KorAP: Find »[drukola/base=întotdeauna & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...1998 >

49,940 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

sentința pe care știa că le merită. O să divorțeze de el - dacă acesta era termenul corect pentru o logodnă ruptă. O pierduse din pricina necinstei și prostiei lui, și nu era decât vina lui Mma Potokwane. Femeile ca ea se bagă întotdeauna în viețile altora, obligându-i să facă ce vor ele și, ca urmare, totul se duce de râpă și se distrug viețile unor oameni. Mma Ramotswe puse jos coșulețul cu corespondență. — De ce nu mi-ai spus de copii? întrebă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
mă mărit cu cel mai cumsecade bărbat din țară? Da. Sunt capabilă să le fiu mamă? Sunt. Așa am gândit, domnule J.L.B. Matekoni. Se uită la ea nevenindu-i să creadă. Și tu ești o femeie bună, Mma. Ai fost întotdeauna bună cu mine. — Hai să nu stăm aici să vorbim despre bunătate, propuse ea. Ne așteaptă copiii. Hai mai bine să-i ducem în Zebra Drive, să le arătăm unde vor locui de-acum încolo. Apoi, în după-amiaza asta le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
și și-ar scăpa pielea. Și fata asta, Margaret, ce-a făcut? — Margaret? Care Margaret? — Fiica verișoarei, răspunse Mma Ramotswe — N-o cheamă Margaret, zise secretara, ci Angel. N-a făcut nimic, iar el a scăpat basma curată. Bărbații scapă întotdeauna, nu-i așa? Lui Mma Ramotswe îi veni să răspundă Nu. Nu întotdeauna, dar se grăbea, așa că spuse la revedere pentru a doua oară și se îndreptă spre Facultatea de Economie. Ușa era deschisă. Mma Ramotswe citi bilețelul înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Care Margaret? — Fiica verișoarei, răspunse Mma Ramotswe — N-o cheamă Margaret, zise secretara, ci Angel. N-a făcut nimic, iar el a scăpat basma curată. Bărbații scapă întotdeauna, nu-i așa? Lui Mma Ramotswe îi veni să răspundă Nu. Nu întotdeauna, dar se grăbea, așa că spuse la revedere pentru a doua oară și se îndreptă spre Facultatea de Economie. Ușa era deschisă. Mma Ramotswe citi bilețelul înainte să bată la ușă.: Dr. Oswald Ranta, diplomat economist, (UB) Ph. D. (Duke). Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
dădacă decât ca mecanic. Aveau multă treabă. Venise microbuzul unei echipe de fotbal pentru revizia generală, iar treaba cerea multă atenție. Motorul fusese tensionat de suprasolicitările continue la care fusese supus, dar asta era situația oricărui microbuz din țară. Erau întotdeauna suprasolicitate, fiindcă proprietarii încercau să înghesuie în ele orice plătitor de bilet. Acesta, care avea nevoie de niște garnituri noi, scotea un fum negru așa de înecăcios încât jucătorii ajunseseră să se plângă de probleme de respirație. Motorul fusese demontat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
nevestele, soțiile își ucid bărbații. Angajații își ucid patronii. Pericolul te pândește de unde te aștepți mai puțin. Oare o fi adevărat? Nu în Johannesburg, reflectă ea. Acolo oamenii sunt victimele tsostis-ilor care colindă străzile noaptea, hoților de mașini care sunt întotdeauna gata să-și folosească armele și atacurilor violente întâmplătoare ale unor tineri pentru o viață de om nu înseamnă nimic. Dar probabil că Johannesburg-ul este o excepție; probabil că, în împrejurări normale, crimele se petrec într-un ambient familiar - în timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
trebuia să și-l asume, deși nu-i plăcea că-l pune pe jar. Pe lângă faptul că simțea că este de datoria ei să facă drumul acesta, era foarte important să stabilească în mod clar ideea că ea va hotărî întotdeauna singură ce are de făcut. Nu putea să-l lase pe soțul ei să-și bage nasul în treburile Agenției de Detective Nr. 1; altminteri, ar putea, pur și simplu, să-i schimbe numele în Agenția de Detective (și Soți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

nu se întâmplă”. Încerc să-mi domolesc nervii amintindu-mi de mătușa Rozalia, de tânguirile ei pe nas și de salata de vinete amare, așezată într-un castron având pe fund reproducerea Palatului Culturii, în romburi aurii. Care-i legătura? Întotdeauna, de pe la șase ani, mi-am zis că nu mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei rânced. Gustul îmi reapare, însoțit de spasmele stomacului, parcă mă strânge mătușa la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
timp decăzut, deteriorat de experimentele ăstora, îmbâcsit, într-o lume care trebuie trezită din letargie, zgâlțâită, plesnită peste buci cu nuiaua cunoașterii. Da, teoria lui încă nu poate fi dezvăluită în întregime, nu a venit momentul. *** La Anatol, ușa e întotdeauna deschisă. Nu fură nimeni cărți și almanahuri și, în afară de un reșou improvizat, cu firele prinse cu izolirband în priză, n-are nici un aparat. I-a lăsat taică-său o casă, dar a vândut-o primului venit, pe mai nimic, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
iar femeile mai bătrâne cred că-i bună. Fidel a mai ținut un discurs împotriva imperialiștilor, cubanezii de pe-o plută au fost salvați în ultima clipă, readuși la viață, hrăniți să se întremeze și trimiși înapoi. La hochei câștigă întotdeauna ungurii, suntem slabi la tenis, am îmbulinat-o și la fotbal, pe stadioane s-a strigat să-și ia ciorile zborul, Nae a comentat, ca de obicei, povestea asta. La noi a stat ploaia, s-a întărit leul, nimeni nu înțelege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Un restaurant pentru toate buzunarele...”, „Știi cum să-ți decorezi casa?”, „Frumusețe, sănătate, vigoare”, „Să fim mândri de orașul nostru”, „Sărbătoarea mărțișorului”, „Lecții de karate și kung fu cu maeștri profesioniști”, „Cu noi, înveți mai repede să conduci mașina”, „Suntem întotdeauna lângă tine”, „Spre destinații exotice...” Aștept cușca să mă urce. Sper să nu-și dea duhul între etaje. - ... n-ai fost la ședința trecută! gâfâie lângă mine Cezar, cu gâtul lui gros sugrumat de-o cravată cu nodul cât pumnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ca să spionezi, cu cât te plătesc ăia? Te-ai înrolat, ți-au dat și-un loc călduț printre kaghebiștii tăi... Nu ți-a fost greu să te vinzi... Kaghebist la kaghebist trage. Te-am văzut cu ochii mei cum scrii întotdeauna într-un carnețel, notezi tot, să transmiți mai departe, am văzut cum îmi urmărești fiecare pas, fiecare vorbă! Nu mai scapă lumea de voi! Vrei să mă și omori, nu? Dar eu nu mă las omorâtă așa ușor de radiațiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să zici, cât de des poți, că i-au persecutat comuniștii... Altfel, n-are nici un chichirez... - Și i-au persecutat? A făcut vreunul pușcărie? - Ei, Caransebeș... N-au făcut nimica... Da’ așa dă bine: în sufletul lor s-au opus întotdeauna, acolo erau frământările. N-au ieșit o dată la muncă patriotică, la tăiat gardurile verzi și la ridicat gunoaiele, în ograda lor și cu perdelele trase s-au simțit liberi. Întotdeauna. Au bocit când cu Cehoslovacia și tancurile rușilor, au suferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Da’ așa dă bine: în sufletul lor s-au opus întotdeauna, acolo erau frământările. N-au ieșit o dată la muncă patriotică, la tăiat gardurile verzi și la ridicat gunoaiele, în ograda lor și cu perdelele trase s-au simțit liberi. Întotdeauna. Au bocit când cu Cehoslovacia și tancurile rușilor, au suferit alături de polonezii de la Gdansk, au ascultat în pivniță la radioul Gloria, după ce i-au schimbat o lampă, declarațiile greviștilor și s-au temut întotdeauna pentru viața lor. Nu uita, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
perdelele trase s-au simțit liberi. Întotdeauna. Au bocit când cu Cehoslovacia și tancurile rușilor, au suferit alături de polonezii de la Gdansk, au ascultat în pivniță la radioul Gloria, după ce i-au schimbat o lampă, declarațiile greviștilor și s-au temut întotdeauna pentru viața lor. Nu uita, au vibrat la toate evenimentele anticomuniste. Mergeau pe stradă, chiar și când se-ntorceau de la bufetul partidului, unde baba-și făcea aprovizionarea și stătea la o bârfă cu prima, da’ asta n-o spui, mergeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
învățat ăia să scrie în armată, da’ numa’ cu litere de tipar, le-arăta cu bățul, când fac așa, îi punct, când fac așa, e liniuță, normal că s-au trezit în el sentimentul patriotic, amorul de neam și istorie. Întotdeauna prima generație purtătoare de chiloți e naționalistă, mâncătoare de evrei și de unguri. Cât a trăit, după două-trei cin’zeci, o lua oblu de la cucerirea Daciei de către romani, cum înaintau legiunile în fiecare zi, greu, că se luptau și lăieții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și m-a salutat, pe urmă i-a chemat și pe ceilalți, i-am zis lui Sorin la dude. Mi-au arătat clopoțelul care-i adună pe toți. Știi cum sună? Parcă nici nu-l auzi, sună așa, în tine... Întotdeauna Sorin mă fluiera, treceam prin gard, prin spărtură, ne urcam în dud, apucam creanga cea mai mare, ne ridicam în mâini cât să ne sprijinim cu călcâiul de cealaltă, pe urmă ne instalam comod ca într-un scaun. De acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
stropești cu agheasmă, se învinețește... - Era bine dacă mai aveam unul... ăsta a ieșit negata... Când n-am ce face și nici muște nu-s, să mă dedau îndeletnicirii bine-cunoscute, încerc în minte exerciții de vorbire rapidă. I-am invidiat întotdeauna pe agenții de bursă, cum naiba le-aleargă în halul ăsta limba-n gură? Eu nu reușesc, șase sași în șase saci și capra cu piatra ei cu tot, crăpa-i-ar de cap, au fost coșmarurile mele. Acum încerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
oară, Oświęcim-ul rămânea un cătun oarecare în Polonia. Și ce dacă era bâtă la Istoria Artei? Și ce dacă nu știa proporțiile? Ar fi mai fost un pictor prost pe lumea asta, unul care poate ar fi reușit să producă întotdeauna o mână mai lungă și alta mai scurtă la același personaj, poate stânga ar fi avut la el șapte degete. Și dacă i-ar fi pictat pe toți șpanchii, cocoșați și cu urechi verzi, cu nasul în mijlocul burții? Chiar dacă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
adevărată! - Da... O să-mi comand un costum de clown, am s-apar în fața publicului internațional, am să jonglez cu trei bile sau portocale, tampampam, am să fac sluj, mersi-thank-you-danke, să-mi arunce acadele pe băț, doar îs obișnuiți cu asta, întotdeauna va fi cineva să-mi dea un pumn, să-mi pună piedică, ha-ha-ha, iată, strângeți copii de nasul roșu, face muuu... Cum, n-ați știut? Face muuu... S-a albit și tremură toată. - Vino aici... Nu suportă atingerea, se scutură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cheamă Ștefan, m-au vândut pe fereastră, de-acu’ nu te mai cheamă Ștefan, să nu te recunoască boala cea rea, au turnat pulberi într-o strachină, s-au adunat într-un soi de vierme, dar am fost mai puternic, întotdeauna am fost foarte puternic, puteam să vin cu degetul dezbârnat, atârnând, cu tenișii plini de sânge, cu osul rotulei la vedere, cu sârme-nfipte în talpă, se lipea repede carnea, creșteau crustele ca prin farmec, se-adunau buzele rănilor în două-trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
sânge, cu osul rotulei la vedere, cu sârme-nfipte în talpă, se lipea repede carnea, creșteau crustele ca prin farmec, se-adunau buzele rănilor în două-trei zile. Am făcut școală, am învățat „Ich bin ein Pionier”, stăteam trei în bancă, eu întotdeauna pe fiarele din mijloc, eram decrețeii, copiii lu’ Ceaușescu, unde dracu’ o să mai încăpeți? Nu mai e loc în școală de voi, nu mai era loc de noi, la noi nu mai ajungeau cărțile... Când a căzut tavanul de la etaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
era prea cald și-am căzut de pe carul alegoric, era un glob care se deschidea ca o floare și de-acolo ieșeau baloane și noi trebuia să ne ținem de mâini și după aceea să alergăm repede-repede, să facem litere, întotdeauna mă duceam într-un T, deși eram în I, dar nu puteam să țin minte. A trecut o roată peste mine, m-am trezit la spital, îmi găurise un cui piciorul, a rămas semn, am pocnit fetele, și ele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
a mucegai, cu tăvițe cu otravă granule, lângă rafturi, poate vreo cincizeci de metri mai departe, a fost casa Nadiei, una dintre ultimele case vagon, cu balcoane de lemn, cu o curte de unde dimineața țâșnea o puzderie de copii zdrențăroși. Întotdeauna o vedeam pe tanti Clara, era în prag sau mă chema de la geam și-mi dădea biscuiți și alviță și prăjitură cu nuci și scorțișoară. Îmi aranja cămașa și-mi netezea părul cu apă. - Ia spune, ce faci tu? - Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
paiață. Dar e bine, omenirea n-așteaptă nimic de la mine, eu nimic de la ea, suntem chit. Un camion cu ajutoare din Germania oprit lângă statuie. O sumedenie de cutii cu cărți și calculatoare vechi. Cât străbat coridorul până la secretariat, ca întotdeauna joia la ora asta, aud clasica anecdotă a „neamțului”. - Hăhăhă, te-ai prins? „Prea mult pida mă-tii”, zice neamțul, hăhăhă... - O să repar vreun jaf din astea, să mai pun și la voi un calculator, m-anunță inginerul de sistem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]