7,862 matches
-
zâmbea complice...! De frica morții se agăță cu disperare de unul din brațele giganticei viețuitoare făcând corp comun, salvându-se! După câteva secunde reptila Îl privi semnificativ, apoi cu o viteză uluitoare descrise un arc de cerc scufundându-se În adâncul lacului ce părea fără sfârșit...! De frica morții se gândi să strige ajutor! Deschise gura opintindu-se să dea alarma dar nu reuși să scoată decât unele sunete nearticulate, abea perceptibile. Noțiunea timpului nu mai avea importanță iar În momentul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sunete nearticulate, abea perceptibile. Noțiunea timpului nu mai avea importanță iar În momentul când nu mai aștepta nimic dela viață, se pomeni Într’o pajiște cu Înfățișare grotească...!! Acompaniat de sunetele melodiei binecunoscute ce ajungeau până la el parcă venind din adâncul de necuprins al lacului, ori din imensitatea de necupris a spațiului cosmic, avu ideia să se apropie, așezându-se pe un scaun fantomatic, În aplauzele altor specii de reptile cu capete diforme care valsau În jurul său În acordurile unei alte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
luând o decizie. VI TATIANA Gustul amar al imposibilei aventuri avea să-l dea uitării În ziua când Gică Popescu Îl anunță să aducă restul banilor deoarece barăcile pot fi ridicate În oricare din zilele următoare. Este adevărat, oftase din adâncul sufletului În momentul când trebuia să achite contra costul Înțelegerii perfectate, Însă, nu era mai puțin adevărat, lucrarea putea fi contractată iar drept urmare muncitorii puteau trece prin iarnă având asigurată existența familiei. De aceea nu fu surprins În momentul când
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o mângâie el cu dragoste sărutând’o pe frunte. „Tu cunoști bine munca mea...! Am atât de lucru Încât nu-mi pot permite o clipă de relaxare. Uneori doresc să ne refugiem undeva departe, eventual ascunși Într-o peșteră În adâncul pământului, să nu mai auzim de nimeni nici măcar de imbecilul meu anchetator...!!” Atena Însă,era greu de convins. Cu toate protestele lui Tony Pavone, a doua zi dimineața Atena Îl Împinse mai mult dela spate la policlinică unde doctorul după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
s’o Întrebe și pe Atena, să afle și dorința ei. „Te-ai gândit tu oare dragostea mea, În care colț al planetei noastre să ne Îndreptăm...? Ce părere ai...? Șansele sunt egale, rămâne numai să decidem...!” Atena care În adâncul sufletului ei ar fi dorit reântoarcerea În țara ei natală, dorință nemărturisită, Îl sărută pe obraz, căutându-i privirea. „Ce importanță are...? Dacă vei reuși să mă păstrezi În sufletul și mai ales În inima ta, te voi urma pretutindeni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Planta triumfătoare, o combinație de lichen și cactus, desigur ar arăta ciudat În ochii omului. Dar capacitățile vieții sunt chiar și acum inimaginabil de diverse. La ce posibilități n-a făcut față? Cine știe ce-ar mai scoate la iveală adâncurile mării? Creaturi, poate chiar una la o singură specie. Un individ grotesc ce și-a găsit echilibrul sub douăzeci de mile de apă. Nici nu e de mirare, spunea Govinda, că ființele umane pun atâta accent pe următoarele posibilități realizabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
treabă, dar veche. Și cum era cu Călătorul În Timp al lui Wells, când s-a trezit la mii de ani În viitor? S-a Îndrăgostit lulea de o frumoasă fecioară Eloi. A lua cu sine, indiferent dacă jos spre adâncuri, sau departe În spațiu și timp, ceva drag, și a-l păstra - acesta părea a fi impulsul. Jules Verne avea dreptate să-l aibă pe Händel pe fundul oceanului, nu pe Wagner, deși În vremea lui Verne, Wagner era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu mai mult decât conta dispariția evreilor din Polonia pentru antisemitismul polonezilor. Acesta era sensul stupidității istorice. Și apoi rușii, cu tenacitatea lor națională. Dă-le un sistem, permite-le să prindă o anumită idee, iar ei vor plonja În adâncuri cu ea, o vor aplica până la capăt, vor pava tot universul cu material dur idiot. În orice caz, Îi păruse lui Sammler că trebuie să ajungă pe acea scenă. Urma să fie acolo, să trimită rapoarte, să facă ceva, eventual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
meargă. — Pe lună? Dar eu nu vreau să mă duc nici măcar În Europa, spuse domnul Sammler. În plus, dacă aș avea de ales, aș prefera fundul oceanului. În batisfera doctorului Piccard.. Se pare că sunt mai degrabă un om al adâncurilor decât al Înălțimilor. Personal, nu sunt impresionat de nemărginire. Oceanul, indiferent cât e de adânc, are o suprafață și un fund, În timp ce cerul nu are plafon. Cred că sunt oriental, Wallace. Evreii, la urma urmei, sunt orientali. Mă mulțumesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și matematici. Nici de casă sau de tovarășii de joacă. Când trebuiau să plece musafirii, făceam niște scene grozave. Eram un băiețel adeseori plângăcios. Orice despărțire era așa un chin emoțional că mă Îmbolnăveam. Probabil că simțeam separarea lăuntric până În adâncul moleculelor constitutive și tremuram din miliarde de nuclee. Hiperbolă? Poate, dragă domnule Sammler. Dar am fost convins de la Începutul cercetării mele În biofizica paturilor vasculare (nu te voi deranja cu amănunte), că natura, mai mult decât inginer, este artist. Comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cele mai bune sau decât aș putea fi vreodată. A fost conștient că trebuie să-și Îndeplinească - În ciuda confuziei și a bufoneriei degradante a acestei vieți prin care gonim - și chiar și-a Îndeplinit termenii contractului. Termenii pe care, În adâncul adâncului inimii, fiecare om Îi știe. Așa cum eu Îi știu pe ai mei. Așa cum toți știu. Căci acesta e adevărul - că toți știm, Doamne, că știm, că știm, știm, știm. Sentimentalism exagerat (În idiș În original) 1 „...munții verzi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai bune sau decât aș putea fi vreodată. A fost conștient că trebuie să-și Îndeplinească - În ciuda confuziei și a bufoneriei degradante a acestei vieți prin care gonim - și chiar și-a Îndeplinit termenii contractului. Termenii pe care, În adâncul adâncului inimii, fiecare om Îi știe. Așa cum eu Îi știu pe ai mei. Așa cum toți știu. Căci acesta e adevărul - că toți știm, Doamne, că știm, că știm, știm, știm. Sentimentalism exagerat (În idiș În original) 1 „...munții verzi ai Angliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nou la suprafață. Permanentul refuz de a-mi lua în considerare ostilitatea. Parcă era unul din lacurile acelea din basme: nimic nu putea deranja calmul de oglindă al suprafeței. Comentariile mele batjocoritoare și glumele răutăcioase erau înghițite în tăcere de adâncurile ei, nelăsând mai mult decât o vagă încrețire a apei. Aș vrea să pot spune că mi-era rușine. Acum îmi este. Dar ceea ce simțeam atunci era furie: furia clocotindă a învinsului. După acest incident, am încetat să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fi băut cafeaua și s-ar fi întors imediat la gabară. Ar fi putut să facă o coborâre fără cusur prin Rainier, care să-i crească încrederea Jinei, să-și întindă cortul la Lantz Bar, după care să pătrundă în adâncul de la Black Canyon, acolo unde vârfurile de granit se ridică atât de sus și de vertical, încât râul ajunge să ți se pară cea mai simplă cale de scăpare. Dar a simțit miros de pui prăjit. Și s-a îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pumni, în mintea lui, Danny a transformat bătaia într-un joc Nintendo. A fost odată ca niciodată un băiat care era slab și blând. Asta până când băiatul a început să gândească asemenea unui râu. Părea în continuare blând, dar, în adâncul lui, clocotea un torent. Doar aparent înghițea tot ceea ce lumea arunca în el. În joc, râul cel blând consuma resturi, eroda baraje și se revărsa peste orașe în drumul lui către ocean. Odată ajuns acolo, traversa oceanul și-o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bărbatul s-a luptat pentru viața lui. El iubea pe altcineva și-a jurat că și dacă râul îi va prinde trupul în capcană, inima îi va rămâne pe vecie femeii. Plină de dispreț, apa l-a aruncat afară din adâncuri, dar, ca dar la despărțire, i-a dat bărbatului branhii și aripioare de pește. Se spune că omul a supraviețuit; dar, după asta, niciodată n-a mai putut să se îndepărteze de râu. Trebuia să se întoarcă la apă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
țărm obosisem să lupt cu umbre în pereții destinului visele prevesteau sorți pe șine fiecare noapte era coșmar ochii încărcați de durere lăcrimau rochia de mireasă și-a scuturat creta a rămas o rochie de doliu. am coborât atunci în adâncul ființei mele unde mai pâlpâia flacăra speranței și a iubirii lumânarea drumului regăsit am aprins la troița inimii am zăbovit cu mir mi-am curățat: Sufletul spre templu pășesc intuitiv pe scara regăsirii cu speranță și dorință de iertare spre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vreau să-mi ierți iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală, metempsihoze grele sub coperți nerepetând destine de cerneală. nu vreau să fugi, ba dimpotrivă, vreau s-adormi visând un zeu ce îți dezgroapă din coasta lumii ziua-n care beau neînceput adâncul tău de apă când mă cuprinde-n brațe printr-un geam deschis la cer de-o arcă pământească. mă caut tot prin suflet, știu că am un vânt schimbat în om să te iubească, primind un semn despărțitor de lumi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin curcubeul dospit între genele-mi lentilă am privit în oglinda-ți sufletului umbrită de valuri de tristețe știai că mi-ai stropit adâncul inimii să nu mai pot privi dincolo de roua unde se ascunde dorul să-și cânte doina îți simt respirația ce aleargă prin degetele-mi furnicar și-mi sufocă dulce-amar cuvintele pe care ți le-ai prins cercei în clarul lunii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adorm și trag cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă... Cutie de suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste care am simțit zăvorul inimii tras cutie de suflet în adâncul peretelui ce tresaltă în înlănțuirea tangentă a piepturilor aprinse de scâncetul dorului scăpătat din lanțurile ancorei m-am cuibărit în răsuflarea-i dulce de briză din pumnii căuș să-mi pun pe frunte candelele răsăritului din noapte... Gabriel DRAGNEA Petre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Razele lui mă învăluie și soare devin! Memento Mă regăsesc la lumina lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imaginea mea două umbre ce dispar, născându-se... Floarea de colț Când ai pierdut aproape totul s-a căscat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
deget aș afla că ești o moarte puțină tot ce însemni prin vasele mele de croazieră cerul descuamat cuburile nefinisate de gheață norii adunați în spirite răzbunător șarpe de ceață o întindere volatilă impactul și viața mea triunghiul bermudelor din adânc de privire cineva a căzut în ochiul meu drept pare-mi-se când l-am privit ori s-a apropiat în gene de lumină tras înlăuntru picura estetic și a alunecat în inimă țipătul unei lacrimi de fericire nu se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
te mai cațeri înspre izvoare ploaie curată? se-mpungea cu sfinții în stele de-așezat pe umărul drept avan despletit oglindă opacă printre firidele umblătoare ale mării cu-o mână atinsese o fărâmă de cer cu cealaltă fura trepte spre adânc mințind de a nu-i fi spus nimeni că veșnicia poartă chip smerit îl vedeam o dimineață care-a uitat să se facă deoparte îngerul plângea așa te-am clădit? fiecare pasăre pe limba ei se înalță zidurile se clatină
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un adversar de temut. Nu știu când treceau două, trei ore. Eram transpirat și doar fața îmi era rece. Din mine ieșeau aburi la fel ca din Mureș. Cumva semănam. Amândoi aburind, amândoi pământii la față, tăcuți, dar clocotind în adâncuri, căutând să ne croim drum până spre desăvârșire. Mă impresiona foșnetul frunzelor. Păreau oase bâtrâne aruncate pe trotuare, la întâmplare, pocnind sub pasul meu, transformându-se în pulberi aurii risipite de vânt. Sunt singur printre atâția prieteni, îmi spuneam simțind
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
frumos zâmbet și cei mai albaștri ochi din câți există pe lume... Nu mai visa dacă ți-e greu! îi spuneam. Trezește-te și fii iar tu, fata cu privirile de gheață!... Dar era prea târziu. Ea se afunda în adâncul de gânduri și se lovea repetat de întrebări fără răspuns. De pe o bancă din curtea școlii, cineva îi fredona cântecul abia compus cu o săptămână în urmă. Farsele tinereții îi prindeau în capcană pe toți. Iubiri trecătoare răneau tot mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]