6,663 matches
-
să nu mă mai deștept! {EminescuOpIV 434} RENUNȚARE Aș vrea să am pământul și marea-n jumătate, De mine să asculte corăbii și armate, De voiu clipi cu ochiul, cu mâna semn de-oiu face Să-și miște răsăritul popoarele încoace; Sălbatecele oarde să curgă rîuri-rîuri Din codri răscolite, stârnite din pustiuri; Ca undele de fluviu urmeze-ale lor scuturi, Întunece-se-n zare pierdutele-nceputuri, Un râu de scînteiare lucească lănci și săbii, Iar marea se-nspăimînte de negrele-mi corăbii. Astfel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
le știe toate? Când surtucul cu pricina e o sdreanță fără coate! {EminescuOpIV 520} 72. VRE O SGÎTIE DE FATĂ (cca 1878) Vre o sgîtie de fată Cărei gura nu-i mai tace, Ca stigleți-ntoarce capul Când încolo, când încoace. Sau o alta visătoare Care lină și măreață Are-n ochi-i întuneric Și mândrie are-n față; Sau mai mici și mai plinuțe, Sau mai svelte și mai slabe, Toate peste-un sfert de secol, Vai! vor fi aproape
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la vorba veche. Și de ce nu? Să știu, dragă, că-i surzi de o ureche Totuși cred de datorie, ca să-ți spun a mea părere, Căci te văd de mult schimbată... Mai cu samă - o plăcere - De-o bucat-de vreme-ncoace... de când fuși la București... Cât erai tu de cu minte, azi pe zece părți tu ești. Cine știi cu cine-acolo tu te vei fi întîlnit, Ce desemnuri înțelepte cu-nvățații ai croit, Mai ales cu al tău frate, pre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
alții. Nu toți care intră în labirint au șansa să dea piept cu Minotaurul. Contemporaneitatea își caricaturizează miturile. Din Olimp ne-a venit focul. Dar și corupția. Prometeu - acest mare disident al Olimpului. Are și întunericul zeitățile lui. De la Adam încoace suntem ținuți numai în șuturi. Mai mult sau mai puțin biblice. Numai populațiile tribale simt nevoia de idoli. Orice cultură își zămislește nucleul spiritual în jurul unor mituri. Zeii mielului ar trebui să semene cu berbecul, nu cu lupii. Un Sisif
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
doar câteva. Arta nu poate face rotunde capetele pe care moașa le-a lăsat pătrate. Pășesc pe marginea mării ca pe streașina cosmosului. A cerut să fie incinerat. Ca să existe bănuiala că a fost și el o torță. De la Hamlet încoace, toți groparii se consideră filozofi. Numai când dau sfaturi, înțeleg ce lucru mare e să fii filozof. Noaptea de Crăciun - o dovadă că sublimul în relațiile umane este posibil. Nu orice calitate de șorici se poate transforma în obraz. Întotdeauna
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
crește proporțional cu împuținarea iluziilor. Spre coarnele condeiului ne mână o suferință, un pariu, o obsesie. Ne-a ars casa, e adevărat. Dar ce foc sublim! Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihnești. De la Demostene încoace, niciodată nu știm ce au oratorii în gură. Uimirea poate fi produsul revelației. Dar și al sclerozei. Dumnezeu a dat toată cota de talent criticilor literari. Iar ei o repartizează pe scriitori. Orice prozator este convins că a scris o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Stalin - doi dintre cei care au urinat împotriva istoriei. Cu efectele cunoscute. Fiecare secol are buboaiele lui. Unii ajung pe Sf. Elena fără să treacă prin Austerlitz. Roșim pe rând : când eu, când tu, scumpul meu secol! De la Maria Stuart încoace, femeile își pierd mult mai ușor capul. Unele epoci nu admit nici să ucidă câinii, nici să mărească osul. Ce să facă istoria cu scuzele noastre? Istoria ne-a împiedicat prea des pe noi, românii, să ne bucurăm de darurile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Le vine mai ușor să o răstoarne. Proștii nu se mănâncă între ei. Vor ceva mai fin. Nu s-a crăpat de ziuă în mințile tuturor. Și când voi fi țărână, mă voi repezi spre ochii imbecililor cocoțați. De la Neanderthal încoace, unora nu le-a mai crescut nici o circumvoluțiune. Să scoatem mai des proștii la plimbare. Poate acoperă gropile. Tinerii de astăzi cunosc mai bine biografiile starurilor sportive și muzicale, decât pe cele ale propriilor părinți. E greu să te ferești
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fie țațe. Cel mai sadic îndemn adresat poeților contemporani ar fi : citește - te pe tine însuți ! Unii pretind că au ajuns în Rai înaintea lui Sf. Petru. O funcție cât de mică încrețește a gravitate orice frunte tâmpă. De la Iuda încoace, prețul trădării s - a ieftinit dramatic. Am putea spune chiar că nu a mai rămas decât voluptatea gestului. Unii nu pot justifica primul milion. Alții - nici următoarele miliarde. Sper că nu se va legifera și pedofilia. Când observ aceleași păcate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
anii de care are parte cel nelegiuit. 21. Țipete de spaimă răsună la urechile lui: în mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui. 22. El nu trage nădejde să scape de întuneric; vede sabia care-l amenință; 23. aleargă încoace și încolo să caute pîine, știe că-l așteaptă ziua întunericului. 24. Necazul și neliniștea îl înspăimîntă, și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă. 25. Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dus urma pînă la Miroslava, la casa lui Martin Panica”. Cred că ne-am cam abătut puțin din cale și am umblat “huci-marginea”, vere... Ca să nu mai crezi un asemenea lucru, ia ascultă una bună. Dacă-i bună, arunc-o încoace. Cică acolo, la Șorogari, s-ar fi aflat un loc care ședea pustiu de vreo 70 de ani. Doi oameni cu gânduri bune, Vasile, fiul lui Ion Dulban, și cu Gligoraș, fiul lui Istrate, s-au apucat și au sădit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
juca un rol foarte secundar în viața țării sale, căci nu va putea încheia acel compromis cu elementul istoric al țării, încît dezvoltarea pe care el o cauzează să fie istorică, sănătoasă. În faptă dezvoltarea noastră de vro câteva decenii încoace e mai mult decât ciudată. Regulamentul Organic, o lege impusă de la străini, constituționalismul modern, cu sistemul său de legi primit de bunăvoie de la un popor care istoricește e și mai străin de noi decât muscalii, au șters fără tranziție vechea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sine care ar putea fi predispus la corupție. De unde naște atunci corupția? În mod fundamental din faptul că logica darului, mai puternică în culturile tradiționale, dar și în socializarea primară, se confundă cu logica ce guvernează societățile noastre de la modernism încoace, adică cu logica morală și juridică a contractului, în care legătura și recunoașterea este asigurată de lege. De fapt, legea reglementează relația civilă, economică și socială, asigurând imparțialitatea, obiectivitatea și neutralitatea în cadrul unei realități ce tinde către universalitate. Așa relațiile
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Cerbul de aur, 2002 Brașovul a adunat din nou la Festival, Virtuozi din elita melosului mondial. Organizatorii s-au străduit să nu umbrească Tradiționala ospitalitate românească. Elogiu muncii Munca-i grea, obositoare Și-i izvor de bunăstare Dar din nouăzeci, încoace, Multora nu le mai place. Eden literar Cineva spunea că multe din creațiile literare, Le-a realizat în anii petrecuți în închisoare. Afirmația mi se pare hazardată... Pușcăria n-a fost edenul literaturii niciodată. Disensiuni în familie România s-a
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
obișnuise cu numele mamei: tot doamna Cărtănescu îi zicea... Nu mai țin minte decât că numele doctoriței, cusut cu ață pe buzunarul halatului alb, a făcut atunci asupra mea o impresie cât se poate de neplăcută: era viu, se mișca încoace și-ncolo pe pieptul ei ca un fel de șerpișori înfometați... Mi s-a făcut rău deodată, iar remediul a fost, firește, obișnuita injecție. Două săptămâni n-am mai suferit să văd ceva scris. Mi-am revenit apoi cu încetul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poate să devină sau nu poet. Rămân deci la a doua întrebare, pe care mi-am pus-o singur și care-o să mă urmărească, bănuiesc, întotdeauna: sânt oare poet? Unde merge poetul gonit din cetate Recitesc, de două luni încoace, cu o încîntare copilărească și cu mândria puțin absurdă și dezinteresată pe care o ai când echipa ta favorită câștigă un meci, pagini literare care par acum profetice. Când dădeam peste ele înainte de noua bornă zero din decembrie trecut, aveam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
facă lucruri oarecum consonante cu arta pop, cu muzica rock, cu toate mișcările estetice alternative, o poezie orală și prozaică, ironică și sarcastică. A fost un efort aproape eroic de debarasare de prejudecățile și reziduurile artei "mari". Din anii '80 încoace fața poeziei românești este complet schimbată. Dar publicul nu a fost recâștigat. Cărțile nu se vând în tiraje mai mari, poate dimpotrivă. Imaginea poeziei și a poetului rămân la fel de negative pentru alt public în afară de cei două-trei sute de poeți care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
profesorului Crohmălniceanu și a soției lui), la atât de scurtă distanță de la dispariția celuilalt patriarh al poeziei românești, Gellu Naum, este o concentrare de nenorocire cum nu cred că a mai avut loc în literatura noastră de douăzeci de ani încoace, de când Marin Preda și Nichita Stănescu s-au stins la puțin timp unul după celălalt. Atunci au fost retezate (întîmplător? neîntîmplător?) cele mai înalte ramuri ale generației '60; acum, cele ale poeziei românești de un secol încoace. Moartea lui Doinaș
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
douăzeci de ani încoace, de când Marin Preda și Nichita Stănescu s-au stins la puțin timp unul după celălalt. Atunci au fost retezate (întîmplător? neîntîmplător?) cele mai înalte ramuri ale generației '60; acum, cele ale poeziei românești de un secol încoace. Moartea lui Doinaș împinge în istorie faimosul Cerc literar de la Sibiu, din care rămăsese cel mai cunoscut și aproape singurul supraviețuitor. Ce poți să spui despre acești veterani, acești oameni altfel construiți, altfel mobilați interior decât noi, al căror secret
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și le adune din când în când în volume colective nonconformiste ca "Marfă" și "Tablou de familie". Lecturile lui în cenacluri - plămânii literaturii vii de azi și dintotdeauna - sânt mereu primite pe măsură: cu nesfârșite hohote de râs. De la optzeciști încoace, râsul ce-naclier a înlocuit ca semn al valorii cutremurarea atât de fashionable, atât de comme il faut a publicului anilor '60 și '70 în fața "marii poezii". Râdem când citim poezelele naive de pe pereți, când auzim reclamele oligofrene de la TV, când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
piloerectori - ai duioșiei și-ai fricii -> dar în orice caz am exersat mult citind "Bucla" de T.O. Bobe, cel mai memorabil "roman în versuri" pe care l-am citit de la "1, 2, 3 sau ..." al lui Traian T. Coșovei încoace - care avea și el ca precedente poemele cu mopete ale lui Mircea Ivănescu și cele cu Julien Ospitalierul și Reparata ale lui Brumaru. Abia apărut la Editura Univers, al cărei concurs de poezie l-a câștigat, poemul lui T.O.
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nimic. La fel, dacă-l citim pe Cantemir din "Descriptio Moldaviae" ne dăm seama că sîntem condamnați la marginalitate și labilitate morală. în aceste rânduri mă interesează însă doar starea 166 de uimitoare anarhie a lumii literare românești de la revoluție încoace. Cărui imperiu, cărei ordini i-a urmat starea de lucruri de azi? Nu e greu de răspuns la această întrebare. Lumea literară din ultimele decenii ale perioadei comuniste a fost una a "calmului valorilor". "Lista lui Manolescu" a funcționat extrem de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
operei de artă, în "filozofia" acestui domeniu al cunoașterii, așa cum a fost el întemeiat de anticii greci. în presupoziții, în ceea ce nu este exprimat dar este determinant pentru o scriere literară. Gândirea postmodernă se străduiește să arate, de cî-teva decenii încoace, ce nu este în regulă cu arta înaltă: aroganța, autarhia, elitismul ei. închiderea în muzee, îndepărtarea de viața nemijlocită. într-un strălucitor eseu, Walter Benjamin arăta cum "aura" operei de artă se stinge în epoca în care ea poate fi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
influența lui înseamnă a-1 propulsa către o viitoare victorie electorală cu consecințe ce ar putea merge până la extinderea la nordul Dunării a situației conflictuale din Peninsulă. Naționalism, romantism, eroism, iată triada care, valorificată extrem de pozitiv de două sute de ani încoace, difuzată prin manualele de școală și satisfăcând nevoia de mândrie de sine a tinerelor popoare din Balcani, a construit o imagine a identității etnice care a avut și are imense 233 dificultăți de integrare în modernitate. în cazul României, amintirea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de integrare în modernitate. în cazul României, amintirea rușinoasă a trecutului "balcanic" fanariot a fost adânc refulată, transformîndu-se într-un subconștient activ și agresiv, mocnind sub stratul de civilizație și europenism de la suprafață. Cultura românească a făcut, de un secol încoace, mari eforturi de acomodare cu natura noastră "orientală". Refularea Balcanilor este inversată în opera unor mari autori moderni ca Ion Barbu sau Mateiu Caragiale într-o sublimare (după expresia istoricului mentalităților Sorin Antohi) prin care balcanismul românesc apare ca o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]