93,376 matches
-
cam acesta a fost și jocul cu Italia. În meciul său personal cu căpitanul naționalei, redactorul-șef al ADEVĂRULUI i-a cerut lui Hagi să nu intre pe teren în meciul cu Italia. Fie pentru că nu a primit la vreme Adevărul în Belgia și n-a apucat să citească editorialul lui Cristian Tudor Popescu, fie pentru că și-a permis să nu țină cont de această cerere, Hagi a jucat în meciul cu italienii. Ar fi putut chiar să dea două goluri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
că e unul dintre cei galonați pe care i-a avut România după N. Rainea, ci și un foarte bun cunoscător al mecanicii faulturilor. Spre deosebire de CT Popescu potrivit căruia Hagi s-ar fi aruncat ca în bazin. Ceea ce nu corespunde adevărului. Nici faultul prin care Hagi "l-a nenorocit pe Conte" nu intră în categoria la care pare a se referi editorialistul scriind că din cauza căpitanului naționalei, România a jucat la rupere de picioare. Hagi nu l-a atacat pe Conte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
mai tristă cu cît a fost înclusă într-o scrisoare de adio. Dar această scrisoare a fost scrisă chiar de Hagi sau de cineva care i-a prezentat un text pe care acesta l-a semnat? Nu știm. Însă editorialistul Adevărului ar trebui să accepte că nu poți face tabula rasa din cariera celui mai mare fotbalist român, tratîndu-l ca pe un sabotor al naționalei și ca pe un stricător de imagine a României. Păstrînd proporțiile, pentru ca dl Popescu să-l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
ca, mai întîi, ziarul pe care îl conduce să-și scoată în stradă, măcar o dată, cititorii în proporții de masă, pentru a-și declara fericirea că au citit un editorial al dlui Popescu. Din păcate pentru el, redactorul-șef al ADEVĂRULUI îl tratează pe Hagi cu aceeași lejeră impresie că poate da cu el de pămînt, ca și cum ar scrie despre cutare politician sau despre personalitățile cu care vrea să se răfuiască, avînd aerul că face ordine.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
excepțională: Suzana Macovei. Polemizînd cu Molière dintr-o contemporană perspectivă a "războiului sexelor", Loie Brabant în Femeile savante - Theatre des Ateliers, Comedie de Reims - a tentat anularea granițelor dintre realitate și ficțiune. Despre cum poate dispărea granița dintre aparență și adevăr într-o poveste de iubire depune mărturie chinezul naturalizat în America David Henry Hwang în M... Butterfly (piesă ce și-a sporit faima și prin versiunea cinematografică a lui David Cronenberg). Rafinata montare de la Odeon, unde protagoniști sînt Florin Zamfirescu
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
spectaculoasa prăbușire a acestuia din decembrie 1989." Aceste revizuiri n-ar fi însă lucrul cel mai grav. în fond, autorul chiar avea datoria să revină asupra celor afirmate înainte de 1989. Mai bine inconsecvent din dorința de a spune în sfârșit adevărul, decât situat mereu pe o poziție greșită, dintr-un orgoliu al consecvenței, ca atâția alții! în mod similar, merită apreciată strădania lui Ion Rotaru de a-și aduce lucrarea la zi, luând în considerare și cărțile de poezie care au
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
de păianjen/ și cenușă/ ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic/ aproape un soldat de plumb/ fără craniu/ între găletușa cu apă/ și creioanele înfipte în zidul de plastilină" (a supraviețui). Timid, uimit de mersul fenomenal al lumii, însetat după adevărul "umil", poetul e marcat de așteptare, aceasta fiind starea sa de spirit stagnantă și totodată aptă de variațiuni cromatice pe propria-i temă ironic-solară: "poate că mîine vom înțelege// adevărul a fost întotdeauna/ un lucru obișnuit umil// însă azi mergem
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
supraviețui). Timid, uimit de mersul fenomenal al lumii, însetat după adevărul "umil", poetul e marcat de așteptare, aceasta fiind starea sa de spirit stagnantă și totodată aptă de variațiuni cromatice pe propria-i temă ironic-solară: "poate că mîine vom înțelege// adevărul a fost întotdeauna/ un lucru obișnuit umil// însă azi mergem la întîmplare/ prin iarba umezită de ploaie// pipăim pămîntul cu nuiele subțiri// nenumărate sînt viziunile soarelui/ și noi așteptăm să se ivească niciodată/ în același loc cu mereu alte culori
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
umezită de ploaie// pipăim pămîntul cu nuiele subțiri// nenumărate sînt viziunile soarelui/ și noi așteptăm să se ivească niciodată/ în același loc cu mereu alte culori/ în părul electrizat de spaimă// două globuri de carne/ albindu-se în fața ochilor noștri" (adevărul este o cîrtiță albă). Efectele unui asemenea mod de-a fi sînt multiple. Mai întîi apare consemnarea minuțios-detașată a fenomenelor mărunte, îngroșată uneori cu trăsături fantaste (singurătatea acută e predispusă a halucina). Dar imaginea nu aparține, în conștiința poetului, lumii
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
mai clară despre ce se întîmplă. Căci în interiorul eului nu se află decît acest gen de prezențe bizare și nedeslușite. Niște curenți de viață în mișcare, cu intensitate variabilă, sentimentele și din loc în loc cuvinte care enunță și anunță anumite adevăruri de netăgăduit, repetabile, refolosibile mereu. Ele, cuvintele, sunt ca puncte luminoase, invariabile în întunericul eului care nu se înseninează, care nu vede lumina decît privind pe fereastră afară în cealaltă lume, în cea "exterioară". Dar cine privește? O prezență obscură
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
se afla cîndva la una din infinitele răspîntii de drum pe care se făuresc destinele după jaloanele mai mult sau mai puțin deslușite, cruțate sau înfrînte de scurgerea apelor. Dar poate oare o imagine de acest fel apropia de mine adevărul unei realități răscolitoare în care se unesc contradicțiile cele mai insuportabile în opoziția lor? Explicațiile își trag puterea din repetare și continuitate. Ori ceea ce se repetă, este tocmai viața după program, viața cunoscută și recunoscută de toți, aparent inteligibilă, legitimă
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
tot ce ființează în toate planurile fizice și metafizice. În voracitatea sa, trupul își devoră spiritul, așa cum canibalii își consumă adversarii, simbolic, pentru a prelua însușirile lor: "Beau/ ating/ cu buzele cerul/ o speranță dezlănțuită/ inundă/ inundă/ e-acum tot adevărul/ nu-i nemurire-n afara/ celui ce-n flacăra/ inimii mele/ se naște acum -/ nu mai sînt om/ sînt tot ce e viu deodată/ și suma de îngeri beatificată/ cu țipăt își sparge în mine/ singurul drum" (Beau). Corzile stihului
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
norocoasă de pe fruntea năbădăiosului ministru pe vremea când acesta trăgea la vâsle să-și ajungă contracandidații, l-au potopit cu laude pe acest Noe al PD-ului, după ce i-a luat fața dlui Oprescu titluri aproape identice au apărut în ADEVĂRUL și în EVENIMENTUL ZILEI, folosind această expresie, valabilă și la propriu, când directorul Spitalului Universitar a aflat ce zic sondajele ultimelor ore din duminica alegerilor. Un reporter al Agenției Mediafax a descris oră de oră atmosfera de la sediul PD, de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
îl cumpără, rămâne nedumerit dacă una îi spune ziarul și alta vede el că se întâmplă. Astfel că fără a se fi vorbit, editorialiștii au transformat alegerea lui Traian Băsescu fie într-o minune, fie într-un eveniment epocal. În ADEVĂRUL, Cristian Tudor Popescu asemuiește izbânda tenacelui pedist cu căderea comunismului, deoarece și una și cealaltă n-au fost prevăzute de analiștii politici. Cu mici diferențe de proporții, editorialistul nu se înșeală. În aceeași zi, departe de țară, Cornel Nistorescu și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
că singura forță adevărată, adică durabilă, este cea justă și că "dreptul este cea mai bună politică a forței" (G. Jellinek). Titulescu folosea același procedeu de convertire a negativului în pozitiv, când susținea zâmbind că "cea mai credibilă minciună e adevărul", acesta scutindu-te de contabilitatea obositoare a minciunii. În concluzie: evolutiv sau revolutiv, puterea este supusă unui dublu proces de eticizare și tehnicizare, ambele efectuate în atelierul rațiunii. În privința primului proces - sporirea motivațiilor morale - este evident că actualmente puterea se
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
puterea actuală - tehnicizarea galopantă - ar putea duce la concluzia greșită că, indiferent de forma politică, puterea este astăzi mai mare decât în trecut, că tinde spre Leviathan-ul hobbesian. E ceea ce afirmă Bertrand Russell, bazându-se pe rachete, sateliți, laser etc. Adevărul este mai degrabă contrariu. Cel puțin în ceea ce se numește "lumea liberă". Sporesc mijloacele tehnice de care dispune Președintele S.U.A., dar scade și este tot mai controversată puterea lui politică de a dispune de ele. Richard Nixon avea la dispoziție
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
să-și ceară scuze pentru un comportament intim nepotrivit. Supertehnicizarea produce deci o vulnerabilitate specială, măsurată continuu prin sondaje de opinii, anchete, plebiscite și altele. Teoria recunoașterii. Avatarurile consimțământului Toate aceste schimbări întâmplate la primul pol al puterii - conducătorul - confirmă adevărul tezei potrivit căreia forța derivă dintr-o stare mentală, din credința în superioritatea valorică. Este puternic cel care se crede și mai ales este crezut puternic. Această mentalizare a forței constituie cea mai bună trecere la teoria recunoașterii sau a
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
ghid, de data asta însă într-o structură deja consacrată, aceea a travel-ului) a unui outsider, construirea filmului pe o privire "din afară" al cărei posesor este - cel puțin aparent - un tînăr călător american. Cît de mult îi aparține într-adevăr această privire, sau în ce măsură îi e livrată de-a gata de scenariul construit de privirea insider-ului Iepan... e o întrebare la care nu vom putea răspunde niciodată în procente dar pe care cred că merită glosat. În primul rînd, notînd
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
la Editura Științifică adunând cronici și fragmente publicate de marele poet portughez Fernando Pessoa în deceniile al doilea și al treilea, se constituie într-o apologie a paradoxului, considerat principial o terapie eficientă a "obstruării" intelectuale. Pornind de la premisa că adevărul cognitiv e inaccesibil rațiunii, Pessoa consideră opinia de orice fel, intelectuală, literară, religioasă drept singurul mod decent de expresie, certitudinea înțepenită și credința fiind căi de închidere a sensibilității și inteligenței. Pentru Pessoa, contradicția e o terapeutică a eliberării. Fragmentele
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
lui Oliveira Salazar îîn 1932, la aberația bolșevică, persecuția Masoneriei în Portugalia sau la regia tutunului. Sunt tot atâtea pretexte obiective de dezvoltare a unor raționamente analitice foarte subtile ce aduc în discuție principii generale de politică, economie și sociologie. Adevărurile paradoxale ale lui Pessoa țâșnesc din analiza doctrinelor politice fundamentale, din teoria liberalismului și conservatorismului, a teratologiei comuniste, discuție în care tonul devine violent și stilul sarcastic. Comunismul e considerat "un dogmatism fără sistem", bazat pe "brutalitate și desfrâu", un
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
discuția spre raportul elită-popor. Democrația modernă, concept opus democrației ateniene, e discutată din perspectiva libertății maselor și a poziției lor politice, comentată în aceeași perioadă și de Ortega Y. Gasset. Paradoxul ca tehnică de lucru și de revelare a unui adevăr valabil numai în plan conceptual, căci, în plan concret, el înseamnă dinamitarea tuturor convențiilor și doctrinelor, îl conduce pe Fernando Pessoa la formulări absolut surprinzătoare a căror explicație stă în convingerea că abstracțiunea, teritoriul înțelegerii pure, e mai reală decât
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
dinamitarea tuturor convențiilor și doctrinelor, îl conduce pe Fernando Pessoa la formulări absolut surprinzătoare a căror explicație stă în convingerea că abstracțiunea, teritoriul înțelegerii pure, e mai reală decât realitatea. E o convingere filosofică contestabilă: "logica e criteriul nostru de adevăr și doar în argumente, nu în fapte, poate fi logică". Aplicată cu obstinație istoriei (pe care altundeva o declară ilogică și lipsită de legi) aceasta îl conduce pe autorul portughez la concluzia dinamitardă că "principiile democrației sunt în mod esențial
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
sociologice care "organizează conceptual o materie atât de fluctuantă ca istoria și viața". Textele lui Pessoa sunt în esență o apologie a inteligenței făcută prin recursul la paradox ca eliberare a conștiinței față de orice doctrină și o apologie sui-generis a adevărului a cărui naștere e un proces maieutic, ca la Platon. este pentru cititorul român pentru care, până nu de mult, adevărul era unic și doctrinar, o lectură pasionantă. Fernando Pessoa, Terapia eliberării, Editura Științifică, București, 2000, prefață de Jose Agusto
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
a inteligenței făcută prin recursul la paradox ca eliberare a conștiinței față de orice doctrină și o apologie sui-generis a adevărului a cărui naștere e un proces maieutic, ca la Platon. este pentru cititorul român pentru care, până nu de mult, adevărul era unic și doctrinar, o lectură pasionantă. Fernando Pessoa, Terapia eliberării, Editura Științifică, București, 2000, prefață de Jose Agusto Seabra, 184 pag., preț 70.000 lei.
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
nici o preocupare de la catedră de a stimula originalitatea, creativitatea. "Pentru Eminescu, pentru "poetul nepereche" am creat modestele versuri izvorâte din tresărirea inimii - scrie o fetiță de 11 ani -: O, poet numit luceafăr/ Al versului românesc,/ Vreau să-ți spun un adevăr/ Despre ceea ce gândesc." etc.) Și nu e de mirare că elevii "creează" în acest mod, cînd textele profesorilor sînt și ele pline de versuri de aleasă simțire, Luceafăr, nepereche și toate exasperantele ticuri didactice devenite reflex condiționat. Între penele ARIPILOR
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]