4,863 matches
-
lupta împotriva lui Cezar în provinciile africane. Alături de Metellus Scipio, Cato cel Tânăr, fratele său și alți senatori, ei vor pregăti o rezistență împotriva lui Cezar și armatei sale. Dar în prima bătălie de la Thapsus din 46 î.Hr., Cezar îi înfrânge pe Metellus Scipio și Cato, care s-au sinucis., ca în 45 î.Hr., îl înfrânge la Munda, în Hispania, pe Gnaeus, care va fi executat. Însă, tânărul Sextus scapă în ultimul moment fugind în Sicilia. Înapoi la Roma, Cezar este
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]
-
și alți senatori, ei vor pregăti o rezistență împotriva lui Cezar și armatei sale. Dar în prima bătălie de la Thapsus din 46 î.Hr., Cezar îi înfrânge pe Metellus Scipio și Cato, care s-au sinucis., ca în 45 î.Hr., îl înfrânge la Munda, în Hispania, pe Gnaeus, care va fi executat. Însă, tânărul Sextus scapă în ultimul moment fugind în Sicilia. Înapoi la Roma, Cezar este asasinat pe 15 martie 44 î.Hr. de un grup de senatori conduși de Cassius și
Sextus Pompeius () [Corola-website/Science/327184_a_328513]
-
(n. cca. 1275 - d. decembrie 1341) a fost un mare duce al Lituaniei în perioada dintre 1316 - 1341. Fondator al dinastiei de . În perioada domniei sale a extins semnificativ hotarele Lituaniei. A dus o luptă acerbă împotriva cavalerilor teutoni, înfrângându-i într-o serie de bătălii. În 1322 face alianță cu ducele de Mazovia și cu regele Poloniei Vladislav I, trei ani mai tarziu, căsătorindu-și fiica cu fiul lui Vladislav, Cazimir. Ca si predecesorii săi, Gediminas a continuat expansiunea
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
să se ocupe de statele Germane din Sud. Diviziile rămase, pe Rin și în Westfalia, Moltke le-a dislocat pe teatrul principal. În data de 3 iulie 1866 a avut loc Bătălia de la Königgrätz, în care forțele austriece au fost înfrânte. Retragerea armatei austriece („Rückwärtskonzentrierung”) a fost acoperită de artileriștii români din regimentul 16, rezultat în urma reorganizării Graniței Militare Transilvănene. Comandamentul prusac nu a încercat blocarea retragerii forțelor austro-saxone. Generalul Benedek a retras trupele rămase la Olmütz, alocând pentru protecția Vienei
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
bătălie de la İnönü. Unele grupuri ale "Kuva-yi Milliye", cel mai cunoscut fiind Kuva-yi Seyyare condus de Çerkes Ethem, au refuzat să se integreze în forțele regulate turce și s-au răsculat împotriva guvernului de la Ankara. Armata guvernului de la Ankara au înfrânt în cele din urmă forțele lui Çerkes Ethem, chiar dacă acestea au au cooperat la un moment dat cu armata greacă.
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
a doua bătălie din punct de vedere al însemnătății din timpul Răscoalei lui Hmelnițki. Bătălia a avut loc în apropierea localității Korsun-Shevchenkivskyi din Ucraina centrală. Aici, hetmanul Bogdan Hmelnițki, aflat în fruntea unei armate formate din cazaci și tătari, a înfrânt forțele polono-lituaniene comandate de hatmanii Mikołaj Potocki și Marcin Kalinowski. La fel ca în cazul bătăliei precedente de la Apele Galbene, forțele inferioare din punct de vedere numeric ale polono-lituanienilor au încercat să ocupe poziții defensive, dar au fost copleșite și
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
Galbene, forțele inferioare din punct de vedere numeric ale polono-lituanienilor au încercat să ocupe poziții defensive, dar au fost copleșite și au fost nevoite să se retragă în grabă. Pe 16 mai 1648, forțele lui Bogdan Hmelnițki au copleșit și înfrânt în cele din urmă armata polono-lituaniană de sub comanda lui Stefan Potocki în bătălia de la Apele Galbene. Tatăl lui Stefan, marele hatman al Coroanei Mikołaj Potocki, nu a reușit să-i trimită fiului său la vreme întăririle necesare. Pe de altă
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
cazacilor conduși de Bogdan Hmelnițki, aliați cu tătarii comandați de Tuhay Bey. După ce cazacii înregistrați, care făceau parte din armata polono-ucraineană, au dezertat trecând de partea lui Hmelnițki, Stefan Potocki a hotărât să se retragă, iar forțele sale au fost înfrânte după o luptă de 18 zile. În momentul înfrângerii, trupele trimise în sprijinul polonezilor erau la 100 km distanță de câmpul de luptă. În aprilie 1646, după o întâlnire cu principalii conducători ai cazacilor, regele Władysław a reușit să obțină
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
a fost luat prizonier, dar a reușit să scape la scurtă vreme după aceasta, devenind unul dintre cei mai mari comandanți polonezi de oști. Încurajați de această victorie, forțele cazaco-tătaro au atacat trupele hetmanului lui Mikołaj Potocki și le-au înfrânt în bătălia de la Korsun.
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
asigurat căsătoria cu Caterina de Valois. Termenii Tratatului de la Troyes cereau ca Henric și moștenitorii Caterinei să succeadă tronul Franței. Cu toate acestea, acest lucru a fost contestat de Delfin, iar fratele lui Henric, Thomas, Duce de Clarence, a fost înfrânt și ucis în Bătălia de la Bauge, din 1421. Henric a murit la scut timp, în urma dizenteriei, atunci când fiul său, Henric al VI-lea al Angliei avea mai puțin de un an. Unchiul băiatului a continuat campania condusă de fratele lui
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
au ignorat cererile de ajutor ale lui Henric. Singurele trupe străine care s-au alăturat au fost cele ale regelui Wenceslau I din Boemia și forțele combinate ale unor cavaleri templieri francezi. Bătălia de la Liegnitz, în care Henric a fost înfrânt și ucis, a avut loc pe 9 aprilie 1241. Înfrângerea i-a învinuit pe monarhii europeni, mai ales pe împăratul Frederic al II-lea și pe regele Béla al IV-lea al Ungariei, care au refuzat să ajute, și pe
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
europeni, femei și copii au fost uciși cu o lună mai devreme în revoltă și în timpul asediului la Cawnpore. Răzbunarea a fost rapidă și aspră: răzvrătiților suspectați au fost legați de tunuri și executați. "În șase luni, revolta a fost înfrîntă, iar, în cursul anului următor, puterea britanică a fost restaurată". Aceste revolte ar fi amintit mai târziu de către unii luptători pentru libertatea indiană ca primele etape ale luptei pentru independență împotriva colonialismului - indiferent dacă acestea au fost legate de revoltele
Răscoala șipailor () [Corola-website/Science/330703_a_332032]
-
acțiunile, aliații au atacat dinspre vest (belgienii) și sud (portughezii). Noua tactică a dat roade, trupele belgiene ocupând în curând Rwanda și Burundi, iar englezii chiar capitala colonială Dar es Salaam. Aici s-ar părea că rezistența germană a fost înfrântă, însă nu și în cazul lui Lettow-Vorbeck. El nu numai a reușit să-și salveze trupele sale de la o înfrângere totală, dar i-a și scos din încercuire. Folosind avantajul terenului și știința condițiilor meteo, el a părăsit teritoriul Tanganyikăi
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
timp, Piłsudski a prezis corect că războiul va ruină toate cele trei teritorii partiționate, o concluzie pe care cei mai mulți oameni o credeau foarte puțin probabilă înainte de 1918. Prin urmare, Piłsudski a format Legiunile poloneze pentru a ajuta Puterile Centrale să înfrângă Rusia, ca un prim pas spre independența deplină pentru Polonia. Forțele germane s-au întâlnit cu ostilitățile și cu neîncrederea. Spre deosebire de forțele napoleoniene cu un secol mai devreme, polonezii nu ii vedeau că pe niște eliberatori. Rușii și-au luat
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
timp, Piłsudski a prezis corect că războiul va ruina toate cele trei teritorii partiționate, o concluzie pe care cei mai mulți oameni o credeau foarte puțin probabilă înainte de 1918. Prin urmare, Piłsudski a format Legiunile poloneze pentru a ajuta Puterile Centrale sa înfrângă Rusia, ca un prim pas spre independența deplină pentru Polonia. O mare parte din luptele grele pe Frontul de Est a războiului au avut loc pe teritoriul fostului stat polonez. În 1914, forțele rusești au avansat foarte aproape de Cracovia înainte de
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
această ocazie. Nominalizand sprijinul prusac, ea a invadat Polonia, sub pretextul apărării libertăților vechi ale Comunității. În 1792, a fost purtat un război de apărare împotriva puternicelor armate rusești, însă indecisul Stanislaw August, care nu credea în posibilitatea de a înfrânge Imperiul Rus, a capitulat, fiind dezertorul Confederației Targowica. Argumentând că Polonia a căzut pradă iacobinismului, marele curent din Franța, Rusia și Prusia a abrogat Constituția din 3 mai, ducând la efectuarea a celei de-a doua partiții a Poloniei în
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
a abolit monarhia, cerând libertate și egalitate. Revoluția ce a urmat, a schimbat Franța și a marcat omenirea pentru totdeauna. În acțiunea sa de restaurare a ordinii după Revoluția Franceză, Napoleon a încercat să schimbe întreaga Europă. Chiar dacă a fost înfrânt de coaliția marilor puteri, ideile sale s-au extins la nivel paneuropean, campaniile și realizarile sale schimbând cursul istoriei. În urma expedițiilor căpitanului Cook, Australia și Noua Zeelandă au devenit noi ținte ale colonialismului european, primii coloniști înfruntându-i pe maorii ce
Epoca modernă () [Corola-website/Science/330053_a_331382]
-
de locașuri de cult înconjurate de ziduri, dispuse pe o rază de 30-40 de kilometri, cum ar fi cele de la Căldărușani, Plătărești, Plumbuita, Mărcuța sau Negoești. În 1659 domnitorul Mihnea al III-lea se răzvrătește împotriva stăpânirii otomane, dar este înfrânt și nevoit să se retragă în Transilvania unde va și muri. În urma acestui episod, sultanul Mehmed al IV-lea ordonă noului domnitor Gheorghe Ghica să mute capitala la București și să dărâme din temelii reședința domnească din Târgoviște precum și toate
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Champa. Ca parte a acordului, cele două țări au convenit să devină vasale ale imperiului Imperiul Mongol și să-i plătească tribut. Incursiunile au avut loc în 1220-1224. Acestea au fost determinate de dorința lui Gehnghis Han de a-l înfrânge pe sultanul Khorezm Ala ad-Din Muhammad al II-lea. După moartea acestuia din urmă, expediția a fost îndreptată împotriva statelor din Caucaz și Europa de Est. Asia Centrală a fost cucerită în 2 etape în 1218 și în 1219. Cucerirea mongolă a Anatoliei
Invaziile mongole () [Corola-website/Science/330127_a_331456]
-
sa, precum și despre ascensiunea Spartei. Menționează Bătălia de la Halys dintre mezi și lidieni din anul 585 î.e.n. (la care Thales a prezis eclipsa ce a provocat încetarea conflictului). Este descrisă bătălia finală dintre perși și mezi în care Cresus este înfrânt fiindcă mirosul de cămile persane ar fi iritat caii cavaleriei lidiene mai bine înzestrate. Astfel, Cresus se retrage în capitala regatului său, Sardes, care ulterior va fi asediată și cucerită de perși. Cresus este capturat și legat de un rug
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
este un suflet poruncitor, pasional și egoist . Acest concept reprezintă psihicul uman. Acesta este asociat cu nafs "hayawaniyya (al hawa)" care , în sensul de dorință, este întotdeauna ceva rău => se mai numește și “suflet animal”. Acesta ar trebui să fie înfrânt și cu atât mai mult, evitată lăcomia sau abuzul. Nafs "lawwama" este reprezentat de o altă față a sufletului, acea acuzatoare, dojenitoare, sufletul conștient de imperfecțiunile sale. (sura 75:2), "anfus". "(2) Nu! Jur pe sufletul mereu - dojenitor!" Între Nafs
Nafs () [Corola-website/Science/329074_a_330403]
-
din 1848. Acest punct de vedere este comună în istoriografia poloneză . Revolta și evenimente conexe, în împărțirea Poloniei (și anume, Revolta Poloniei Mari (1846) și Măcelul din Galiția), au fost discutate pe larg în presa europeană contemporană. De îndată ce a fost înfrântă, austriecii au pacificat țărănimea insurgentă, restabilind rapid ordinea feudală. Țăranii care s-au supus și a urmat ordinele autorităților, cum ar fi liderul țăran Jakub Szela, au fost răsplătiți. [23] Cu toate acestea, în Austria, reformele au fost stimulate de
Revolta din Cracovia () [Corola-website/Science/329301_a_330630]
-
pace cu succesorul său, Waratton. Cu toate acestea, succesorul lui Waratton, Berthar, și rege neustrian Theuderic al III-lea, care din 679 a fost regele nominal al tuturor francilor, începând război în Austrasia. Regele și majordomul să au fost decisiv înfrânți în bătălia de la Tertry (Textrice) în Vermandois în 687. Berthar și Theuderic s-au retras la Paris, iar Pepin i-a urmărit ca în cele din urmă să-i forțeze să încheie un tratat de pace. Pepin a fost numit
Pepin de Herstal () [Corola-website/Science/329346_a_330675]
-
Un rege care stăpânește doar jumătate din regatul său merită doar jumătate de masă." Stârnit de aceasta, Hermanfrid a încheiat un acord cu regele franci din Metz, Theuderic I, pentru a-l ataca pe Baderic. Acesta din urmă a fost înfrânt de către franci și decapitat, însă Hermanfrid a refuzat să își îndeplinească obligațiile față de Theuderic, fapt care a condus la dușmănia dintre cei doi regi. În 531 sau 532, Theuderic, alături de fiul său Theudebert I și de fratele său, regele Chlothar
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
iar după ce plănuita căsătorie dintre Ermesinda și contele de Champagne a fost abandonată, Henric a căsătorit-o pe fiica sa cu ducele Theobald I de Bar. El a intrat într-un nou război cu Henric de Limburg, însă a fost înfrânt la 1 august 1194 la Neuville pe Mehaigne. Henric a murit doi ani mai târziu la Echternach.
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]