5,366 matches
-
de o alegere personală. Un cuvânt și despre capitolul 'Instantanee macabre'. Deși am fi preferat poate să nu împărtășim publicului larg scene de o cruzime terifiantă, credem că ar fi incorect să ascundem aceste întâmplări doar pentru că sunt greu de îndurat. Ele au fost parte a sistemului de la Pitești, au contribuit decisiv la înfrângerea rezistenței victimelor și sunt semnificative pentru bestialitatea regimului comunist, astfel încât cunoașterea lor este mai importantă pentru istorie decât menajarea sensibilităților. Cu toate acestea, suntem conștienți de monstruozitatea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lor la comanda unor păpușari ascunși. Acuzele nejustificate de 'torționar' și 'călău' sunt încă de actualitate, deși credem că nu îi putem pune pe picior de egalitate pe deținuții care au fost obligați să lovească, după ce luni de zile au îndurat torturi de tot felul, cu un Alexandru Nicolschi ori Nicolae Pleșiță. Sigur, lipsa informațiilor despre destinele individuale ale tuturor celor trecuți prin sistem a condus și ea la această ambiguitate. O mențiune necesară: nu toți deținuții de la Pitești, Gherla și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dacă mai era nevoie) că toate mișcările grupului Pătrășcanu-Munteanu erau subordonate Securității. Motivele pentru care a eșuat tentativa de la Târgu Ocna țin și aici de specificul închisorii-sanatoriu, care a permis victimelor o foarte bună comunicare. Cum existau și deținuți care înduraseră bătăi la Pitești, majoritatea bolnavilor din penitenciar au fost preveniți asupra încercărilor ce au urmat, iar solidaritatea dintre ei a făcut posibilă oprirea bătăilor aproape imediat după începerea lor. Mai mult decât atât, bătăile nu puteau avea duritatea celor de la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
anului 1948, probabil pentru a fi urmărit și pentru a avea astfel date despre restul partizanilor, și s-a întors în Vrancea. Arestat pentru a treia oară în octombrie 1949, a fost dus la Galați, unde un gardian s-a îndurat de el și i-a facilitat comunicarea cu soția, aducându-i chiar o poză cu ea și copilul nou-născut. Poza avea să îi fie descoperită de Țurcanu la Gherla, care îl va obliga să o mănânce. Anchetat de Securitatea Galați
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe care îl mânjea în acest scop în tinetă. Țurcanu obișnuia să scoată măselele și dinții din gură prin lovirea cu vârful bocancului, ca la rugbi, prin fixarea capului victimei. Fostul său rival, Alexandru Bogdanovici, a fost cel care a îndurat cel mai mult această tortură, el murind, în aprilie 1950, fără nici un dinte în gură. Au rămas cunoscute și lovitura la ficat a lui Dan Diaca ori izbirea cu capul a plexului victimelor, procedeu folosit de Gheorghe Roșca. Mijloacele de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și să caute acele în fecale. A refuzat să mai mănânce din acea gamelă, dar a fost hrănit forțat. După trei zile au apărut și acele. Nici la Gherla nu au încetat torturile și umilirile. V.M. enumeră câteva dintre schingiuirile îndurate de către cei din seria sa în toamna lui 1951: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, sleiți fiind de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mod nedrept și să propună termeni calomnioși precum 'torționar' ori 'asasin', victimele însele fac jocul adevăraților organizatori și responsabili ai mișcării atunci când se acuză între ele pentru bătăi și atitudini din acea perioadă, fără a cunoaște întregul context al suferințelor îndurate de fiecare. Un alt element important îl constituie tăcerea adoptată de către unii dintre participanți, pentru că ea dă naștere la speculații și împiedică aflarea întregului adevăr. Considerăm însă că, în afară de puținele excepții ale deținuților din primul lot al agresorilor, care nu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
toți foștii deținuți politici erau filați și ținuți sub observație strictă, dându-li-se senzația că s-au transferat dintr-o închisoare în alta, în loc să se elibereze. Nu este de neglijat nici explicația nedepășirii traumei suferite, întrucât șocurile și rușinea îndurate în timpul acțiunii au fost suficient de puternice încât să inducă o stare de dezamăgire viscerală față de natura umană și de destinul lor. Ei și-au refulat amintirile traumatizante, nedorind să le dezgroape, și reprezintă majoritatea supraviețuitorilor după 1989, dar, deși
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
oare, și altfel?! - și câteva elemente perturbatoare, spirite oscilante între plus și minus, marcate de îndoielile unor creiere ce nu cunoșteau odihna, dar care au fost înfrânte până la urmă de puterea vibrațiilor divine. La sfârșitul spectacolului, mulți nu se mai îndurau să plece și s-au format grupulețe de iluminați ce întrebau - unii, și răspundeau - alții. Și toate acestea, în timpul desfășurării evenimentului de rezonanță națională enunțat mai sus. Părere personală: dacă măcar unul dintre cei prezenți sâmbătă la spectacolele de la Slatina
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bucovineni aparțin glorioasei monarhii austro ungare”, la 13 ianuarie 1900, Patria vede și spune deschis în paginile ei că limba română este persecutată: „copiii noștri care îndrăznesc a vorbi în școală limba maternă sunt persecutați în modul cel mai neomenesc, îndurând pe lângă pedepse trupești și torturi sufletești; cine este surprins că vorbește românește trebuie să poarte un măgar de lemn aninat de grumaz.” Originea românească este exprimată și așa: „Din Hadic la Seletin / Numai Jalbe și suspin...” Chiar dacă în suplimentele literare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
programa și limba revistei.” Cât despre clișeele publicate, redacția le avea de la părintele Trifa, redactorul revistei „Lumina satelor” din Sibiu. De ce pornim gazeta azi? Este unul din titluri. De ce în Duminica fiului rătăcit”? Pentru că, spune Olivian Sorocean - „poate s-ar îndura Dumnezeu și le-ar da gând bun și creștinilor adevărați și celor rătăciți ca atunci când vor citi în ea să-și aducă aminte de rătăcirea lor și de mulțimea păcatelor lor și să facă și ei ca și fiul rătăcit
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
când, „a face artă și literatură în Bucovina înstrăinată însemna curaj și jertfă, dacă nu chiar îndrăzneală”. În numărul 13/1936, Ion. I. Nistor adaugă în acest sens: „Numai la 1904 Junimea Literară a putut rezista tuturor piedicilor și greutăților, îndurând până și o confiscare pentru frumoasa poezie a lui Sever Beucă Costineanul „La coasă fii ca-n vremile străbune” pe care am găsit-o republicată în ediția a doua de după confiscare în Junimea Literară nr.2/1904 sub titlul: „Marș
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tensiune de fiecare clipă (de altfel, oportunistul și-a pierdut timpul, pentru a trăi în clipe succesive, fiecare clipă constituindu-se într-o monadă fără viitor). În al doilea rînd și lucrul acesta mi se pare și mai greu de îndurat -, oportuniștii trăiesc într-o singurătate uluitoare. Și, mai ales, o singurătate deosebită. A nu se confunda singurătatea esențială (ca o muzică a existenței), cu singurătatea oportuniștilor, care e una spectrală. Și spectru la spectru trage. Iată de ce ca să vă răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
atîția intelectuali de valoare ai Țării și ale căror vieți, au fost definitiv distruse Între ei s-au aflat și unii care nu s-au ferit, precum preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa (de curînd plecat la cele veșnice și care a îndurat 21 de ani de temniță comunistă). Într-o prefață la cartea lui D. Bacu Pitești (centru de reeducare studențească), cu subtitlul: La Buchenwald se murea mai ușor (1991, Ed. Atlantida), părintele Calciu scrie: Acolo a fost ceva care depășește puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am ocrotit cu grijă pe ucigași, să-și trăiască fericiți bătrînețile. Ce-i de făcut dacă marea tradiție a căinței rusești ei n-o pot înțelege și li se pare ridicolă? Ce-i de făcut dacă frica animală de a îndura măcar a suta parte din ceea ce au pricinuit altora precumpănește în ei orice impuls spre dreptate? Dacă se țin lacomi, cu ghearele și cu dinții, de recolta bunurilor crescute din sîngele celor morți? De bună seamă că aceia care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Goma, Doina Cornea, Radu Filipescu... nici pe Liviu Babeș cel care și-a dat foc la Poiana Brașov, în 2 martie 1989, pe pîrtia Bradu, în semn de protest în contra regimului comunist. Admirația este însoțită de compasiunea exprimată față de suferințele îndurate de marea majoritate a poporului român. Nu sînt uitate posturile de radio străine, în special Europa Liberă, care au informat corect asupra situației dezastruoase din România. Sînt elogiați Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, prin vocile cărora s-a menținut trează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din cel de-al doilea cuvînt către tineri, atenționa: "adevărata libertate nu vine din afară, ci dinlăuntrul nostru, temeiurile ei nefiind materiale, ci spirituale. Hristos reprezintă libertatea supremă, care ne ridică deasupra tuturor robiilor lumești". Mulți dintre cei care au îndurat ani grei de detenție politică depun mărturie despre libertatea interioară de care au avut parte, mai multă decît atunci cînd s-au aflat în afara zidurilor temniței, într-o lume în care spectrul fricii și prezența delațiunii generalizate făceau legea. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost deci arestat în 1958 și, după cîteva luni de anchetă, am fost condamnați la zece ani, la nouă ani, la șapte ani, la cinci ani cel mai puțin". Un alt grup, care pentru faptele la fel de "grave" a primit și îndurat ani grei de pușcărie politică, a fost grupul filosofului Constantin Noica. Despre saga acestui grup am mai narat cînd am comentat Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, în numerele 11, 12/2005 (Fericirile monahului de la Rohia). Pe lîngă filosof, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
copilăria, dar nici nu putea fi altfel. Așa a fost să fie, Dumnezeu știe de ce, numai El, și toate au un rost la urma urmei, mințile noastre nu îl pot desluși întotdeauna. Pe lângă câte ai învățat singur și câte ai îndurat, eram acolo și le-am văzut pe toate, chiar dacă nu ți-am spus de fiecare dată, pentru că trebuia să crești, să devii ceea ce ești astăzi, ca spirit, un om bun și puternic, dincolo de toate a rămas un gol acolo în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
asemenea ceilorlalți, cei majoritari! -, jucăm un teatru continuu și complicat și, nu rareori ratăm! Adică, atunci când „Învingem”, când suntem acceptați ca atare, ca artiști, creatori de excepție, iar societatea, care până atunci ne supusese unor suferințe și umilințe greu de Îndurat, ne face deodată loc și se pleacă În fața persoanei și a capriciilor noastre - atunci, În loc să „ne aducem aminte” de adevăratele noastre obsesii, cele din tinerețea noastră visătoare și luptătoare, pentru a le impune și răspândi În sfârșit, le Împrumutăm pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
funcție a fost o greșeală, ca și a celor de care D-Sa s-a Înconjurat, „bătrânii penețiști”, inși stimabili, dar fără experiența conducerii și a puterii, al căror prestigiu se baza În primul rând pe numeroșii ani de pușcărie Îndurați sub comunism. Tot o greșeală, după părerea mea, a fost alegerea profesorului Emil Constantinescu În rolul de candidat la funcția de președinte; iar ultima eroare, În această ordine, a fost alegerea dlui Ciorbea În funcția de prim-ministru imediat după
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stat polițienesc și autocrat ideologic - unii tineri sau scriitorii din prima emigrație, cea de după război! - pot judeca cu atâta „asprime” și uneori cu rea-voință, Într-o disprețuitoare ignoranță a textelor, numeroase, de valoare, apărute În aceste decenii!, ceea ce noi am Îndurat, jertfit și creat În această lungă, „infinită” perioadă. Am mai spus-o: pe termen scurt, categorii largi de indivizi pot păstra o rezervă clară față de injoncțiunile sau brutalitățile istoriei, dar à long terme, pe parcursul unor decenii și decenii - cînd păream
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a ne ridica sus, sus de tot, pierzând orice necesar și trivial contact cu așa-zisa realitate, prinzând sau captând ceea ce vulturii au din născare - anvergură! - ridicare, propulsare. Pe care câțiva Într-un secol reușesc s-o facă, s-o „Îndure”, s-o „suporte”, Încercând apoi să ne facă și pe noi să’nțelegem, noi, „cei de jos”, practici și indiferenți, ceea ce căutăm de fapt și ceea ce uitasem că ne este necesar, acel lucru pentru care, la drept vorbind, ne-am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adaptării. Ea nu coboară ca o zeiță, din cerurile speranțelor noastre, libertatea este aproape o profesiune, o meserie, o vocație! Aceasta, milioane de Români o Învață azi pe propria lor piele, acumulând alte și alte suferințe și dezamăgiri după cele Îndurate sub comuniști. Nu, Întârzierea noastră În această criză - care devine tot mai „suspectă” pe măsură ce se eternizează! - nu se datorește numai „relelor” nu puține și majore ale societății sau ale celor care au puterea, Într-un moment sau altul; nu, se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
substanța sa cea mai pură, poate, cum o spuneam mai sus, o formă pregătitoare a extazului. (Poate, cine știe, zeii care mă apără și mă sprijină nu mi-au dăruit „extazul integral” din milă față de mediocritatea puterii mele de a „Îndura”, de a mă „bucura”. De a fi!...Ă Sau dacă, mai tânăr, le-aș fi trăit, aceste stări ale exuberanței, „În sine”, fără legătură cu nimic, nu le-aș fi Înțeles prea bine sau le-aș fi topit, inconștient, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]