6,312 matches
-
mai multe cucoane sporovăiesc drăguț, despre tot felul de întâmplări de viață, triste sau dră guțe, contemplă poșețele, rochițe sau pantofiori drăguți, se plâng nițel de bărbați, deși, una peste alta, sunt drăguți. „Drăguț“ funcționează bine în regim diminutival. Se împacă bine cu „mâncărică“, „hăinuțe“, „plimbărică“, „supiță“, „bârfuță“, „glumiță“ etc. Știu. Degeaba bombăn. Foarte multe telespectatoare adoră acest tip de emisiuni. Ce pot pentru ca să spun? Sunt drăguțe. Sunt fete bune. Sunt ale noastre.) Cu „fascinant“ e altceva. E unul din nenumă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lucru cunoscut este că prea înaltul Chesar voiește ca și pe la alte țări a prea Înălțimii sale să așeze în Bucovina pravile și obiceiuri cu tot folosul stărei a fieștecărui suflet, cu care așezământuri noi partea duhovnicească nu ne putem împăca; și fiindcă avem hotărâre cu milostivire de către înaltele locuri, ca neputând noi a ne statornici cu pravilele ce vedem că se așază în Bucovina, ni se dă voie să ieșim din țara împăratului, cu voința și prin știrea cinstitei administrații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Crimeea nu mai este locuită de un popor a toate pustiitor, rușii o au. Polonia începe să se trezească din ațipeala unui sistem feudal lipsit de orice sârguință și să-și caute locul său, pentru ca s-o folosească. Rusia, care împacă în același grad spiritul de cucerire și cel de abținere, care simte independența superiorității sale, este în prezent în posesia acestei mări plină de consecințe și a avantajelor sale. Acum, pretenția și luarea în posesie a unei fâșii de pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care se taie trăgînd spre sine. Cum să explicăm caracterul comun al acestor inovații ? Am putea încerca să rezolvăm problema caz cu caz. Japonia este săracă în minereu de fier, iar ferăstrăul cu care se taie trăgînd spre sine se împacă cu o grosime mai mică a metalului decît celălalt : motiv de economie, prin urmare. Ar fi însă valabil argumentul și pentru cuțitoaie ? Și cum îl vom aplica modurilor diferite de a pune ață în ac și de a coase, care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
purtător de valori universale și trebuie să se impună tuturor. Nimic nu poate autoriza pedepsirea în numele unei anumite morale a unor oameni care se mărginesc să respecte niște obiceiuri dictate de o morală diferită. Înseamnă oare că trebuie să ne împăcăm cu ele ? Concluzia nu este de la sine înțeleasă. Etnologul, moralistul fac o constatare obiectivă : în țara noastră, excizia revoltă conștiința publică. Sistemul nostru de valori, care are tot atîta drept la respect ca oricare altul, ar fi zdruncinat din temelii
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
succint transformarea pe care închisoarea i-a adus-o: „Am intrat în închisoare orb și ies cu ochii deschiși, am intrat răsfățat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose, am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea, am intrat nervos, supărăcios, ies împăcat cu cei cărora leam greșit, cu prietenii, cu dușmanii mei, ba chiar și cu mine însumi”. În pofida faptului că nu aveau pregătire teologică, mulți dintre deținuți au avut căutarea și trăirea autentic creștină, care, în final, i-a adus la
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pentru că orice s’ar spune, totuși până și omul trăiește Într’un loc și a băgat de seamă, trecând de nevoie peste orgoliul de stăpân, că așa ca până acum nu se mai poate. Dar continuă să creadă că poate Împăca capra cu varza, ori să stea și cu slănina În pod, adică cu luxul, dar și cu fasolea, adică mediul, unsă. Dar este omul un stăpân? Desigur că nu, fiind el Însuși un produs al Naturii, chiar ultimul deocamdată pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai lent, lăsând timp de consolidare și autotrofelor și heterotrofelor care Își trec ștafeta cu mult mai rar. Una peste alta, aș spune că apa provoacă speciația, aruncând pe uscat rezultatele, unde acestea vor trăi; adică, În ansamblul planetei, se Împacă capra cu varza, speciația cu traiul, potențialitatea cu manifestarea. Și tot „lenea“ pământului provoacă diversitatea de soluri la care se adaptează organisme specifice, mai mare decât În omogena și generalizatoarea apă. Implicit diversitatea vieții care animă solul. „Leneș“ fiind, pământul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e chiar zisul nostru capitalism, același care ar vrea poate să condamne pe cei doi - copil și pisicuță - la dispariție... doare al dracului... dar, În Natură, asta e obișnuință. Nu și pentru noi, căci rațiunea conștientizează... Și nu se poate Împăca cu ideea unui om adus la Îndemâna legilor animale. Recitind acum, după ani, aceste rânduri, cu toate ajustările aduse unui text spontan, mă mir de cât sentimentalism am dat dovadă. Desigur, o soluție nu poate fi aflată atât de simplu, Într
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altele noi... Cu ambalajul de rigoare - sistemul de membrane adică -, oul poate fi considerat o „conservă“ de viață. Dar el trebuie clocit Înainte/pentru ca acea „conservă“ să se deschidă. E o precauție luată de Natură, căci acel conținut e scump, neîmpăcându-se deci cu risipa. Căldura cloștii are aici două roluri: a promova procesele de embriogeneză finalizate cu apariția unui pui, dar și acela de „cheie“, de factor declanșator al acelui proces la timpul potrivit, cel ales de specie Întru clocire
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și, atunci când Încerci să Înțelegi acest drum și să ocolești capcanele, dai de contradicție după contradicție. Căci practic toată viața omului e ca și viața cu V mare Însăși, un paradox În dușmănie cu Natura. Iar dacă vrei să te Împaci cu ea, trebuie să-ți reconsideri cam toate celea pe care le credeai firești și literă de lege, doar pentru că așa ai fost educat, vreau să spun dresat. Trebuie să reconsideri biologicul, umanul, economicul, socialul, culturalul, chiar spiritualul. Și o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Pentru vitaminele de care duc lipsă, carnivor ce sunt, hrănindu-mă deci cu ceva extrem de carențat din acest punct de vedere. Mai ales că, negentropic ca și mine, grâul se potrivește de minune stomăcelului meu. Vezi Moti că te-am Împăcat? Să lăsăm bradul acolo unde e, să nu-l sacrificăm, mai ales că n’avem nici cui și nici nu este potrivit pentru asta, entropic cum este. Viu, el slujește Însă În templul Naturii; cu N mare. Să-i lăsăm
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
drept, Încă doar de leac, motiv pentru care, asociate cu negriciosul din iad - asta credeți voi - am ajuns pe rug. Dar ca astăzi n’a fost niciodată. Iar noi, pisicile negre, suntem tot mai multe. Iar când vă veți fi Împăcat cu Natura o veți afla după câte pisici negre mai aveți În preajmă. Așa că, faceți bine și Încheiați un contract cu noi. Eu bat oricând lăbuța și nu negociez decât Whisk...as-ul. Dar culoarea mea mai Înseamnă ceva, o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
socru... - Vezi Moti? Și eu - ca bărbat - sunt un fel de motan. Și motivez: E o servitute a condiției mele de biped: guguștiucul o ia de la capăt, indefinit, până-l prinzi tu; nefiind În stare, eu... Înțeleg. Dar așa, mă Împac - respectând-o - cu legea imuabilă din prima frază, aceea pe care ai Întrerupt-o. - Miau Dar ce-or fi atunci „pisicile“ voastre? Delincvente, ca nerespectând legea, sau evadate, ca neîmpăcându-se nici cu legea, nici cu pedeapsa? Una din două
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prinzi tu; nefiind În stare, eu... Înțeleg. Dar așa, mă Împac - respectând-o - cu legea imuabilă din prima frază, aceea pe care ai Întrerupt-o. - Miau Dar ce-or fi atunci „pisicile“ voastre? Delincvente, ca nerespectând legea, sau evadate, ca neîmpăcându-se nici cu legea, nici cu pedeapsa? Una din două, dar unde or evada? Căci lumea voastră e croită prea dur pentru ele. - Nu știu unde, dar o fac totuși cu succes. Dovadă că „pisicile“ bipede supraviețuiesc „motanilor“ bipezi. Și te parafrazez
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe care orice contribuabil trebuie să le completeze. Contribuabilul, adică trei sferturi din trib. Dacă și un amărât de student care a câștigat ca salahor 70.000 de lei a trebuit să mânzgălească acele hârtii... și, evident, să plătească birul. - Împacă-te și tu cu gândul. Chiar dacă acele hârtii doar dublează datele pe care zapciul le are deja În calculator, motiv pentru care hrănești și un ajutor de zapciu, du-te chiar acum, cu căciula’n mână, la ajutor, roagă-l
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dar lumea, voi pisicile și noi oamenii, trebuie să meargă mai departe, chiar dacă scrâșnind din dinți că nu suntem lăsați să plângem pe morminte. Au avut grijă alții să-ți facă respectată acea dorință: „noua grilă de program“... Nu mă Împac Însă cu gândul. Și, aducând În „memoria activă“ ultima descoperire, mă dedic „clonării“ lui Moti. Am reușit. Moti a fost chemat la viață și va fi iarăși prezent la microfon. Dar nici o clonă nu e perfectă: poate că Moti va
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deci tot atâtea abateri de la punctualitate... Bașca că, cu toții umblați „chiauni“ vreo câteva zile. Dar mă gândesc dacă nu cumva din subconștientul vostru a apărut ideea unei reacordări cu ritmurile cosmice. Evident, ea s’a materializat imperfect, căci trebuie să Împace „capra cu varza“. Adică nevoia - conștientă - de coordonare, căci trăiți Într’o societate iar nu fiecare de capul lui, cu nevoia păstrării unității cu restul biosferei, o nevoie pe care o resimțiți totuși inconștient. Poate ar trebui mai multe astfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vreți s’o vopsiți În culorile ecologiei, deși n’a adus decât paragină pe unde a ajuns, precum În Ceahlău, unde literalmentele pajiștile de floarea reginei pe care turismul le-a găsit acolo au devenit o amintire. Totuși, cum se Împacă zugrăveala pe care o aruncați În ochii celor rămași cinstiți, ca mine, pisica, cu dezastrul ecologic pe care Îl veți acoperi cu fiarele, betoanele, asfaltul, sticlele, Încununate cu neoane, de la Dracula Park? À propos: arborele produce energie, pe când neonul o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
greu pentru voi a Încerca, Într’o atât de mare diversitate, aceea pe care o bănuiți În spatele exemplelor, mai ales de când ați devenit tot mai grăbiți și, Încă, mai puțin atenți și cunoscători inclusiv În ce vă privește; dar, ați „Împăcat capra cu varza“, diversitatea cu comoditatea, de când v’ați procopsit cu noua modă, igiena, adică a cumpăra o marfă frumos și steril ambalată, dar din care nu puteți gusta. Și o luați pe Încredere ori În consecința cutărei reclame, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
credință a pus la index Jocurile Olimpice, pe la anul 380: deh! acelea erau dedicate lui Zeus, concurenței carevasăzică. Și, pândind o vrabie obraznică, acolo, În actuala Olimpie, am aflat un paradox: Știam de pe vremuri că, la vremea Jocurilor, toate cetățile se Împăcau, chiar dacă spartanii de pildă erau deja pe zidurile Atenei. Pace generală carevasăzică, În vulcanul războinic care era Elada. Dar ce făcea mulțimea adunată, cu ramuri de măslin, pe gradenele Olimpiei? Privea, cu un interes care depășea sportul propriu-zis, pe care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Natura Îmi reglează numărul după câtă energie se află În ecosistem. Voi, cum spune bunul tău prieten și tiz cu omorâtorul de balauri 143 143 Gheorghe Hurmuzache - dușman al faunei, deci poluator - „pisici de petrol“, ați evadat. Și trebuie să Împăcați capra cu varza: tot mai prea mulți pe aceleași - sau tot mai puține - resurse, pe care le Împărțiți tot mai greu. Și, colac peste pupăză, ați devenit și umani - așa explicați voi evadarea și de sub selecția naturală -, umanism nelimitat prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acelea renunț, trimițându-le În rai, să nu șomeze „ăla“ - dar și noi fericiți, pe care mi-i păstrez... Orice progres - acum Îl am În vedere pe acela al Lumii - cere victime. Și n’aveți Încotro, urmând termenul lung, și Împăcându-vă cu soarta de simple unelte ale evoluției Lumii; chiar dacă vă doare, În pântece ori În orgoliul de „stăpâni ai Naturii“. À propos de rai, iad și unelte: Ce faceți voi cu coasa știrbită? O zvârliți În pod, respectiv o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
formă, și au masculinizat focul, acela capabil a satisface amintita aviditate. Eu le-aș asocia altui sistem de antiteze. Apa entropică, din pricina aceleiași avidități energetice, focul negentropic pentru disponibilitățile lui În acest sens. Și așa, cele două Elemente nu se Împacă de fel, distrugându-se reciproc. Doar că apa se va reconstitui din abur, nu și energia care se va disipa, degradând concentrarea-i punctiformă care e focul... Să fiu iertat, dar cam asta-mi pare și soarta bărbatului, care de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În primul loc se tăiau capete, În fața barierei capitalei; dincolo locuia călăul... Pe când meditam la aceasta toponimie unică Între orașele moldovenești, ca și capitala, cineva, fără sânge moldovenesc, m’a silit la vrajbă cu prietenii mei băcăuani, fără să mă Împace cu neprietenii ieșeni. Punând În discuție un adevăr istoric: acela că o capitală, fie ea a „regiunii de dezvoltare de nord-est“, nu se caută și nici alege; ea se impune prin vocație, prin spiritul locului. Orice casă a putut să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]