5,677 matches
-
a lovi pe la spate mințind, justificîndu-mi actele cele mai paradoxale. Cărțile mele au fost bîte. Am vrut să fiu stăpîn și iată că voința deșartă mă îngenunchiază. Durerea crește și vocea Judecătorului pare că nu mai spune cuvinte ci îmi înfige direct în inimă semnificațiile pe care le strig. Din cameră răsună urlete și zgomotele mobilelor pe care le sparg. Vecinii îmi bat la ușă pe cînd o mulțime de curioși se adună în fața ferestrei mele. „-Ce-i acolo? O bătaie?” „-E
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de pui. Devii tu însuți abia cînd ești ridicol.” Și-a încărcat o seringă și-mi face semn să mă întind. „-Nu te adorm, nu te teme!”-spune el. Și întins, arătîndu-i fundul, îl întreb exact în clipa în care înfige acul: „-Atunci”-îi spun-„matur a fost doar Solomon dînd tuturora dreptate?” „-Nu încorda!”-strigă el. „-Tîmpitule! Lasă aroganța și nu fi cabotin pretinzînd că știi cum că n-ai ști nimic. Chiar știi ceva? Ce e viața?” A terminat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
acea dispariție a florii eterne. Ea s-a dus la masa de liniște, unde cenușa trupului e îngropată-n miezul durerilor adânci. Nici trupul pământului nu o poate înghiți, nici măcar văzduhul nu o poate împrăștia. Numai amintirile ce și-au înfipt colții în trecutul zdrențuros al DELIRULUI, trecut ofilit în sferele încercănate ce semănau puțin cu acele tăceri desprinse din ecourile milenare unde, nu știu încă de unde ai venit în înserările mele pentru ce te-am lăsat să te odihnești în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu le poți stăvili? Și vocea aceea, ce vine nu știu de unde, te îndeamnă să alergi val-vârtej printre bănci, să faci ,,șarpele” pe culoare căci, deh, loc e destul de ,,șerpuit” sau nici una nici două, să ,,te trezești” cu degetele bine înfipte în cosița unei colege ce țipă ca din gură de șarpe... Lasă că nici la ore nu scapi de vocea aceea care te ,,îndeamnă” să te iei la întrecere cu doamna la vorbit... neîntrebat, firește... Sau, ca să ,,dai dovadă” că
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-o pe fetiță și au dus-o în sala nou-născuților, iar eu am fost adusă din nou în salonul meu și o vreme am dormit. M-am trezit cu James aplecat deasupra mea, privindu-mă cu ochii lui foarte verzi înfipți în fața foarte albă. I-am zâmbit somnoroasă și triumfătoare. —Bună, dragule, am spus rânjind. —Bună, Claire, mi-a răspuns el formal și politicos. Ca o proastă ce eram, am crezut că James era grav și serios în semn de respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar fi antropologia, istoria artei și greaca veche, avea părul lung și negru, ochi migdalați, de pisică, râdea tot timpul, era îngrozitor de prost-crescută și iubea majoritatea oamenilor, mai ales bărbații, cărora le frângea inimile pe bandă rulantă. Cred că termenul „înfiptă“ a fost inventat special pentru ea.) —Ai venit! a urlat ea dând buzna în cameră. Ia să-mi văd nepoțica. Nu e bestial? Gândește-te: sunt mătușă! Cum a fost? Groaznic? E chiar așa cum se spune? Că parcă te chinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Cum a fost? Groaznic? E chiar așa cum se spune? Că parcă te chinui să caci o canapea? Spune-mi! Întotdeauna am vrut să știu! De ce se fierbe apă și se rup cearșafuri? Fără să mai aștepte răspunsurile, Helen și-a înfipt nasul în portbebe. Bietul copil a început să plângă îngrozit. Helen a ridicat fetița din portbebe și a tras-o sub braț ca un jucător de rugbi pe punctul de a fructifica posibilitatea de a câștiga meciul pentru Irlanda. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dezlipesc privirea de la ochii lui albaștri și furioși. De parc-aș fi un nenorocit. Nu mă port așa, am protestat suprinsă. Nu mă purtam așa, nu? Ba da, așa te porți, mi-a tăiat-o Adam, în timp ce degetele i se înfigeau în umerii mei. Așa te-ai purtat cu mine de când ne-am cunoscut. Ne-am cunoscut, mi-ai plăcut foarte mult, am vrut să te văd, ce e rău în asta? m-a întrebat el mânios. Nimic, am șoptit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
părând surprins. De parcă s-ar fi așteptat la un soi de război. — Sigur că da, i-am răspuns chicotind. De ce ești așa de șocat? Fiindcă după ce-o să-ți rup toate oasele, o să-ți tai penisul și-o să ți-l înfig în gură și cu siguranță că nici chestia asta nu pot s-o fac prin telefon, nu crezi? m-am gândit eu. —Păi, ăăăă... fără nici un motiv. E... ăăă... e grozav! a zis el. Continua să pară surprins. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
stat foarte departe de fereastră. N-am considerat că demnitatea mea ar fi avut ceva de câștigat dacă James mă vedea cu nasul lipit de geam. Mă întrebasem cum avea să arate. Iar acum vedeam. Imaginea lui James mi-a înfipt violent cuțitul durerii în trup. James nu mai era al meu, așa că era normal să arate diferit. Amprenta mea subtilă, dar clară se risipise. James fusese o prelungire a mea, așa că, subliminal - ba trebuie să recunosc că uneori chiar subversiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe Kate și am traversat gazonul (Gazonul! Ce glumă!) cu ea în brațe. Cei doi metri mi s-au părut kilometri întregi. Nu puteam să mă gândesc la altceva decât la ochii lui Adam ațintiți asupra fundului meu complet neatrăgător înfipt în pantalonii ăia oribili. În sfârșit, am ajuns în spațiul sigur al bucătăriei. Mi-am dat seama că-mi lăsasem revista în grădină. Ei, putea să stea acolo! Nu m-ai mai fi prins, de bunăvoie, în preajma lui Adam nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe fată să uite. După care, până să se dezmeticească, femeia se trezește întinsă pe o masă de operație dintr-un „azil“ costisitor. E îmbrăcată într-un halat de hârtie care se deschide în tot lungul spatelui. În braț are înfipt un ac. Și-ncepe numărătoarea inversă. Scuze, scuze! M-am cam lăsat purtată de val. După cum probabil ați observat, subiectul ăsta mă pune pe jar. Dar poate că acum nu e momentul cel mai potrivit să-l dezbatem. E destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rece, geometrică, executa din dreapta profesorului tot ce zbura prin sală, În așa fel Încît pînă și textele care ți se păruseră acceptabile la lectură căpătau sub loviturile dese ale riglei lui Horia aspectul cubist al unor palme de școlar. Își Înfigea incisivii-n victimă atît de adînc, Încît de fiecare dată te Întrebai ce-ar mai putea născoci În materie de vivisecție Ruba. Ei, bine, găsea ce. Dacă Horia era agresiv, Radu se instala pașnic și nemilos Într-un discurs fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea meserie cu ghilimele ascuțite și adormea ca un prunc Într-un minut cu sînii dezveliți, Înalți, sforăind amar. Îi acopeream cu șuba. Ghilimelele Însă rămîneau, afară, Înfipte-n hîrtia poroasă de 250 de grame offset din capul meu trepanat de griji, deschis spectatorilor din lumea-ntreagă. Pe deasupra căreia zburau gîze. Îmi Îndreptam atenția spre fetele care mă abordau Într-un mod atît de feeric palpitant pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ne așteptam. Sayyadina este de-acum Încolo mama. Ca șef al fremenilor, Cooper Își chestionează adjunctul, privind În nisip: „E sigur că vine un vierme ?” Ăla e sigur. Atunci Usul zice că știe el cum să-i distragă atenția, și Înfige o țeavă cu bec În dună. Viermele vine, chirăie ca orice vierme, și pleacă cu atenția distrasă. Chani e fiica lui Liet. Acum Shai-hulud trebuie să hotărască dacă Jessica va deveni Cucernica Maică. Pentru o clipă ești tentat să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pierde vremea cu altceva. De mîine-i voi acorda o rentă lunară. În afară de asta, se poate muta oricînd dorește la conacul meu de la Frolovskoie, unde nu va avea nimic altceva de făcut decît să scrie”. Cum subtitrarea mi-a rămas adînc Înfiptă-n minte, i-am reprodus-o patronului meu, ce mă invitase la un restaurant chinezesc din Frankfurt. MÎncam mai multe lucruri deodată, frenetic, aromate, ce lăsau aceeași impresie dacă nu chiar una și mai bună decît un concert pentru pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În timpul lăsat liber de ocupația de prinț, motiv pentru care-o penetrează eminamente oniric, la cină, lucru rămas neobservat de inițiați deoarece toți mănîncă supă de raci. Se mai ivește și o băștinașă cu nume biblic suprapus, Eva Adam, care-nfige ca-n Vechiul Testament un gigantic cuțit de bucătărie În sexul micuț al păpușii ce-o Întruchipează magic pe Vanessa, rivala, aceasta simte o durere acolo și țipă lipită de stîncă. În concluzie, deși femeile se dezbracă, gîfÎie și gînguresc bezmetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
anul nenorocit al descoperirii Americii latine și mai ales 1512, cînd și-a Încheiat campania Hernn Cortes fără de care aztecii n-ar fi făcut În vecii vecilor asemenea filme, apare la fel de continuu și-un individ rușinea metisajului cu mustață care-nfige un cuțit În cineva, sînge, iarăși chirăieli spaniole, publicitate, ecranul se retrage acoperit În Întregime de-un obiect gingaș cu eleroane laterale, mă simt minunat și pot face efort, spune Lucinda Floarea părăsită, cu mîndrie și pușca-n mînă gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca americanii să nu intre În război alături de Hitler, că și ăla era obsedat de experiențe. E atît de trist, Încît ajunge aproape incredibil și invers. În altă ordine de idei istorice, cred că s-ar putea spune că superficialitatea Înfiptă-n bășcălia națională (care-mpiedică mîndria să prindă formă și să iasă din starea lichidă), alături de mormanul de defecte ale unui popor Împleticit În sărmăluțe, cîntărește totuși mai greu În balanța farmaceutică a lui Dumnezeu decît violența, cea mai gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și bulion din tinerele bestii americane. Și, ca să-ți Închidă pliscul, la un moment dat Robocop se umanizează, Începe să viseze, Își aduce aminte de nevastă și copil, devine agitat și chiar rage ca Rambo atunci cînd șeful bandiților Îi Înfige o rangă ruginită În inimă. Dar nu Îi dăunează, Îl repară paramedicii de la service și revine În arenă mai cromat și mai decis ca oricînd. Singurul adversar pe măsura vedetei este un alt robot, mai bine dezvoltat tehnologic, dar aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să mori?” „Ca să știu să cînt Înainte de a muri”, Îi răspunde Socrate. Cum probabil i s-a-ntîmplat și lui Mihăiță, chiar dacă nu ni se arată. * Legături bolnăvicioase nu este nici bolnăvicios nici film, ci o telenovelă În pîntecul căreia s-a Înfipt o altă telenovelă, ce s-a vrut cu șocantă, cu lesbiene. M-am uitat la compoziție deoarece scenariul era semnat de Cecilia Ștefănescu, așadar m-am gîndit că trebuie să fie apropiat de cartea pe care nu aveam de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
precum Cadavrul din fîntînă, Cadavrul din șanț sau, la rubrica „Debut”, Un schelet În plus. În finalul ultimei povestiri se dezvăluie faptul că În 1963, În România, „criminalul omorîse un șarpe mare, trăgînd În el cu arcul. Săgeata i se Înfipsese În cap”. Să remarcăm doar că În 1963 În România nu reapăruse arcul cu săgeți, instrumentul pentru omorît șerpi fiind săgeata simplă, fără arc, deasupra indicației cinegetico-icariene „Spre comunism, În zbor”. Pe atunci industria de arcuri era abia la Începuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu-l aveam pe braț, Îl prindeam c-un ac de siguranță și-l scoteam cînd scăpam din liceu, ei bine, greșeală fatală, trebuia să-l port tot timpul, probabil și acasă, la masă, pe munte, la cinema, În pat, Înfipt În carne, Înainte sau Înapoi la facultate, ce groaznică instituție, făceau prezența la seminarii, dar tot nu ne duceam, eu și Mașa, iubita mea de-atunci, acum soție și mamă dar la fel de suplă siberie față de toate fleacurile atît de importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
terminasem facultatea -, la Gura-Bărbuleț, lîngă cimitir, un sat apatic Într-un glod galben și gazda nu pricepea de ce mă enervez, păi noi sîntem obișnuiți cu lampa de cînd eram mici, zicea, mirat, Îmi venea să-l gazez ori să-i Înfig o seringă Guyon În bulb, și-l Înjuram pe Ceaușescu chiar și atunci cînd eram cu vreo iubită În poziția grănicerului, visam America, visam grăniceri trăgînd În aer, În ’82 am fost cerut În căsătorie de o colegă, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu ești un tip dur. Criminalistica nu e de nasul tău. Iar Parker, ca șef, a stabilit un precedent: cum că pînă sus de tot urcă polițiștii de la Patrulare. GÎndește-te la asta. — Art, vreau să lucrez cazuri adevărate. SÎnt bine Înfipt În branșă. Am primit Crucea pentru Merite Deosebite, care pentru unii ar fi un atu important. Și voi avea locul meu la Criminalistică. De Spain scutură niște scrum, care căzuse pe chimirul său lat. — Sunny Jim, putem vorbi pe șleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]