47,038 matches
-
nu mai departe de 1951, secretarul britanic de Externe, laburistul Herbert Morrison, asemăna independența pentru coloniile africane cu „a-i da unui copil de zece ani o cheie de lacăt, un cont În bancă și o pușcă”. Dar războiul mondial provocase În colonii transformări mai mari decât Își puteau imagina cei mai mulți europeni. Deși teritoriile est-asiatice ale Marii Britanii ocupate de japonezi În timpul războiului au fost recuperate după Înfrângerea Japoniei, prestigiul vechii puteri coloniale fusese radical subminat. Capitularea britanicilor În Singapore În februarie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
discuții aprinse cu Însuși Gomu³ka, purtate În parte chiar pe pista aeroportului, Hrușciov a ajuns la concluzia că interesele sovietice În Polonia erau mai avantajate de acceptarea noii situații din Partidul Polonez decât de crearea unei crize ce ar fi provocat cu siguranță confruntări violente. Gomu³ka, În schimb, i-a asigurat pe ruși că era În stare să recâștige controlul asupra situației și că nu intenționa să abandoneze puterea, să scoată Polonia din Tratatul de la Varșovia sau să ceară trupelor sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovieto-iugoslave la nivel Înalt de la Moscova din iunie 1956, părea o provocare să menții la putere În Budapesta un stalinist nereformat, sinonim cu vremurile tulburi de altădată, cu atât mai mult cu cât trecutul și intransigența-i prezentă Începeau să provoace proteste publice În Ungaria. În ciuda eforturilor lui Rákosi - În martie 1956, el a publicat În ziarul Szabad Nép o Înflăcărată denunțare a lui Beria și a lui Gábor Péter (locotenetul acestuia din poliția secretă ungară), reprezentând un ecou fidel al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să-i fi convins pe unii dintre liderii sovietici, Însă ele nu reflectau realitatea din Ungaria. Pe tot cuprinsul țării se formau În mod spontan organizații studențești, consilii ale muncitorilor și „comitete naționale” revoluționare. Ciocnirile dintre poliție și demonstranți au provocat contraatacuri și linșaje. Ignorând sfatul câtorva membri, conducerea Partidului Comunist Maghiar a refuzat la Început să recunoască revolta drept o revoluție democratică, insistând ca aceasta să fie tratată ca o „contrarevoluție” și pierzând astfel ocazia de a o coopta. Abia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ambasada iugoslavă, după ce Kádár le promisese că vor trece nevătămați, Tito s-a văzut Într-o poziție neplăcută. Deși a continuat să-și exprime public aprobarea pentru noul guvern al lui Kádár, În relațiile neoficiale Tito nu-și ascundea insatisfacția provocată de deznodământul evenimentelor. Amestecul sovietic nestânjenit În treburile interne ale unui alt stat comunist crea un precedent care nu era de natură să facă URSS mai simpatică iugoslavilor. Relațiile dintre Moscova și Belgrad s-au deteriorat Încă o dată, iar regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
diferă foarte puțin de contemporanii lor spanioli sau italieni - sau de sfertul de milion de suedezi din centrul și nordul rural al țării, care s-au mutat la oraș În deceniul de după 1945. Mare parte din această mișcare a fost provocată de inegalitățile de venit; dar dorința de a scăpa de privațiuni, izolare, plictiseala vieții de țară și de strictețea ierarhiilor rurale tradiționale au avut și ele un rol, În special pentru tineri. Un folos accidental a fost faptul că, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
private americane În Europa se cifrau la doar 4,15 miliarde de dolari. După aceea au Început să crească vertiginos, luând avânt În perioada anilor ’60 (mai ales În Marea Britanie) și ajungând la 24,52 miliarde de dolari În 1970 - provocând În acel moment o rafală de avertismente din partea unor publicații Îngrijorate de ascendentul economic al Statelor Unite, În special eseul din 1967 al lui Jean-Jacques Servan-Schreiber Le Défi américain. Prezența economică americană În Europa a fost resimțită mai puțin În investițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o singură generație, Germania era puterea Învinsă - orașele zdrobite, moneda distrusă, forța de muncă masculină decedată sau În Închisori, transportul și infrastructura pulverizate. Marea Britanie era singurul stat european care ieșea victorios fără echivoc din al doilea război mondial. În afară de distrugerile provocate de bombe și pierderile umane aferente, structura țării - drumuri, căi ferate, porturi, fabrici și mine - supraviețuise intactă. Cu toate acestea, la Începutul anilor ’60, Republica Federală era forța motrice a Europei, expansivă și prosperă, În timp ce Marea Britanie era Întârziată și neperformantă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și partidele catolice sau creștin-democrate din Olanda, Belgia, RFG, Austria și Italia a Încetat să mai fie foarte strânsă 8. Chiar În Spania lui Franco, unde ierarhia catolică locală se bucurase de puteri și privilegii neobișnuite, Conciliul Vatican II a provocat schimbări dramatice. Până la jumătatea anilor ’60, conducătorul spaniol condamnase orice manifestare care contravenea fățiș credinței sau practicii religioase catolice. Dar În 1966 el s-a simțit constrâns să promulge o lege care le permitea și altor Biserici creștine să subziste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că nu sesizau sluțenia mediului Înconjurător: cei care locuiau În noile orașe, În turnuri și complexe uriașe de locuințe, erau nemulțumiți și nu au făcut din asta un secret. Dacă arhitecții și sociologii nu au Înțeles că proiectele lor vor provoca, peste numai o generație, excluziune socială și violență de grup, locatarii vedeau foarte clar ce Îi așteaptă. Până și cinematograful european - care până de curând zăbovise nostalgic asupra vechilor orașe și a vieții urbane - explora acum impersonalitatea rece, neîndurătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu se epuizase Încă, iar șomajul În Europa de Vest era cel mai scăzut din toate timpurile, conflictele de muncă de la Începutul deceniului prefigurau necazurile de mai târziu. În spatele acestor greve - și ale celor care vor veni În 1968-1969 - se afla nemulțumirea provocată de scăderea salariilor reale pe măsură ce creșterea economică postbelică se Încetinea, dar adevărata sursă de insatisfacție erau condițiile de lucru, În special relațiile dintre muncitori și șefi. Cu excepția unor cazuri speciale precum Austria, Germania și Scandinavia, relațiile dintre management și lucrători
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clandestini” și, sporadic, vânzători și utilizatori de droguri. Chiria rămânea neplătită. și exista un considerabil trafic nocturn Între căminele de fete și cele de băieți, În ciuda interdicției oficiale 14. Administrația Universității din Nanterre ezitase să aplice regulamentul pentru a nu provoca tulburări, dar, În ianuarie 1968, a decis să excludă un intrus și l-a amenințat cu sancțiuni pe studentul Daniel Cohn-Bendit pentru că insultase un ministru aflat În vizită 15. Au urmat demonstrații, iar la 22 martie, după arestarea studenților radicali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
total inadecvate, unde puțina recoltă obținută era plină de buruieni. Într-un amestec tragicomic de planificare centralizată și corupție locală, comuniștii din KÎrghîzstan Îi Îndemnau pe țăranii colectivizați să cumpere produse de la băcănie pentru a Îndeplini norma. Penuria alimentară a provocat revolte În orașe de provincie (printre care Novocerkassk, În iunie 1962). După recolta dezastruoasă din 1963, În ianuarie 1964 URSS importa cereale din Vest. În același timp, microfermele private pe care Hrușciov le Încurajase sporadic aveau un succes aproape jenant
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
60, după ce Hrușciov afirmase că Occidentul va fi „depășit” de comunism, iar proclamațiile oficiale susțineau că tranziția spre socialism s-a Încheiat, prăpastia dintre retorica partidului și penuria zilnică nu mai putea fi mascată de Îndemnurile zilnice la repararea pagubelor provocate de război sau la o producție sporită. Iar ipoteza că responsabili de marșul șchiop al comunismului erau sabotorii - culaci, capitaliști, evrei, spioni sau „interesele” occidentale - era acum asociată cu epoca terorii: perioadă pe care cei mai mulți lideri comuniști, urmând exemplul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exemplul lui Hrușciov și a-l denunța pe dictatorul sovietic. Experiența cehă a terorii staliniste la apogeul său era atât de recentă și de brutală, Încât șefii partidului ezitau să admită și cea mai mică „eroare”, de teamă să nu provoace reacții ce ar fi făcut să pălească evenimentele din 1956 din Polonia și chiar Ungaria. Destalinizarea În Cehoslovacia a fost așadar deliberat amânată cât mai mult cu putință - chiar monumentul lui Stalin de pe Înălțimile din apropierea Pragăi, ca și copia la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de tranziție de zece ani), Partidul Comunist Cehoslovac avea să permită apariția altor partide cu care va concura În alegeri adevărate. Nu erau idei originale, dar, afirmate public de organele oficiale ale unui Partid Comunist aflat la putere, ele au provocat un seism politic. Era Începutul Primăverii de la Praga. Evenimentele din primăvara și vara anului 1968 din Cehoslovacia pivotau În jurul a trei iluzii contemporane. Prima, frecventă În țară după ascensiunea lui Dubček și mai ales după publicarea Programului de Acțiune, era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din blocul comunist, ei s-au cantonat definitiv Într-o supunere mohorâtă. Dar toate acestea nu reprezentau un pericol. Mesajul Kremlinului fusese receptat: statele socialiste Înfrățite aveau o suveranitate limitată și orice fisură În monopolul puterii deținut de stat putea provoca o intervenție militară. Pierderea popularității, acasă sau În străinătate, nu era un preț prea mare pentru stabilitatea astfel garantată. După 1968, convingerea că Moscova nu va ezita să recurgă la forță În caz de necesitate garanta din nou siguranța zonei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
milioane de mașini noi de pe șoselele occidentale nu puteau folosi cărbuni sau electricitatea generată acum - mai ales În Franța - de energia nucleară. Până atunci, petrolul importat fusese evaluat În dolari ficși. Ratele de schimb variabile și creșterile prețului petrolului au provocat așadar o nesiguranță fără precedent. Dacă În ultimele două decenii prețurile și salariile crescuseră constant, dar moderat - un preț acceptabil pentru armonia socială Într-o eră a creșterii accelerate -, inflația monetară a luat acum proporții. Conform Organizației pentru Cooperare și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
50 și ’60, era o experiență nouă pentru mulți - și pentru guvernanții lor. Mai rău, inflația europeană din anii ’70 - amplificată de o a doua scumpire a petrolului În 1979, când detronarea șahului Iranului a semănat panică pe piața petrolului, provocând o creștere a prețurilor cu 150% Între decembrie 1979 și mai 1980 - nu semăna deloc cu experiența anterioară. În trecut, inflația era asociată creșterii economice, adesea o creștere accelerată. Marile crize economice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multiple. În primul rând, exista o nervozitate acumulată sub impactul revoltelor iconoclaste din anii ’60: tot ceea ce păruse interesant și chiar palpitant În atmosfera optimistă de atunci părea acum să prevestească nesiguranță și anarhie. Exista apoi o anxietate mai concretă provocată de inflație și pierderea locurilor de muncă, În privința cărora guvernele păreau neputincioase. Faptul că liderii europeni păreau să fi pierdut controlul era În sine o sursă de angoasă publică - mai ales că politicienilor le convenea Într-un anumit sens, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
metamorfozat Într-o psihoză de agresiune autojustificatoare. O minoritate infimă de foști studenți radicali, intoxicați de propria versiune a dialecticii marxiste, au purces să „dezvăluie adevărata față” a toleranței represive din democrațiile occidentale. Dacă regimul parlamentar al intereselor capitaliste este provocat, argumentau ei, el va abandona mantia legalității și Își va arăta adevăratul chip. Pus În fața adevărului cu privire la opresori, proletariatul - „alienat” până atunci de interesele sale și victimă a unei „false conștiințe”a propriei situații - Își va asuma un rol corespunzător
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au trecut la asasinate politice (mai Întâi politicieni de dreapta, apoi polițiști, ziariști și procurori), strategie menită să „sfâșie masca” legalității burgheze, obligând statul la represiune brutală și polarizând astfel opinia publică. Până În 1978, Brigăzile Roșii nu au reușit să provoace reacția dorită, În ciuda unui crescendo de atacuri În cursul anului precedent. Apoi, la 16 martie 1978, ei au răpit cea mai influentă victimă: Aldo Moro, lider al Partidului Creștin-Democrat, fost prim-ministru și ministru de Externe. Moro a fost ținut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care nu erau nici clandestini și nici Înarmați, nu trebuie confundați cu societățile secrete ilegale și că decizia politică de a-i persecuta reprezenta exact acea breșă În „ordinea burheză” pe care Brigăzile Roșii o profețiseră și căutau să o provoace. Dar Negri Încuraja la Universitatea din Padova atacuri violente asupra profesorilor și personalului administrativ, care nu erau foarte departe de tacticile teroriste. Sloganuri precum „ilegalitatea de masă”, „războiul civil permanent” și necesitatea unei organizări „militare” Împotriva statului burghez erau declamate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ecologismul a avut la fel de mult succes ca În Germania: Încă din 1970, planurile guvernului laburist de a exploata cea mai mare cascadă din nordul Europei, la Mardola (În apropierea Cercului Polar), pentru producerea de energie hidroelectrică, au stârnit indignarea națională, provocând apariția politicii ecologiste. Dar nici scandalul Mardola, nici protestele ulterioare Împotriva centralelor nucleare nu s-au concretizat Într-o mișcare politică separată: protestele (și compromisurile) au fost negociate În cadrul majorității guvernamentale. „Verzii” au avut mai mult succes În Suedia, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
insulă era În mâinile turcilor. Incapabilă să preîntâmpine sau să contracareze manevra (superioritatea forțelor turcești era evidentă), junta se dovedea clar neputincioasă; Într-o zi ea a ordonat mobilizarea generală, a doua zi a contramandat-o. Această umilință națională a provocat o furie generală În fața căreia dictatorii greci au apelat la bătrânul Karamanlis, invitându-l să se Întoarcă din exilul parizian. Pe 24 iulie, fostul prim-ministru revenea la Atena și iniția tranziția spre un regim civil. Tranziția s-a realizat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]