5,710 matches
-
socială, stocul de cunoștințe, acumulările istorice într-un domeniu sau altul, tot ceea ce istoria a păstrat și a fixat în reguli, norme, care ne învață și ne orientează atitudinea, comportamentul. De aceea, perspectivele menționate mai sus - economice, politice - se cer împletite cu o altă perspectivă, cea a comunicării. În esența ei, „societatea este o formă de comunicare prin intermediul căreia experiența este descrisă, împărtășită, modificată și păstrată” (Williams, 1966, 18). Williams nu dezvoltă această idee, dar este limpede că experiența istorică are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
România. Cel puțin zece femei de toate vârstele, unele plecau acasă și stăteau la el până la sosirea autocarului, altele abia venite, ca și mine, altele gonite de patroni, altele plecate de la familiile unde munceau. Fiecare cu povestea ei. Așa se împletesc poveștile oamenilor. Scrisoarea 70 Părintele a făcut repede „ inventarul” tuturor. — Lavori? — Nu, padre, de asta am venit! — Câți ani ai? — 32. — Vorbești italiana? — Puțin. — Bine, treci dincolo! Dincolo era o cameră mare, cu vreo trei paturi uriașe, se putea dormi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cunoscut sărăcia, o copilărie în mijlocul lipsurilor, apoi exil politic, o căsnicie falsă, lipsită de dra goste. A fost mamă (mai mult singură) a trei copii, a muncit și a luptat. La 40 de ani se considera bătrână, se și vedea împletind ciorapi de lână. A hotărât că nu mai are sens să opună rezistență și se pregătea de o bătrânețe liniștită. În acel moment începe să-i scrie o scrisoare bunicului ei; scrisoarea devine roman: Casa spiritelor. La 40 de ani
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
femeile care vor să rămână. Nu le înțeleg. Noi suntem ori mame, ori fiice, ori neveste, ori bunici. Noi suntem inima unei familii; în jurul unei femei se-nvârte totul. Ea pune masa, ea știe rețetele de murături, ea știe să împletească ciorapi nepoțelului, ea își poate duce mama bolnavă la doctor... Când suntem departe, pentru cei de acasă toate astea sunt greutăți de neînchipuit. Sarcinile pe care noi le îndeplineam cu plăcere și drag devin probleme de nerezolvat. Cum să te
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
o clipă pentru a atinge obiectul patimii sale. Se scurge un răstimp lung; în fine, Barbès se avântă, urcă la tribună sau mai bine zis sare pe ea. Era unul dintre acei oameni în care demagogul, nebunul și cavalerul se împletesc atât de bine încât n-ai putea spune unde sfârșește unul și unde începe celălalt; un soi de om care nu poate ieși la lumină decât într-o societate la fel de bolnavă și la fel de tulbure ca a noastră. Cred totuși că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
garantează un anumit confort profesional, pe de o parte, și teama de nou, pe de altă parte. Pentru depășirea acestui dezechilibru se impune atât conștientizarea necesității schimbării, cât și motivarea în direcția susținerii acestui proces. În acest fel, raționalitatea se împletește cu dimensiunea afectivă a personalității, ambele dominând acțiunile pe care indivizii le inițiază în materie de schimbare. Din punct de vedere managerial, stăpânirea mecanismelor de motivare a indivizilor ar putea contribui la dezvoltarea unor adevărate strategii motivaționale care să faciliteze
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
tu Maria ... sau tu Neculai "prin ce clasă mai ești". Odată ... atent la o discuție dintre noi copiii... aude că eu am în carnet nota 5 (cinci) la lucru manual. Îi explic că nu am avut paie de grâu să împletesc o pălărie ... În anul următor a adus școlii un car întreg cu snopi de paie de grâu. Mai am multe amintiri din drumurile noastre cu tata, două dintre ele mi-au rămas prea vii spre a nu fi relatate, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
coșmar al înstrăinării. Eroii își fabrică insule de familiar, vise, iubiri, căldură umană, dar viața lor se petrece în cea mai mare parte într-un univers ostil. Autorii Desperado dislocați trăiesc o subtilă și nevindecabilă frustrare. Ironia și tragedia se împletesc. Distopia Locul preferat al autorului Desperado este distopia, utopia neagră, negativă. Lunga linie a distopicilor Desperado începe cu Aldous Huxley (Brave New World) și George Orwell (1984), continuând cu aproape toți autorii contemporani. Ori de câte ori un Desperado își creează lumea lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la tradiție la libertatea față de orice convenție, orientul celebrează eliberarea, dar o confundă cu politica. Așadar, pentru un timp apreciabil, jurnalismul ia locul literaturii proaspăt ieșite de sub comunism. Când au apărut scriitori noi iar literatura Desperado a estului s-a împletit în cele din urmă cu cea vestică, s-a ivit un alt fel de cenzură: cenzura economică. Cumpărarea unei cărți a devenit un act de curaj, o amenințare a supraviețuirii de zi cu zi (revenim la vechile priorități, haine și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în parte) identice. Întreg textul se învăluie în ireal, o pânză de mister și adevăruri interzise. Dacă nu ne supunem atmosferei vrăjite și nu trăim ce trăiesc și personajele, finalul nu poate fi decât lipsit de sens. Peter Ackroyd își împletește stilul narativ cu ocultarea clarității, infiltrând cu subtilitate poezie în incidente magice, injectând lirism în narațiune. Deși presărată cu momente de suspans și incidente palpitante, crime chiar, cartea e predominant o experiență lirică și creează un tip nou de lector
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care este "supraveghetor general și arhitect principal pentru reconstrucția întregului oraș", îl ia ca ajutor. Vizitează Stonehenge împreună. Dyer ține să vadă "înaltul loc de rugăciune", cu gândul la "Demon", desigur. Îl și numește "arhitectura diavolului". Viața și moartea se împletesc în roman, iar autorul izbutește să elibereze lectorul de frustrarea că nu poate imagina infinitul. Universul lui Ackroyd se reduce de fapt la cele șapte biserici, toate ridicate în spiritul morții prin viață și vieții prin moarte. Nimic nu mai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altă planetă, ceva ce nu li se poate întâmpla. Au resentimente tipic adolescentine față de părinți și sunt de-a dreptul convinși că nu vor îmbătrâni la fel și mai ales că în niciun caz nu vor muri. Marșul comunist se împletește cu greva șoferilor de autobuze (tatăl lui Tony este unul dintre șoferi) și totul se petrece în 1962, într-un interval de câteva luni. De fapt nu se întâmplă nimic spectaculos. Tony se îndrăgostește în taină de Christine, reușește s-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Chopin pentru pian acompaniată de tobele africane: Am crescut într-o fermă din Africa, am avut o copilărie extraordinară. O ascultam pe mama cântând Beethoven și Chopin la pian pe când în sat răsunau tobele: cele două tipuri de muzică se împleteau. Copil fiind, găseam alăturarea firească. Doar un adult percepe că tobele Africii și muzica lui Chopin nu aveau mare lucru în comun. Doris May Taylor s-a născut la 22 octombrie 1919 în Iranul de azi (pe atunci Persia), la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o viață a lui, primește în finalul romanului ceea ce el numește vești "foarte bune" din Paradis. Iubirea intră în ecuație, cu maximă discreție. Lodge nu e un scriitor romantic. Îl amuză să despice firul în patru și apoi să-l împletească la loc într-o narațiune haotică, amețitoare. În Nice Work și Paradise News își îngăduie să răsufle, să surâdă, să simtă. Și totuși, în ansamblu, e un Desperado căruia îi e cu neputință să se destindă. 2.12. David Lodge
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Autorii Desperado sunt osteniți de viață, adesea devitalizați. Pentru tine moartea nu e ca pentru ceilalți, un somn, ci un dulce mister, un mod de a fi. Există o viață în moarte, o viață după moarte, viața și moartea se împletesc. Îl înveți pe lector curajul de a vedea dincolo. Lecția lui Peter Ackroyd este trecerea hotarului, trecerea tuturor hotarelor. E acesta un mesaj premeditat, ori e doar vorba de o înclinare firească sensibilității tale? PA. Nu am un mesaj ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
capitol cu țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last Orders e un "amestec", dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâia. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea să sper că prezența autorului mai că nu se simte. Nu mă văd ca făcând parte din vreun grup de scriitori contemporani și nici nu simt
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiind mijlocită de "circulația" prin vene a pneumei. Contactul cu realitatea se face prin organele de simț. Pentru prima dată aici este formulată relația psihic corp în strânsă legătură cu cea dintre creier inimă. La pitagoreici, mistica numerelor s-a împletit cu credința în nemurire și transmigrația sufletelor. Această teorie asupra relației suflet corp se bazează pe un model hidrodinamic, în care sufletul este menținut într-un fluid, sau gaz, ce circulă în cavitățile cardiace și cerebrale, ca pe urmă să
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
întreprinde o reevaluare a coordonatelor cercetării, prin deschiderile pe care le oferă demersul semiotic. Cercetarea limbajului politic cunoaște, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, două direcții principale de dezvoltare: prima vizează analiza de conținut, împletită cu investigații lexicometrice, constând în procesarea discursurilor politice cu ajutorul instrumentelor informatice; cea de-a doua are în centrul preocupărilor analiza retorico-pragmatică și urmărește recenzarea strategiilor discursive, specifice comunicării politice. Ambele direcții datorează enorm lingvisticii structurale care pune bazele analizei limbajului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistica eminesciană, constituită în adevărat document istoric al epocii. Eminescu își începe cariera jurnalistică în climatul social-politic din Imperiul Austro-Ungar, într-o perioadă în care se intensifică luptele pentru independență națională, a popoarelor aflate sub dominație străină. Datele istorice se împletesc în scrisul jurnalistului cu dimensiunea idealizantă a trecutului, cu poetizarea calităților țărănimii și cu supralicitarea virtuților neamului românesc. În acest sens, o notă caracteristică a publicisticii eminesciene o constituie împletirea componentei pozitiviste cu o dimensiune beletristică, vizibilă în mitul vârstei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în alte chipuri"353. O lecție usturătoare de limbă latină administrează Eminescu colegilor de breaslă care recurg la sentințele latine fără a avea proprietatea acestora sau în contexte discursive nepotrivite. Finalitatea ironică a utilizării unor expresii în limba latină se împletește cu dimensiunea educativă a unui astfel de demers: "Habemus Papam. Cu ocazia dezbaterii bugetului Consiliului de Miniștri d. N. Fleva, marele om, a propus în sfârșit înființarea unui cancelar pe malurile Dâmboviței, care să fie totodată prezident al Consiliului de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al vremii, atât sub raportul cantității și calității conținuturilor comunicate, cât, mai ales, sub raportul explicitării și resemantizării referentului evenimențial. Astfel, densitatea de informații, de date empirice referitoare la cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se împletește în textura articolelor eminesciene cu excursuri istorice, cu analize și glosări tematice, cu evidente valențe paideice. Instituind o grilă particulară de lectură a epocii din care face parte, jurnalistul operează selecții în densitatea referențialului politic, impunând direcții tematice cu rol
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
reci, albastru sau verde smaragd, Încălzite discret de nuanțe de ocru și griuri rafinate, aureolînd totul Într-o lumină misterioasă, venită parcă de undeva din trecut, făcîndu-te să simți nostalgia unor vremuri de mult apuse. Umorul, uneori debordant, alteori discret, Împletit cu morala subînțeleasă, adesea mușcătoare, facilitează depășirea narațiunii simple și pătrunderea În domeniul expresiei simbolice. "Din mersul ... culorii ... strunită În tiparul rîsului blajin, s-au născut Întîmplările formei ... Din ea rînjesc moșnegi care mulg cocoși, rădăcini, muieri care nu vor
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
43. Dar, progresul științific și tehnic s-a desfășurat neîncetat de-a lungul mileniilor, fiind un fenomen istoric. Istoria științei, ca și istoria tehnicii, este un lung șir de evenimente cu caracter stohastic, În care continuitatea și discontinuitatea s-au Împletit neîncetat, În care epocile de evoluție lentă alternează cu epoci de evoluție rapidă, uneori explozivă. Karl R. Popper consideră progresul științei și tehnicii dintr-un punct de vedere evoluționist și biologic 44. Însă, Ilya Prigogine apreciază că metamorfoza științelor contemporane
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
43. Dar, progresul științific și tehnic s-a desfășurat neîncetat de-a lungul mileniilor, fiind un fenomen istoric. Istoria științei, ca și istoria tehnicii, este un lung șir de evenimente cu caracter stohastic, În care continuitatea și discontinuitatea s-au Împletit neîncetat, În care epocile de evoluție lentă alternează cu epoci de evoluție rapidă, uneori explozivă. Karl R. Popper consideră progresul științei și tehnicii dintr-un punct de vedere evoluționist și biologic 44. Însă, Ilya Prigogine apreciază că metamorfoza științelor contemporane
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
implicații ascunse - În principal relații cantitative generale, forme spațiale, structuri logice; ele pot fi luate din domeniul diferitelor științe și „simplificate” așa Încât să se preteze la gândirea deductivă - ca În mecanica rațională sau ca În alte numeroase domenii, care se Împletesc cu tehnoștiința modernă. Aspectul istoric al evoluției creației umane trebuie Înțeles Întrun sens larg - ceea ce se desfășoară În timp. În esență, istoria ne furnizează datele apariției diverselor creații tehnice sau/și spirituale, preocupările specialiștilor În diverse epoci, conținutul esențial al
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]