79,378 matches
-
inspectorul finaciar Ioan M. pătrunsese În incinta primăriei, fără să găsească pe nimeni altcineva decât pe secretară. După ce aceasta dăduse raportul, că toți erau plecați la masă, aplecându-se cu o ceașcă de cafea către domnul inspector, Începuse cu un aer conspirativ: Știți domnule inspector, aici În comună este o țesătoare, una care lucrează clandestin, cuverturi alese cu vergeaua și le vinde. Știu și unde stă, dacă vreți vă dau pe cineva să vă conducă la ea acasă. Dacă ești sigură
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și le vinde. Știu și unde stă, dacă vreți vă dau pe cineva să vă conducă la ea acasă. Dacă ești sigură că se ocupă de așa ceva, bine, mă duc să văd la fața locului răspunsese acesta. Secretara cu un aer de satisfacție greu de stăpânit, strigase pe femeia de serviciu, să-l conducă pe domnul inspector la acea țesătoare. O Învăț eu minte, gândise secretara, simțind gustul răzbunării, pe aceea care refuzase să-i lucreze gratis două cuverturi, alese cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de rai pe care-l amenajase special pentru ea acolo În sat. Letiția se jena de fiul și nora sa, dar Feodor a vorbit cu fiul ei. Chiar tinerii au Îndemnat-o pe Letiția să meargă să mai schimbe locul. Aerul curat de la țară sigur Îi va face bine. Așa a ajuns Letiția să locuiască la Feodor și să-și mai aline reciproc, singurătatea și tristețea cauzate de boală. Din primăvară până n toamnă grădina era plină de flori de toate
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
au retras În camera lor de hotel să facă un duș să scape de tot nisipul de pe ale și s-au pregătit de masa de prânz. La masă s-a discutat despre pasiunea părinților pentru munte, unde se putea respira aer curat În voie, marea fiind pe locul al doilea datorită plajei și nisipului de care se grăbeau să se spele. Rochița de sirenă nu scăpase neobservată de Silviu și-i făcuse chiar un compliment. Parcă ești Rusalka din poveștile rusești
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
trecut câteva zile, petreceau de dimineață până seara toți patru fie la plajă, fie colindând prin stațiunile de pe litoralul românesc. S-au cumpărat suveniruri, ilustrate, câte ceva frumos care să le amintească de vacanța lor la mare. Teia simțea că În aer plutea ceva misterios dar, nu reușea să-și dea seama dacă Andreea aflase de la Silviu de prietena lui din capitală. Fiica ei se purta de parcă nimic neobișnuit nu s-ar fi Întâmplat. Când s-au Împlinit zece zile de concediu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
strigase Andreea care o privea printre lacrimi pe mama sa uluită de ceea ce vedea și nu-și credea ochilor. De data aceasta chiar Întrecuse măsura. Teia nu găsea nimic rezonabil de spus În primele momente dar, nu-i scăpase nici aerul puțin amuzat al lui Pavel. Părea un adevărat complot dar, Pavel chiar nu știuse nimic, avea să afle ea mai târziu. Între timp Silviu se apropiase de mama Andreei și-i pusese o mână pe umăr, la fel și pe
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și vivacitatea sugestiei. Fie că modelaza și apoi desăvârșește prin ardere în cazul ceramicii, fie că prelucrează blocul de piatră, se ajunge finalmenta la obținerea unui impact viguros asupra privitorului. O anumita delicatețe, irepresibila, face ca unele compoziții să degaje aerul unei suculente bonomii. Prin sculptură, Lucretia Dumitrașcu s-a apropiat de om și astfel a ajuns, deseori, în proximitatea lui Dumnezeu.” Valentin Ciucă, 2005 LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:21 PM Page 85 83 LUCRETIA
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
mai râde la fereastră, lăsând cerul păscut de stele însângerate-n rană. Flaute se aud ca un cor de cer. Lasă-le măcar acum să mă caute, nici bucata de pâine aruncată n-a mai fost apucată. E nevoie de aer în lumea de văduve, de liniște în plasmă de măduve, de subiect împletit și rotund. Timpul probabil Azi ce s-a întâmplat cu vremea? S-a întors pe cealaltă parte, ziua e mai mică și noi ne măsurăm pasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mai dezleg acum, izgonirea lui Adam pe pământ? Albastru veșmânt învăluie rugăciunea înghețurilor cuprinse în balans în razele vechilor voivozi fără merinde, și-au pierdut chipul peste fața mea s-a așternut demult soarele și nisipul -. 17Martie 2013 Nevoia de aer Mă cheamă aici la munte, umilit și apăsat de păcat, bat la uși și la ferestre. Cad în genunchi, dragostea-i neprihănită, prea multă iarnă la nunți. Tinerii sunt bătrâni și-aici, orbi de singurătate. Străzile lumii au fost uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
uitate. În colț mai găsești câte un câine visând la soare lângă trunchiul de brazi. Se strânge inima, și mâinile se desfac într-o lume de cerșetori, iubitori cu masca opacă, fără zâmbet și fără rid! Măcar un blid de aer să soarbă Inima înghețată și oarbă. Agenda Stă o agendă veche din 1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai revine, niciun arcuș nu mai taie aerul, auzit cândva... Acum tac toate: spulberate în adâncul unui lac, sub pământ s-au frânt: umbra, sfânta undă s-a încrețit în veșnicii să se ascundă măcar un semn colorat să-mi arate fața lunii, să destrame lent ceața groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
minutele timpului în linie dreaptă. Așa e când mori, când te naști sau la cununie? Aștepți sau ți se pare că o să vie; singurătatea vorbește tot mai tare și n-o mai aud. E tot mai frig: de emoție, de aer, de lumânare, de aerul din geamul deschis; hârtia-i mai rece: la nuntă, la botez sau zboară cu ultimul vis, așa este scris. Nu mai e soare, nu-l mai văd, nu-l mai aud, nu mă doare; așa va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
dreaptă. Așa e când mori, când te naști sau la cununie? Aștepți sau ți se pare că o să vie; singurătatea vorbește tot mai tare și n-o mai aud. E tot mai frig: de emoție, de aer, de lumânare, de aerul din geamul deschis; hârtia-i mai rece: la nuntă, la botez sau zboară cu ultimul vis, așa este scris. Nu mai e soare, nu-l mai văd, nu-l mai aud, nu mă doare; așa va fi clipa, intrată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată și rece. Statuile mor sufocate de obiectele din jur: ca lumânările stinse ușor de o mână nevăzută dispărută și ea, undeva, cândva, vărsată în aerul apăsător și galben, în irizări de toamnă târzie, vie, doar în amiaza mea. Alături de femeia frumoasă din piatră, stă o mască, care niciodată n-a zâmbit. Ce idee s-o pui în tablou cu ramă prețioasă de aramă, filigranată. Statuile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
înțeleagă când vine cu frânturi din ce a fost cu rost, în numele învingătorilor cu har, într-o lume de mărgăritar? Vitrinele Lilienei Au dispărut din casele de rând, au rămas expuse în galerii ca niște căpitani lăsați la vatră. În aerul lor de piatră, în această clipă, văd un înger sub aripă purtând pahare de Nancy, cești brodate în aur și culori ca o bucurie descopăr un obraz tânăr și veșnic nevinovat de timpul care demult a plecat. Stăruie în respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori peste sâni și gură. S-a răsfrânt crinul la picior și mirosul mă-ngroapă ușor. Muzica de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
am ales epoca în care am trăit, cu atâtea uragane și furtuni, cu atâția bolnavi și canceroși; tuberculoșii s-au întors în flanc, peste tot a trecut un tanc și a strivit sub lanțurile ascuțite cuțite înfipte în gol, în aer și ape, parcă zburau și arau întregul pământ. Dar au semănat grâu. Să așteptăm să încolțească, să crească. Pâinea să nu mai fie săracă. M-am trezit buimac, de atâta spaimă că vom muri toți credincioșii în biserici, în casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Dida e veselă în rochia ei albastră, dansată de vânt, așteaptă să zboare, dincolo de mare: o văd sub măslini și migdali aproape de cer, în înălțime! Spre Palma de Mallorca aș pleca și eu să văd perlele angelice, din Manacor, cu aerul lor rece, la gâtul și pe pieptul cald al femeii de la mal, acoperită de spuma mării, în seara de smarald. Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare, mare sărbătoare pentru creștini! Sfântul duh era apă vie, era foc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nouă de tați au crescut generații dezlegând lacătul porților lumii întregi! Aproape că le atingem obrazul și ochii spre înălțimi rămași deschiși, ca niște heruvimi! Se pare că sunt foarte aproape: cu aurul, cu fierul cu piatra, cu apa și aerul, cu drumul, cu vatra, cu cetățile bogate, cu inimi de frate sau de gheață. rămase în obscuritate. Belșugul s-a tot uscat, lumea a intrat în păcat! Și de ce să nu scriem despre trecut? Poetul cel mai mare spunea: Patriotismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
urmași, prezervând lumina tragică trăită cu rost a celor ce au fost. Aceasta este lecția, fata mea! * * * Zbor în jos, tot mai aproape de pământ, nu mai pot să mă desprind de iarbă și de legământ; mă voi căuta deasupra, în aerul aspru, când răsare luna cu zgomot, din încleștare, în căutarea soarelui, mirele mare. Singură am rămas și eu cu zborul în zigzag și buimac, peste craniul țărânei uscate și grea foarte aproape de inima mea. Zborul în jos este zborul invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a existat, știu sigur; ea a plecat nevinovat din trupul cel mai mistuit, de dorințe nemărginit. Cu noblețe a crescut din piedestal s-a întregit în marmura pură, fără fisură, într-o candoare copilărească să crească, fecioară cu trupul de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate pe furiș s-a îmbrăcat în zale. Fericirea se măsoară în timp, fără mărturisiri repetate, făptura mică apare și dispare când te refuză, Fericirea -i o muză. * * * Sinceritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
3 " Femeia avea gleznele legate" 3 Despuiere 3 Proiect 3 Mărturisire 3 Vocile 3 Fenomen spiritualist 3 Determinism 3 Febră mare 3 Neliniștile celor fără morminte 3 Barbarie 3 Program de note 3 Timpul probabil 3 Rugăciune 3 Nevoia de aer 3 Agenda 3 Nirvana? 3 A sosit frigul 3 A murit și satul? 3 Murim de două ori? 3 2. Amintiri închipuite 3 Antiques shop 3 Statuile 3 Mobilier bătrân 3 Candelabre 3 Vitrinele Lilienei 3 Icoane vechi 3 Recuzita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și vivacitatea sugestiei. Fie că modelaza și apoi desăvârșește prin ardere în cazul ceramicii, fie că prelucrează blocul de piatră, se ajunge finalmenta la obținerea unui impact viguros asupra privitorului. O anumita delicatețe, irepresibila, face ca unele compoziții să degaje aerul unei suculente bonomii. Prin sculptură, Lucretia Dumitrașcu s-a apropiat de om și astfel a ajuns, deseori, în proximitatea lui Dumnezeu.” Valentin Ciucă, 2005 LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:21 PM Page 85 83 LUCRETIA
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
mai știu exact ora, dar cred că în jur de 10-11 am plecat spre Linz. Bineînțeles că nu înainte de a le mulțumi tuturor pentru amabilitate, ajutor, omenie. Localitatea Mödling, văzută din mersul mașinii, un sat curat, ordonat, frumos, strălucea în aerul curat și în soarele dimineții. Sat în care a văzut lumina zilei Raisa, fetița care era, de fapt, spiritul bunicului meu, Ioan. Am ieșit la autostradă și ne întindem la drum lung. La revedere Mödling și mulțumim pentru tot! După
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]