35,844 matches
-
mă tem că tocmai din cauza accesibilității blogul anulează din start orice distincție la care poate aspira autorul său. Mai mult, am senzația că proliferarea acestui gen de manifestări online seamănă izbitor cu fenomenul speaker-ilor din Hyde Park, în jurul cărora se adunau, pe zi ce trecea, tot mai puțini curioși. Nu este greu de prevăzut că vom ajunge, într-o zi, ca fiecare să avem blogul nostru, pe care să-l citim și recitim la infinit, într-un superb act de demiurgie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să le deosebesc cu grijă. Deja începuseră să se strângă la masă bărbați cu batice triunghiulare strânse pe frunte, aducând, oarecum, cu pirații noștri, femei cu mâini de funingine. Scaunele erau de tot felul: mici, din lemn; mari, cu spătar, adunate de prin toate colțurile, la fel ca și vasele dintre care nu erau două la fel. Fiecare minunat și trist în felul său, avorton al testelor maestrului și ale fiului sau, sensei secund, cum îl numeam eu în glumă, care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fag, numită de localnici pădurea Suharău și care era încă departe. În linie dreaptă la o privire i se părea că este la o aruncătură de băț. Câmpul era plin de lume, care la cosit iarba și otava, care la adunat fânul uscat și bun pentru animale. Pasărea, măiastra ciocârlie, era acasă la ea, desfătându-și ascultătorii, lucrătorii câmpului cu trilurile ei fermecate și călătoriile ei către cer, unde după ce dădea binețe îngerilor, cobora în picaj peste pământ, de unde revenea la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aceasta i-a dat vestea cea rea și nu pe aceea pe care o aștepta el. -Eu fac parte din lumea mea aceea a pământenilor, pe când tu faci parte din lumea ta, aceea a cerului. Văzând atâta popor al pădurii adunat aici mi-a făcut plăcere, la început, să intru în jocul vostru, dar nu am știut că se poate ajunge atât de departe. Cred că mintea mi-a jucat o farsă și nu poate fi vorba de altceva. Întreaga mulțime
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Băiatul s-a trezit și la poartă s-a dus. S-a așezat pe banca înverzită de mușchi și la tatăl și la mama lui se gândea. Dintr-o dată a început să cadă jir din fag, cu grămada. Copilul a adunat jir într-o căldare și l-a depozitat într-un șopron. Când a crezut că e destul, s-a oprit și s-a dus la Mozorel c-o căldare de l-a hrănit. Din acea zi Costinel nu mai avea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apa din iazuri s-a încălzit, astfel că viețuitoarele din adâncul iazurilor, racii, șerpii, familiile de pești, broaștele, năpârcile și lipitorile au ieșit la suprafață pentru promenadă. Când tatăl familiei Pește-gri a văzut ce s-a întâmplat, imediat și-a adunat imediat familia spunând: -Fiii mei, ați văzut ce s-a întâmplat?... De acum înainte să țineți minte că este suficient să-ți dorești ca minunea să se îndeplinească. O patrulă de libelule a trecut în zbor pe deasupra iazului și peștii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cum? întrebă imediat curios Alcoolul. -Te aștept cu un contract, răspunse Ceaiul. CÂNTĂREȚUL ÎNTUNERICULUI ȘI VECINII Sub un hat în Bașiu trăiau în bună înțelegere trei vecini; o furnică un greier și un păianjen. Păianjenul torcea fir pe care-l aduna ghem. După aceea urca pe o plantă întindea firul pe șapte, țesea pânza apoi trecea la urmărirea insectelor din jur. Atunci când nu reușea să prindă nimic din mijlocul pânzei, se adăpostea la o margine astfel că până la urmă îi cădeau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Le învelea în pânză până când ele, neavând aer, mureau și păianjenul avea hrană. Seara revenea la adăpostul lui de unde asculta până târziu în noapte spectacolul greierului. Furnica se trezea de dimineață, înainte de a se evapora roua și pleca la muncă. Aduna mâncare, aducea câte un boț de pământ galben pentru a-și cârpi adăpostul apoi cu câte o frunză cu care-l căptușea pentru a nu da frigul peste ea. Greierul, cât de mare era ziua, stătea în adăpostul lui odihnindu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru că înțelegea totul și pe toate le făcea pe dos. Părinții lor erau atât de săraci încât trăiau din ce primeau zilnic de la unul și de la altul în urma unor munci nu tocmai ușoare. Neavând de nici unele, vremea trecea, anii se adunau și vârsta îl copleșea, ca să-și facă un rost în viață, într-o bună zi Dondică s-a gândit să plece în lume. Și-a orânduit hainele ponosite și sărace pe care le avea, și-a cioplit un băț dintr-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și uscat, pentru a-l aduce acasă. Dondonel a luat în primire cotețul de unde avea de scos gunoiul și de alimentare cu apă și mâncare a porcilor. În timp ce scotea gunoiul, unul din porci făcea din nou mizerie, călcând pe gunoiul adunat grămadă și împrăștiindu-l. Lui Dondonel nu-i plăcea, de aceea l-a mai înțepat cu furca, l-a mai lovit cu lopata, dar fără rezultat. Cu toate acestea a terminat de curățat și a adus apă și mâncare. Același
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de Dondonel. S-a oprit lângă tufele de boz din fundul grădinii și a început din nou să-l caute și să strige după fratele lui. Negăsindu-l nici de această dată, s-a așezat pe hat pentru a-și aduna gândurile. După un timp a ieșit din ascunzătoare Dondonel. S-a apropiat de Dondică rugându-l să nu-l pedepsească pentru că nu este vinovat: -Eu nu am vrut să fac nimic porcului, dar dacă el nu stătea locului și numai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ca să-și țină pe lângă el pe Dondonel și plata o vor primi numai pe ceea ce muncesc. S-a făcut dimineață și fiecare era împărțit să facă ceva; stăpânul gospodăriei a plecat de dimineață la cosit, urmând să plece cu toții la adunat, încărcat și adus fânul acasă. Până atunci Dondică a rămas să facă ordine într-un depozit de paie. Zi frumoasă, soarele de pe bolta cerească trimitea raze care încingeau pietrele, nori defel. La depozitul de paie Dondică și Dondonel lucrau într-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să facă atunci, a fost cât se poate de rău. A început să scotocească în haina fratelui lui și a găsit un briceag, un pachet de tutun și o cutie cu chibrituri, pe care a scos-o din buzunar, a adunat o mână de paie și le-a dat foc. În arșița soarelui stogurile cu paie din depozit au luat foc, care încetul cu încetul s-a întețit și ardea în vâlvătăi albe și roșii. Direcția în care ardea amenința casa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a căzut întunericul. Dacă a văzut Dondică că Dondonel nu mai apare, a început să-l caute. S-a împiedicat de o cioată, a pipăit-o, s-a așezat pe ea, a pus capul pe brațe și brațele peste picioarele adunate lângă cioată și-n gând era amărât. N-a durat mult și Dondonel a apărut, bătându-l pe umăr pe Dondică în timp ce-i reproșa: -Vezi ce era să pățim? Doar ți-am spus să mergem acasă. Dondică a ridicat ușor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șopârle de pe șapte coline s-au plâns la Zeul protector al târâtoarelor de amărăciunea lor și au primit îngăduința de a ține acest sfat. -Nu înțeleg, de aceea te mai întreb o dată, ce cauți tu la acel sfat? -Târâtoarele se adună la acest sfat ca să hotărască ce trebuie să facă pe viitor neamul lor împotriva copiilor care rup, fie din greșeală, fie intenționat, cozile șopârlelor. Cu această ocazie vreau să particip și eu la acest sfat, unde mă întâlnesc cu mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îți doresc apă cât îți trebuie! -Să ne întâlnim pe pământ gras și cu umezeală. -Să dea Domnul! Așadar s-au despărțit acele două vietăți târâtoare, astfel că fiecare și-a continuat drumul în direcția lui. La sfat s-au adunat târâtoare din toată lumea. S-au discutat diferite probleme din viața lor cu referire la modul în care trebuie să-și prepare hrana. Unele dintre ele s-au plâns de faptul că omul a tăiat intens pădurea și în acest mod
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
unde au prins și i-au omorât pe toți vătafii și au eliberat bărbații. S-au întors cu toții la castelul regelui și cu ajutorul slujitorilor au desfundat butoaiele cu nectarul făcut din bobițele fermecate. Au spart lacătele depozitelor ticsite de bunătăți adunate din munca bărbaților, au sacrificat vite și oi, au uns cu grăsime arcușurile instrumentelor muzicale și au făcut o petrecere la care au participat și cei nenăscuți. Crăiasa inimilor în suferință și bătrânul Crai al bărbaților stăteau rezervați și obosiți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rezistat puțin timp, după care s-a prăvălit și el la pământ producând un zgomot asurzitor. Sfârșitul lui Dardailă a venit după o luptă grea timp de șapte zile și șapte nopți și grupul lui Căiță abia își mai putea aduna forțele de atâta luptă. S-au regrupat și priveau osteniți la capul desprins de trupul lui Dardailă care nu murea așteptând asfințitul soarelui. -Prieteni, de acum în colo mai avem un hop de trecut și am scăpat de toate cele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a dat bice calului pentru a scăpa de la încăierare. -Blestemată fie-ți sămânța, sălbatecule! a zis Verona care a venit să dea ajutor Adelei și Angelei apoi împreună în goana cailor au plecat spre adăposturi. Tinerii cu greu s-au adunat de pe jos comentând episodul: -La primul atac o voi căuta pe brunetă pentru a-mi fi femeie și renunț la blondă pentru totdeauna, chiar dacă-i fiica șefului de trib, zise cel care părea a fi fiul unui șef din partea năvălitorilor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și m-am convins că am prieten un bun credincios și acela fiind tu. -Mulțumesc pentru apreciere! Eu cred că numai Dumnezeu cunoaște gândurile omului și poate stabili cine-i credincios sau nu, a răspuns Costică. BOGATUL ȘI SĂRACUL Mașina aduna metru cu metru din asfalt încât ziceai că mănâncă pământ, nu carburant. -Mai avem mult de mers, dragă? și-a întrebat conducătorul auto, la un moment dat soția, care adâncită într-un morman de hârtii, a răspuns tot printr-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gardului și m-am pus pe treabă; culegeam nucile și i le aruncam în ogradă, dar nu-l slăbeam din ochi. Nu știam cum va reacționa și atunci când strângeam nucile, priveam spre el pentru a-i observa manifestările. După ce am adunat o mare parte din nuci s-a uitat la mine și zâmbind a zis: -Mânțămesc, băitane, dacă nu erai tu să mă ajuți, nu mai aveam parte de acelea, arătând spre nucile din șanț. L-am privit și am observat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
băitane, dacă nu erai tu să mă ajuți, nu mai aveam parte de acelea, arătând spre nucile din șanț. L-am privit și am observat în ochii lui, cum mărgele de lacrimi îi jucau pe marginea genelor. Am continuat să adun nuci și m-a impresionat manifestarea lui. Ploua rar, cu stropi mari, iar vântul parcă își făcea de cap. Mă gândeam cu teamă că vântul o să-i smulgă nucul din rădăcină, așa de tare începuse să bată de la un moment
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Mai erau pe ici, pe colo, pe crengi câteva dar, pentru că încă nu erau coapte, n-au căzut. S-a bucurat mult, citeam asta pe chipul lui și pentru a-mi împărtăși bucuria mi-a zis: -Gata, știi câte am adunat? Vino să vezi câte nuci am strâns, o căldare și o oboroacă, amândouă-s pline, a zis omul arătându-mi spre tindă locul unde le-a depus. Eu nu știam ce să fac; să intru în ograda lui sau nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
oraș să mergem cu el la pădure, pe munte să-l ajutăm. Eu fiind curios ca de obicei să văd cât mai multe locuri. Mi-a spus că merge spre munte, la izvoarele pârâului Aluna după niște fân să-l adune pentru a nu-l prinde ploaia. Ne-am urcat în căruță și „la drum, băiete” și-a îndemnat el calul. După o perioadă bună de mers în galopul calului, am ajuns la marginea unei păduri. Era frumos și cald, iar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și cele de cârtiță dominau panorama ca niște piramide în miniatură. M-am bucurat mai tare decât un copil, gândindu-mă că nu în zadar m-a scuturat căruța până acolo pe munte, că am ce vedea. Neculai și-a adunat fânul iar cumnatul Puiu a cosit ceea ce mai rămăsese de cosit învățându-mă și pe mine să mânuiesc coasa, după care am făcut cale întoarsă cu jurământ că trebuie să fac ceva, să mai revin pe acele locuri. Când am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]