5,591 matches
-
ați biruit boala și că soarta v-a redat familiei, care are atâta nevoie de sprijinul Dv. moral și material. Există în natură forțe care restabilesc echilibrul la momentul oportun. Fie ca necazurile să vă ocolească, iar sănătatea să vă învăluie sub aripa ei binefăcătoare, spre bucuria întregii familii. Rugându-vă să transmiteți respectuoase sărutări de mâini Doamnei, cele cuvenite întregii familii, închei scrisoarea, asigurându-vă de stima și afecțiunea mea. Al Dv., Eugen Dimitriu 325 Condus în acea perioadă de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
na și Dl. Parascan, aceeași prețuire. Succes tuturor pe ogorul literelor. Respectuoase sărutări de mâini, Eugen Dimitriu 330 Din păcate, ieșenii de la Casa Pogor nu bănuiesc ce-au pierdut neluând în seamă sugestia mea, de-a le prezenta Fălticenii - color - învăluit în poezie, cu documentare solidă și expunere liberă. 331 Echipa ieșeană, alcătuită din directorul Complexului Muzeistic, Ion Arhip și muzeograful Liviu Rusu, de la Casa Pogor, fotograf artist, a poposit într-o dimineață la Muzeul din Suceava și cerându-mă directorului
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
să vă înțeleg și nu am să mă supăr. Calde mulțumiri și salutări, Gh. Balan 433 433 Expoziția profesorului, pe care am văzut-o la Fălticeni, mi-a produs o impresie deosebită. Înzestrat cu mult talent, artistul a realizat peisaje învăluite în poezie, cu un echilibru odihnitor al culorilor. Păcat că publicul fălticenean a trecut prea ușor peste acest festin al spiritului, ce ne-ar fi adus aminte că prietenul de odinioară al lui Aurel Băeșu este un poet al naturii
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
de aici, dar toate demersurile pe care leam făcut în ultimii doi ani, n au îngăduit să găsesc o locuință, nu în oraș (Fălticeni, n.E.D.), (ci) în suburbii. Calde salutări, Gh. Balan 13 (Piatra-Neamț), 15 august 1978 Stimate Domnule Dimitriu, Învăluit de necazuri și complicate probleme din cauza soției bolnave de aproape doi ani, nu mi-am dat seama cum s-a scurs timpul și n-am primit de la Dv. scrisoarea anunțată printr-o telegramă, sau poate mi-ați scris și n-
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
cei cu afaceri grase, lucru de care ne îndoim. Ar fi ca un înțărcat prematur, încă nu s-a umplut sacul lor, n-au acumulat pentru urmașii urmașilor și pentru rude. Deși beșteliți de Lupul moralist, aburii puterii i-au învăluit pe toți ca într-o baie nordică, au aprobat programul știut, și nici UDMR-UL, după ce a obținut ceea ce a cerut mereu ă predarea istoriei și geografiei în limba maghiară ă, nu a mai zis nimic de pensiile mai mici
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
novi sub sole. Nimic nou sub soare. (Regele Solomon, Ecleziastul, I-10) Când am aflat, după ce am urmărit cu sufletul la gură, rezultatul întâlnirii conspirative de la Snagov, că guvernul rămâne cum a fost, un val de bucurie duioasă m-a învăluit și mi-am zis că, uite, ministrul învățământului, Funeriu (să-i vină numele de la Fanar, de la funie sau de la fum?), e tot acolo, cu toată gașca, alături de Ileana lui Cucoș, având toate șansele ca să ne facă reforma învățământului, așa cum spunea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
au trecut cumpărarea unei mașini pe agenda de priorități, deși mai sunt și unii care așteaptă ca prețurile să mai scadă. Toate bune, Michael. Cele 30.000 de mașini noi care intră lunar În Beijing și norul de smog care Învăluie orașul În atât de multe zile, plus faptul că site-ul web oficial al municipalității ține socoteala numărului de zile „cu cer albastru“ ne dau Împreună măsura distrugerii mediului Înconjurător pe care tripla convergență o poate avea drept rezultat - dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
pentru The Straits Times. „Piața din diaspora implică existența ziarelor internaționale, a canalelor TV și de radio internaționale care se bazează În Întregime pe limbile locale. Aceasta este ceea ce eu numesc globalizarea regională. Nu este globalizarea care vine și ne Învăluie. Este factorul local, regional, care se globalizează“. Astăzi, În Marea Britanie și În Statele Unite există canale de televiziune ale căror programe sunt realizate În totalitate În chineză, spaniolă, arabă sau japoneză. „Dacă națiunea ta are populații răspândite peste tot În lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
viitorul poate Întotdeauna să Îngroape trecutul. Dar am fost Întotdeauna convins că În sinea sa, restul lumii invidiază optimismul și naivitatea americanilor. Are nevoie de optimismul american. Este unul din lucrurile care țin lumea În mișcare. Dacă societatea noastră se Învăluie În Întuneric, dacă Încetăm să mai fim „fabrica de vise“ a lumii, vom face ca lumea Întreagă să fie nu doar mai Întunecată, ci și mai săracă. Analiștii au avut Întotdeauna tendința să măsoare o societate pe baza statisticilor sociale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
în mânăstiri sau în chilii pustii Sfânta Scriptură sau alte lucrări Sfinte, caligrafiind cu majuscule înflorate cuvântul sfânt și de învățătură patristică, Moș Epure, pătruns de învățătura tainică a Cuvântului dumnezeiesc, părea înger în trup. În afara zâmbetu lui ce te învăluia ca o lumină sfântă, gestul lui de dăruire a cărțuliilor devenea sacru: „Gustă și vezi ce bun este Dumnezeu”. Era de un calm, de o liniște sufletească și un fel de a se mișca așa de cuminte, încât ți se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de cuminte, încât ți se părea că te afli în fața unui Sfânt uitat de Dumnezeu pe pământ pentru a te binecuvânta în numele Său. De câte ori îl vedeam, plângeam, fără să știu de ce. De sfiiciune, de bucurie, de dragostea cu care mă învăluia în privirile lui... Plâng și acum, când îmi aduc aminte de dânsul, fără să pot spune de ce? Poate și pentru că niciodată, absolut niciodată, nu l-am auzit vorbind. Și nu știu dacă l-o fi auzit cineva, poate doar fiul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
capacita toate puterile. Nu scăpa nici o ocazie să ni-l pună în fața sufletului. Aceasta era ultima și cea mai mare datorie de conștiință, care reflecta jurământul elitei legionare: jertfă de ispășire adusă lui Dumnezeu în numele neamului nostru. La despărțire, mă învăluia în lumina albastră a ochilor și a unui zâmbet discret, care nu s-a transformat niciodată în râs, și-i îmbrăca fața aspră, tăiată în linii precise de dalta unui cioplitor ancestral al sufletului dacic. Măsura vieții lui era seriozitatea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lor, a sta înseamnă a da înapoi. Și năzuiau totdeauna la intuirea și înțelegerea misiunii lor în fiecare clipă. Trenul alerga pe Valea Prahovei într-un ritm și cântec amplificat de cântecul inimii mele. Se făcuse ziuă, dar ceața persista, învăluind decorul într-o pânză străvezie, mișcătoare, care-mi incita și fascina imaginația. Oștile voievodale coborau cu Negru Vodă, care le preda din fiu, în nepot, până la Mihai. Mihai le întorcea până la Alba Iulia, să împlinească pohta ce pohtise: ca valahii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu urechea la spusele lui); putea deveni prietenos sau mușcător, trecînd apoi brusc la un ton calm și sec. Concluziile lui erau memorabile: Părea să pronunțe fraze biblice care treceau dincolo de pasiunile mărunte"; își formula conferința ca și cum ar fi fost învăluită de fum negru, ca Moise, care, după ce le adusese oamenilor de rînd Cele zece porunci, sfărîmă tablele și rostește profeții tunătoare cu o mînie justificată care umpleau sala, plecînd în mijlocul tunetelor de aplauze ale publicului"96. Iorga făcea adesea digresiuni
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
plan sistematic pentru implementarea industrializării. Povara industrializării rapide a fost clar pusă în spinarea țărănimii 60. În aceste împrejurări, "sistemul liberal" nu considera Constituția și votul universal drept ceva sacru, ci mai curînd drept un obstacol care trebuie să fie învăluit și evitat. Constituția și votul universal vor deveni totuși în ultimă instanță un obstacol de netrecut. Principalul sprijin al "sistemului liberal" erau Coroana, birocrația și poliția (atît cea îmbrăcată în uniformă, cît și temuta Siguranță; plus vechiul sprijin al liberalilor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și chipeș îmbrăcat într-un costum popular românesc alb a intrat în curte călare pe un cal alb. S-a oprit lîngă mine și n-am văzut nimic monstruos sau rău la el. Dimpotrivă, zîmbetul lui copilăros și sincer îi învăluia pe sărmanii oameni care-l înconjurau, părînd că este unul dintre ei și, totuși, în mod misterios, diferit. Aureolă este un cuvînt inadecvat pentru a defini forța care emana din acest om. Părea cu adevărat că este una cu pădurea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
la" faimoasa "Casă Verde"49. În zorii zilei de 28 noiembrie, Iorga zăcea pe marginea drumului, la ieșirea din satul Strejnic. Cîteva gloanțe îi zburaseră formidabilul creier. Trupul lui a fost descoperit pe la 7 a.m. în dimineața aceea geroasă și învăluită într-o ceață groasă de către jandarmii români. Curînd după aceea a apărut un soldat la volanul unui camion. (Strejnic devenise o bază aeriană pentru avioanele de vînătoare naziste, gata să apere trerenurile petroliere de la Ploiești). Acest soldat (sau pilot) german
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
asupra mea. Mătușa, și unchiul se profilau în imaginația mea ca niște mari figuri romantice, pline de semnificație, focare ale unor emoții obscure, într-o copilărie care, în felul ei, era curios de pustie. Și erau totodată figuri îndepărtate, încețoșate, învăluite în nori, în parte pentru că interesul lor față de mine era atât de marginal. Aveam senzația că niciodată nu mă văd cu adevărat, că nici măcar nu se prea uită la mine. Cu vărul James însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai târziu, mi s-a părut că, în oarecare măsură, m-am vindecat de trecut. Trecutul se poate vindeca. Îl revăd acum, în depărtare, ca o frescă estompată, dar încă strălucitoare, reprezentându-i pe Adam și Eva, două făpturi inocente învăluite într-un nimb de lumină. Hartley a devenit pentru mine o Beatrice. Pe măsură ce înaintam în viață, toată rația de bunătate ce fusese hărăzită persoanei mele părea să fi rămas acolo unde se găsise ea. Doamne - sau totul n-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-o văd bine pe Hartley, dar îi simțeam prezența asemenea unui magnetism difuz, care, într-un fel, impregna întreaga casă, de parcă Hartley ar fi fost casa, iar eu aș fi fost îngrămădit într-o cavernă în care ea mă învăluia, iar eu nu reușeam s-o ating. Într-adevăr, imposibilitatea de a o atinge făcea ca tot trupul meu să fie înfiorat parcă de un fel de electricitate negativă. În același timp, eram înnebunitor de conștient de prezența soțului invizibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cum se spune. Mi-am lăsat paharul pe masă, și m-am ridicat de pe scaun. — Nu! James, nu se poate... vreau să spun... Diverse speculații, nu foarte improbabile, asupra tinichelei care-l făcuse pe vărul meu să părăsească armata îmi învăluiau în minte și-mi luau piuitul. M-am uitat la fața întunecată a lui James. Stătea cu spatele la lampă. Amurgul, atât cât se putea strecura prin crăpătura dintre draperii, era încă de un albastru strălucitor. James zâmbea vag, așa cum zâmbise când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ba chiar că aș fi preferat să știu, în acest moment, că-mi citește cuvintele și că turbează de gelozie. Domnia terorii lui se apropia de sfârșit. Când m-am apropiat de casă, încă nu se întunecase, dar ziua se învăluise în acea lumină blândă, aburită, care, în miezul anotimpului de vară, celebrează apropierea unor amurguri care, cel puțin câteva zile, nu vor atinge nici un moment bezna noptatică. Luceafărul abia de era vizibil, și urma să strălucească solitar, încă multă vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apoi pe lângă pădure, și să mă apropii de casă prin spate, dar îngrijorarea mea era prea puternică, așa că am pornit pe obișnuita potecă în „diagonală, ce ducea în sat. Trei felinare galbene luminau o scenă pustie, în timp ce alergam pe lângă prăvălia învăluită în întuneric și în tăcere, și pe sub firma care-l reprezenta pe năvalnicul „Leu Negru“. Și cârciuma era închisă, ici-colo se vedea câte o fereastră luminată, sătenii se duceau devreme la culcare. Pașii mei alergători reverberau ecourile grabei și ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spaimă cumplită, presimțirea unei catastrofe, a unei grozăvii, sau, mai curând, certitudinea că se și întâmplase. Am coborât din pat, tremurând violent, și am bâjbâit după lumânare. Am aprins-o, și am rămas locului, ascultând. Casa pustie și întunecată era învăluită într-o liniște sinistră. Am deschis în grabă ușa dormitorului meu și m-am uitat pe palier. Nișa părea să irizeze o lumină difuză, dar poate că nu era decât un reflex al clarului de lună. Am ascultat din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aduce aminte ce anume am socotit atât de important să notez și ce anume scrisesem în legătură cu acest fapt, și nici nu am reușit, deși am scotocit prin cameră cu minuțiozitate, să găsesc hârtia. O atmosferă de extremă și crucială emoție învăluia acel „lucru“. Dar, cu toate că îmi scormoneam întruna mintea, nu puteam discerne ce anume fusese. Cât despre hârtie, nici urmă. Poate că visasem întreaga întâmplare. Desigur, nu aveam nici o îndoială că hârtia, dacă exista într-adevăr, era foarte importantă: cuprindea, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]