte aspre cheamă, O știm, alăturea de noi: Un luptător de seamă. Cine-a spus că toamna-i tristă Cadă frunza veștejită, Bată ploi și vânt, Cine-a spus că toamna-i tristă Nu-i om de cuvânt. Cât ar fi de toamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
răspuns De ce-mi ești dragă; Ca să-ți răspund n-ar fi deajuns O viață-ntreagă. E poate adâncul castaniu Lucind sub gene? E zâmbetul pe care-l știu De-atâta vreme? Sau poate-ntâiul fir de-argint Poznaș, mă cheamă? Copilărescul tău alint, Soție-mamă? Sau pasul tău ocrotitor Topit în spume, Când versuri noi se-ncearcă-n zbor Să iasă-n lume? Sau lung simțite despărțiri - ca-ntăia oarăSlujind obșteștii fericiri Din zori în seară? Nu mă-ntreba să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu numele de „Birkin“. Atunci aș putea să primesc gratis o geantă Birkin de scutece. Birkin Brandon. Sună destul de cool. — Bună, copilașule, zic Încetișor, pe un ton cîntat, apropiindu-mă de capul mare și rotund de pe ecran. Vrei să te cheme „Birkin“? — Ce faceți? Glasul ecografei mă face să tresar. Se află În pragul ușii, cu Luke, și are un aer șocat. — Este aparatura spitalului! N-aveți voie s-o atingeți! — Îmi pare rău, spun, ștergîndu-mă la ochi. Dar efectiv a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bage, fiindcă nu Înțelege puterea Forței. Îmi extrag piciorul din cizma stîngă și i-o pun pe preșul de la intrare, ca pe un totem. E a ta, spun, dacă ne accepți oferta. O primești și pe cealaltă cînd semnăm contractul. Cheamă agentul mîine, spune Fabia, rămasă fără aer. O să-l conving pe soțul meu. Casa e a voastră. Am reușit! Nu-mi vine să cred! Mă grăbesc pe scări spre Luke, cu un picior Încălțat În cizmă și celălalt doar În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din urmă. Cu mulți ani În urmă. Dar... Se freacă pe frunte. — Venetia Carter. Te-ai măritat? — Am făcut cerere de schimbare de nume, spune Venetia cu un zîmbet trist. Tu n-ai fi făcut la fel? — Dar cum te chema Înainte? Întreb de pură politețe, Însă nici unul dintre ei nu pare să mă audă. CÎți ani au trecut? Luke e Încă lovit cu leuca. — Prea mulți. Mult prea mulți. Venetia Își trece o mînă prin păr, care i se așază
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Sau o obsedată de vedete sau naiba mai știe ce. — Să știi că am destul de des parte de așa ceva. Danny pare destul de mîndru de sine. — În momentul ăsta, am doi tipi care mă urmăresc peste tot, și pe amîndoi Îi cheamă Joshua. E o demență, nu ți se pare? — Uau! Nu pot să nu fiu impresionată, deși știu că n-ar trebui. — Și... ce mai faci, cu ce te mai ocupi? Mi-am luat liber o vreme ca să-mi pregătesc noua
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai contează dacă e sau nu un bebeluș aici? — E băiat sau fată? stăruie femeia. — E... o fată! mă trezesc spunînd. A adormit, adaug iute. Aș dori patru căluți, vă rog. — Drăguța de ea, spune bătrîna drăgăstoasă. Și cum o cheamă? Ah! Nume! — Tallulah, zic primul nume care-mi vine În minte. Adică Phoebe. Tallulah-Phoebe. Îi Întind banii vînzătoarei, iau căluții de lemn și reușesc, nici eu nu știu cum, să-i așez Într-un soi de echilibru pe cărucior. — Vă mulțumesc foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fugit ca din pușcă de la stand și s-a dus glonț la un bodyguard, cu păturica de dantelă În mînă. — A dispărut micuța Tallulah-Phoebe! A dispărut un copil! — Ați auzit? strigă Înspăimîntată o blondă. A fost răpit un copil! Să cheme cineva poliția! — Ba n-a dispărut nimeni! strig. A fost o... neînțelegere... Însă nu m-aude nimeni. — Dormea În căruciorul ei! le spune bătrîna cu impermeabil cu ochii scoși din orbite, tuturor celor care vor s-o asculte. Și n-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a zis Venetia despre tensiunea ta. — Mă simt foarte bine! Îmi flutur brațul În aer. Niciodată nu m-am simțit mai bine! — Păi, Luke se uită la ceas, ar cam trebui să plecăm În curînd. Fac un duș rapid și chem un taxi. E destul de vesel, dar, cînd se ridică, Îi văd umerii destul de Încordați. — Luke... șovăi. Totul e În regulă, da? — Becky, nu-ți face griji. Îmi ia ambele mîini Într-ale lui. — Totul e bine. În fiecare zi apare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
făcut alte chestii. Înșfac o bucată de prosop de bucătărie cu dungi, de pe stativ, și-i fac un nod la un capăt. Asta e o jucărie organică, făcută În casă, Îi zic cît pot de convinsă, Întorcîndu-mă spre ea. O cheamă Knotty. Foarte frumos, zise Jess, uitîndu-se la ea. Ce concept simplu. Infinit mai bun decît toate prostiile alea scumpe, făcute În fabrică. — Și intenționez să... vopsesc lingura asta cu o vopsea naturală, non-toxică. Căpătînd curaj din mers, iau din sertar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
atît de Încordați și de stresați... SÎnt preocupați, atîta tot. În ciuda minei relaxate, Luke pare și el destul de tulburat. — Muncim cu toții foarte mult În ultimul timp. Inclusiv eu. Acum chiar trebuie să plec. Mă sărută. Facem picnicul acasă, ok? Îți cheamă Adam o mașină. O clipă mai tîrziu a dispărut În lift și m-a lăsat singură cu coșul meu și gînduri negre, ce nu-mi dau pace. Ședință. Ce ședință? Și Mel de ce nu știa de ea? Acum mi-l
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Soțul meu știe că-l urmărește cineva! L-a văzut pe unul dintre oamenii dumneavoastră! — A, zice Dave Sharpness neplăcut surprins. Ei, asta nu trebuia să se Întîmple. O să vorbesc cu cei implicați... — Spuneți-le că s-a stopat treaba! Chemați-i Înapoi chiar În secunda asta, Înainte să-mi distrugeți căsnicia! Și nu mă mai sunați niciodată! Se aud tot mai multe pîrÎieli pe fir. — Nu mai am semnal, doamnă Brandon, aud tot mai Înfundat glasul lui Dave Sharpness. Scuzele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a fost estimată la... — Terminați! mă răsucesc pe călcîie furioasă. Nu vreau să vă mai văd sau să vă mai aud vreodată! Și, dacă vreun angajat al firmei dumneavoastră Îl urmărește pe Luke sau pe vreun prieten de-al meu, chem poliția. Sigur că da, spune Dave Sharpness, Încuviințînd, de parcă aceasta ar fi o idee genială, propusă chiar de el. S-a-nțeles. Pornesc cu pași Împleticiți spre capătul străzii și opresc un taxi. Acesta se oprește pufăind și mă așez
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Elinor se duce la un scaun și se așază pe marginea lui. Mă cîntărește din priviri cîteva clipe, fără nici o expresie. — Rebecca, am Înțeles că ați renunțat la medicul pe care vi l-am recomandat. Acum la cine sînteți? — O cheamă... Venetia Carter. Mă trece un junghi de durere În clipa În care rostesc numele. Însă Elinor nu are nici urmă de reacție. Înseamnă că nu știe nimic. — Te-ai văzut cu Luke? mă aventurez. — Încă nu. Își scoate mănușile din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nu mă Întreba de unde Îl am, zic repede. Pur și simplu, Îl am. — Dar cum... — Ți-am zis să nu mă Întrebi! Dar e adevărat. Ți-l trimit cu un curier la birou. Cred c-ar fi bine să-ți chemi deja avocații, să-și arunce un ochi. SÎnt poze, notițe, tot soiul de dovezi... Sincer, Luke, dacă se află toate astea, e terminat definitiv. — Becky, spune Luke efectiv stupefiat. Nu Încetezi să mă uimești. — Te iubesc, zic dintr-odată. Pregătește
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bebelușul e deja pe drum. Cum mai sînt contracțiile? S-au Îndesit? Pot să mă uit un pic? — A cerut monitorizare și examinare minimă, se bagă altă fată, uitîndu-se În fișa mea. Vrea totul natural. Cred c-ar trebui să chemăm o moașă cu experiență, Paula. — Nu, nu-i nevoie! zic grăbită. Adică... aș vrea să rămîn singură un timp. Dacă se poate. — Ești foarte stoică, Rebecca, spune Paula, punîndu-și o mînă pe umărul meu, Înțelegătoare. Dar nu te putem lăsa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
O să fie o fată căreia o să-i placă distracția, asta-i sigur. Încă n-are nume. Lista pe care am făcut-o zace aruncată lîngă pat. Am scos-o din geantă azi-noapte, cînd moașa m-a Întrebat cum o s-o cheme - dar nici unul dintre numele la care ne-am gîndit nu e bun. SÎnt pur și simplu... aiurea. PÎnă și Dolce. Chiar și Tallulah-Phoebe. Se aude o bătaie ușoară În ușă. Aceasta se deschide ușor, iar Suze bagă capul. Are În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
scoate 1000 de nume de fată și-o pune pe pat. Neobișnuit. — Și toți copiii o să-i spună Grizzle! răspunde tata. — Nu neapărat! Ar putea fi Bella... sau Grizzy... — Grizzy? Jane, ai Înnebunit? — Atunci tu cum ai vrea s-o cheme? face mama, jignită. — Eu mă gîndeam că... poate... tata Își drege glasul. Rhapsody. Îi arunc o privire lui Luke, care repetă din buze „Rhapsody“?, cu așa o expresie de spaimă, că-mi vine să rîd. Hei, am o idee, se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nimeni, În afară de noi. Mult stimata doamnă Minnie Brandon QC OBE. Domnișoara Minnie Brandon dansa radioasă cu Prințul, Într-o rochie lungă de bal, semnată Valentino... Minnie Brandon a cucerit lumea Într-o fracțiune de secundă... — Da, aprob. Așa o va chema. Mă aplec deasupra pătuțului și-i privesc pieptișorul ridicîndu-se și coborînd, cu fiecare nouă răsuflare. Apoi Îi netezesc smocul de păr și Îi sărut obrăjorul minuscul. — Bun venit pe lume, Minnie Brandon. DOUĂZECI ȘI DOI Deci s-a Întîmplat. Familia
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
le-a efectuat între anii 1946-1951 la Facultatea de Agronomie a Institutului Agronomic Ion Ionescu de la Brad din Iași. După absolvirea facultății cu rezultate strălucite, a fost repartizat ca inginer-șef al Secției agrare Dorohoi. În anul 1952, a fost chemat din producție, de către renumitul prof.dr.doc.ing. Nicolae Zamfirescu pentru a se dedica învățământului agronomic superior. În cadrul Institutului Agronomic Iași, Facultatea de Agronomie, a urcat treptele ierarhiei universitare: asistent (1952-1963ă, șef de lucrări (1963-1978), conferențiar (1978-1982). Și-a susținut teza de doctorat
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]