8,266 matches
-
aux membres déformés par leș dures besognes, contre cette femme de ville qui lui inspirait une répulsion de maudite, de réprouvée, d'être impure faite pour la fainéantise et le péché" [Maupassant, Bel-Ami, p.178]. 90 Toate prietenele lui Nana, actrițe pariziene, vin din provincie: "Caroline Héquet, née à Bordeaux (...) Blanche de Sivry venait d'un village près d'Amiens (...) Clarisse Besnus, ramenée comme bonne de Saint-Aubin-sur-Mer (...) Tătân Néné, qui avait gardé leș vaches jusqu'à vingt ans, dans la Champagne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
John Cheever. "Americanitatea" tipică a scriitorului nu vine numai din biografie complexă într-un alt mod decît bio grafiile artiștilor europeni (în sensul prezenței, în structura ei, a spectacularului de factură hollywoodiană, derivat din bisexualitate, alcoolism suicidal și aventuri cu actrițe celebre ale însoritei Californii!) -, din stil tăios, precis ca un instrument chirurgical (și lipsit, prin urmare, de "ceremonialurile" metaforice ale epicului generic de pe bătrînul continent) ori din tematică axată pe alienarea individului (post)industrializării (fenomen mult mai acutizat în America
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Sexus), eșuînd totodată și în postura de părinte (deși își iubește fetița, amintindu-și de ea mereu cu durere, o evită, nereușind să-i plătească nici măcar pensia alimentară). Se recăsătorește cu o femeie construită după profilul lui psihologic boem (o actriță cu similare impulsuri asociale), Mona (în trilogie), June (în realitate) pe numele ei. Mona/June îi înțelege dorința de evaziune din viața comună și îl încurajează să renunțe la orice angajament social, să devină un parazit de lux. Pentru Miller
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
notabile între cei doi. Dacă primul Ellis își asumă statutul de burlac fără copii, al doilea ne mărturisește că a fost căsătorit cu star-ul hollywoodian Jayne Dennis (un link al site-ului ne trimite la pagina de web a actriței pe care o vedem, strălucitoare, mergînd pe covoarele roșii ale Oscar-ului, în lumini de blitz-uri și reflectoare, sau zîmbind în compania altor vedete californiene, precum Keanu Reeves, ca să dau un exemplu). Cu Jayne, acest al doilea Bret are
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în lumini de blitz-uri și reflectoare, sau zîmbind în compania altor vedete californiene, precum Keanu Reeves, ca să dau un exemplu). Cu Jayne, acest al doilea Bret are un fiu, Robby, și o fiică (provenită dintr-o altă legătură a actriței), Sarah. Ellis unu nu are animale de casă, Ellis doi are un cîine, Victor. Ambii Ellis au studiat la colegii de arte liberale, numai că primul la Bennington, din Vermont (acolo unde s-a format și Donna Tartt, altă celebră
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
datele existențiale ale lui Ellis din roman drept bune (capcana vine și din coincidența unui număr semnificativ al acestor "date" cu cele reale, din viața propriu-zisă a scriitorului). Și totuși, nu există un Colegiu Camden, nu există, la Hollywood, o actriță cu numele de Jayne Dennis (pagina ei de web a fost creată, cu imagini trucate și filmografie inventată, de către Ellis însuși!), nu există doi copii în trecutul scriitorului și nu există nici măcar un cîine cu numele de Victor în vreuna
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un horror halucinant (cu filiație în romanele și scenariile lui Stephen King), dar intriga propriu-zisă ar putea fi, ultimativ, imaginată doar de către Bret Easton Ellis (personajul, "ficțiunea", naratorul, "hașuratul"), consu mator notoriu (în carte) de alcool și stupefiante. Căsătorit cu actrița Jayne Dennis, el (Bret, personajul) nu se poate adapta la viața domestică și intră, treptat, în criză psihologică și biologică. Începe să fie urmărit de fantoma tatălui, cîndva autoritar, și de un Patrick Bateman (propriul lui erou din American Psycho
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
critic de artă, de vîrstă mijlocie, respectat și apreciat în Berlinul anilor douăzeci-treizeci, Albert Albinus pe numele său, se îndrăgostește iremediabil de o adolescentă (de doar 16 ani la debutul volumului) care lucrează într-un cinema și aspiră să devină actriță. Albinus își riscă familia, cariera și prestigiul, pentru a fi cu ea. Treptat, le pierde pe toate. Seducătoarea Margot Peters îl manipulează pe bărbat, pentru a-și realiza visele. Inițial, îi distruge mariajul, trimițînd o scrisoare compromițătoare soției lui Albert
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de mici frustrări și mari umilințe. Surprizele se înmulțesc. Chiar de la prima imagine ne simțim debusolați, pe altă lume. E cinema sau e teatru? Ne dăm seama după cîteva minute că toate rolurile feminine sunt jucate de una și aceeași actriță, că același actor interpretează toate personajele masculine. A treia surpriză vine din faptul că salturile în timp sunt indicate prin panouri, ca în filmele de altădată: " cinci secunde mai tîrziu", "cinci zile mai tîrziu", "cinci săptămîni mai târziu", "cinci ani
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Doubs, explozia unei bombe la Bali, deschiderea unei clinici de psihiatrie pentru câini într-un spital din Florida, eșecul negocierilor israelo-palestiniene, rezultatul unui meci de fotbal între un club de fotbal italian și unul francez, noile înregistrări muzicale ale unei actrițe în vogă și progresul medicinii în tratamentul unei boli ereditare. Ce se poate spune despre privire? Că este periferică, aproape omniscientă. Televiziunea ne transportă într-un colț de lume oarecare și adună în doar câteva secunde informații pe care, într-
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
arate vitrina cu sentimentele frumoase: într-o emisiune precum „Tout le monde en parle” (Thierry Ardisson, France 2, care nu se mai difuzează) sau „On a tout essayé” (Laurent Ruquier, France 2), nu trece zi fără ca un cântăreț, sportiv sau actriță să nu fie întrebați care sunt acțiunile lor în favoarea orfanilor sau bolnavilor. A devenit aproape obligatoriu atunci când ești celebru să faci mici gesturi umanitare. Ultima modă în domeniu este adopția. Angelina Jolie, Madonna, Tom Cruise, toți au adoptat. Jennifer Aniston
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mic talie/șolduri) în perioadele prospere și mai puțin în anii mai dificili. Playboy a devenit oglinda acestei fluctuații a dorințelor. Siluetele „atrăgătoare” cele mai prezente în reviste, la televizor sau la cinema (ne putem aminti taliile de viespe ale actrițelor din anii 1950 și 1960 Claudia Cardinale sau Monica Vitti...) răspund, în parte, unei ajustări a dorinței masculine la conjuncturile economice. O astfel de interpretare a atracției sexuale se înscrie într-o ramură a psihologiei numită „psihologie evoluționistă”, unde comportamentele
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
indiferentă a personalității umane, devenit implacabil și aproape inevitabil în sferele hollywoodiene, este disecat în survolul acestui destin frînt mult prea devreme. De fapt, accidentul n-a făcut decît să închidă definitiv un drum care oricum ajunsese într-un impas, actrița ieșise deja din luminile rampei și, pentru a continua totuși să rețină atenția, se transformase într-un monstru, un soi de atracție de bîlci de lux. Ce a putut-o face, totuși, pe această femeie creditată cu un IQ demn
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
amar, dar elegant titlu de glorie postumă: acela de a fi fost starul prin care a început crepusculul idolilor. Formația sa de fost jurnalist îl determină să purceadă la o investigație atentă și meticuloasă, reconstituind îndeosebi ultimii ani ai existenței actriței, apelînd și la punctele de vedere diferite exprimate în presa americană a vremii sau în biografiile apărute pînă acum, confruntîndu-le adesea pentru a scoate în evidență personalitatea contrastantă și năucitoare a divei, al cărei cuvînt definitoriu predilect a fost mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cînta la pian și la vioară și avea cu totul alte preocupări și interese decît cele impuse de imaginea idolului blond și stupid... Ceva transpărea, totuși, dincolo de ecranul auriu și neted, altfel nu se explică misterul durabil al legendei acestei actrițe, a cărei carieră nu s-a remarcat nici prin durată, nici prin succes, dar care a trecut rapid în rîndul icon-urilor, eclipsînd multe alte figuri cu un palmares autentic. Cert e că farmecul acestei negre poezii revărsate de rîndurile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Pentru că ne lăudăm cu cel mai bun Kebab, deși nu există la noi decît o foarte mică minoritate de cetățeni de origine arabă. 11. Pentru că doar la noi o femeie poate fi poreclită Miss Sensual fără a fi neapărat o actriță de filme pornografice. 12. Pentru că avem mult mai multe Silicon Valley decît ameri canii ; dar ale noastre nu se află pe dealuri înalte ca în California, ci între sînii unei singure femei din guvern. 13. Pentru că la noi poți obține
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
salutar. Indiscreții "Toute la vérité, rien que la vérité, rien que ma vérité." ("Adevărul, numai adevărul, numai adevărul meu.") De acord, nu e foarte corect politic, pentru că e o parte din 'Cuvîntul înainte' adresat cititorilor de Coralie Trinh-Thi, scriitoare și actriță porno, în La voie humide, enormul opus autobiografic (Paris, Au Diable Vauvert, 2007), dar această apropiere nu i-ar fi displăcut, probabil, lui Cioran; în plus, îi vine ca o mănușă. Căci gînditorul nu a scris vreodată altceva decît adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Michel Simonidy se apropie de bizantinism indirect prin intermediul literaturii, și anume piesa lui Victorien Sardou, Théodora (1884), în rolul împărătesei Theodora a Bizanțului fiind distribuită Sarah Bernhardt. În 1903, pictorul produce un afiș pentru această piesă și în special pentru actrița căreia în revenea rolul principal, "divina Sarah". Simonidy face aluzie în mod explicit la modelul picturii murale bizantine, proiectând în fundal o frescă pe care abia se deslușesc figurile încețoșate ale unor personaje din Bizanț și care reproduce pictura murală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
persoane care trăiau experiența bolii sau inși cu un handicap. Îmi era teamă că aș putea să-i întristez cu filmul meu, că s-ar putea simți nedreptățiți în interpretarea mea. A fost una dintre cele mai emoționante vizionări. O actriță pe care nu o cunoșteam dinainte și care avea cancer a plecat fericită de la vizionare. După aceea, soțul ei mi-a spus că s-a reapucat de dans. Uneori, feedback-ul trebuie filtrat, nu îmi însușesc automat orice sugestie. Câteodată
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
românești, cele mai gustate fiind creațiile lui Vasile Alecsandri precum „Păcală și Tândală”, „Iorgu de la Sadagura”, „Piatra din casă” sau „Coana Chirița”. Datele arhivistice locale indică faptul că, în anul 1872, la Bacău a evoluat și trupa condusă de reputata actriță italiană Fanny Tardini, la care a fost sufleor și Mihai Eminescu. Directorul acestei trupe își construise în oraș „o baracă mare de scânduri, în care intrau aproximativ 700 de persoane”. Tot în această perioadă a evoluat la Bacău și trupa
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Beldeanu, scria primarului urbei, Paul Constantinescu, la data de 26 martie 1946 următoarele: „... hingherii angajați de Primărie pentru prinderea câinilor vagabonzi din oraș, nu pot să-și execute meseria la periferie din cauza cetățenilor agresivi”. Din cauza acestor înaintași de-ai celebrei actrițe franceze Brigitte Bardot, orașul risca a se umple de câini ce datorită foamei generale puteau deveni extrem de agresivi. Pentru a se evita aceste mari neplăceri, medicul Beldeanu propunea următoarele: „Rog să binevoiți a dispune să se ia măsuri pentru ca duba
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
1 martie 1867), medalie comemorativă emisă cu prilejul inaugurării Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași (1896), casetă din lemn de trandafir (proveniență Teodor T. Burada), evantai din lemn de santal (cu suport de lemn negru, pictat cu motive orientale; proveniență actrița Agatha Bârsescu), carte de rugăciuni, manuscris ornamentat cu miniaturi și motive florale, realizat de Maria Ghica (Miclăușeni, 1901), pergament în limba greacă, (Valcamonica, 1409), ediție bibliofilă, filă metalică, legătură manuală în piele, decorată cu foiță de aur (conține rugăciunea "Tatăl nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ziarul Epoca "o eclipsă a teatrului nostru național" iar D. Teleor îi evocă directoratul în următorii termeni: "Pe scenă, la repetiții, în cabinetul său, era foarte autoritar și chiar nepoliticos, lucru care întreținea o agitație vie și continuă între artiști". Actrița Lea Vermont adaugă o pată de culoare: soțul acesteia, Gr. Ventura, criticase în Adevărul scrisoarea-program a noului director care o îndepărtează din teatru cu următoarele cuvinte: "Cunosc relațiunile d-tale cu acela care a scris articolul din ziarul Adevărul; înțelegi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
facă dragoste cu un învățător, drama Năpasta este o adevărată năpastă a dramei, închipuire bolnăvicioasă și rafinată, eroare dramatică a unui autor talentat care impune prin Anca un fel de Hamlet rural și în fuste." Se adaugă rezervele unei mari actrițe a timpului Aristizza Romanescu ("În Năpasta m-am întîlnit cu cel mai mare nesucces din cariera mea") și suspiciunile unor critici literari de prestigiu: Gherea și Lovinescu au susținut teza influenței lui Alexei Tolstoi asupra autorului român iar P. Zarifopol
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
eroului. Poesis este o „natură catilinară”. Rolul ei este însă mai mult unul metaforic, ea fiind o imagine suavă, o oglindă în care se proiectează personalitatea faustiană a eroului. Poesis cunoaște ambele ipostaze ale prezențelor feminine eminesciene. Ea este o actriță de mâna a doua, unde joacă roluri banale, deși are aptitudini de tragediană. Înfățișarea ei este una tipică pentru femeia romantică ce poartă în priviri „o visătorie profundă” întruchipând parcă divinitatea. Prin dragoste și prin visul erotic pe care îl
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]