7,836 matches
-
principalul, omogenul, mișcarea entropică, comunitatea germanică interbelică. Din contră, Adrian Leverkühn e secundarul, marginalul, neobișnuitul, alienarea, reacțiunea 140. Principalul, adică poporul german, devine demonul nazist: "Ceea ce a dus la ororile istorice a fost marginalizarea, înfrângerea și sacrificarea lui Adrian, nu afirmarea, munca sau ideile sale"141. Leverkühn simbolizează disonanța care se ridică împotriva consonanței, aceasta din urmă fiind infernul. Thomas Mann a intenționat să prezinte invers lucrurile, dar instinctul "reacționar" al artistului a schimbat voința auctorială. Interpretarea lui Virgil Nemoianu este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o carte 224. Autorul este istoric de meserie și poet din generația '80, trăitor în Brașov. Pentru dânsul, fenomene paramoderne sunt apariția unor grupuri fulgurante de intelectuali ("boierii minții") în condițiile economiei de piață de după 1989. În acest sens, remarcă afirmarea spectaculoasă a grupului sudat în jurul lui Gabriel Liiceanu, al cărui produs principal pare să fie H.-R. Patapievici. Un alt grup ar fi cel de la Brașov strâns în jurul lui Alexandru Mușina, din care, probabil, face parte și autorul. Evident, exemplele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în același sens, și Supraomul lui Nietzsche este întoarcere în copilărie. Svetlana Paleologu-Matta citează această reflecție "eminesciană" din Așa grăit-a Zarathustra: Căci copilul este nevinovăția, și uitarea, un cerc care se mișcă prin el însuși, o primă mișcare, o afirmare sfântă"333. Dacă cea mai înaltă menire a omului e să fie o punte spre supraom, calea-i "o transmutare în copil", iar modelul jocul copilului. Credința spune Părintele Stăniloae nu-i altceva decât întoarcerea în inocența copilului, o afirmare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
afirmare sfântă"333. Dacă cea mai înaltă menire a omului e să fie o punte spre supraom, calea-i "o transmutare în copil", iar modelul jocul copilului. Credința spune Părintele Stăniloae nu-i altceva decât întoarcerea în inocența copilului, o afirmare sfântă, în limbajul lui Nietzsche. E marea diferență, cum am mai sesizat, dintre ludicul postmoderniștilor (care au pierdut inocența și credința) și ludicul transmodern. Să redevenim copii! este și îndemnul filosofiei transdisciplinare. Iată cum Nietzsche e departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
În cazul tribului Ronga, printre practicile rituale ale incestului se num]r] și mimarea actului sexual, f]r] că acesta s] aib] loc. F]r] a fi considerat o inc]lcare a unei prohibiții stricte, ritualul este pentru ei o afirmare indirect] a moralității sexuale. A face o comparație direct] și a judeca ritualul dup] valorile proprii ar fi o distorsiune naiv] și grotesc], ca și cum am echivala împ]rt]șirea cu trupul și sângele lui Hristos cu practicile canibale. Antropolgii folosesc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exploatarea de c]tre semeni nu i-ar aduce acestuia nici un folos. Nu este vorba nici despre sacrificiul de sine; ceea ce conteaz] este serviciul f]cut aproapelui și nu pierderea pe care o presupune. Într-adev]r, este nevoie de o afirmare a sinelui. Cine se ur]ște pe șine nu își poate iubi aproapele. Mândria, trând]via și îngrijorarea sunt dușmanii sinelui și, astfel, ai iubirii de tip agape. Cand este vorba de mai mult de dou] persoane, agape implic] corectitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a moștenit o singur] tradiție etic] din trecut, ci fragmente ale mai multor teorii contradictorii: suntem perfecționiști platonicieni în acordarea onorurilor la Jocurile Olimpice, utilitariști prin aplicarea principiului selecției în cazul r]niților de pe front, adepți ai teoriei lui Locke prin afirmarea drepturilor asupra propriet]ții, creștini prin idealizarea carit]ții, compasiunii și a egalit]ții valorilor etice și, nu în ultimul rând, urmași ai lui Kant și Mill prin afirmarea libert]ții personale. Așadar nu ar trebui s] ne surprind] conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cazul r]niților de pe front, adepți ai teoriei lui Locke prin afirmarea drepturilor asupra propriet]ții, creștini prin idealizarea carit]ții, compasiunii și a egalit]ții valorilor etice și, nu în ultimul rând, urmași ai lui Kant și Mill prin afirmarea libert]ții personale. Așadar nu ar trebui s] ne surprind] conflictul dintre intuiții în filosofia etic] și prin urmare nici confuzia oamenilor. În locul acestui amalgam, MacIntyre readuce în actualitate o abordare neo-aristotelic] a onestit]ții umane, bazat] pe ansamblul calit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imunitate datorie nici un drept r]spundere incapacitate iii. Justificarea unui vocalular al drepturilor Toate distincțiile menționate pan] acum au fost cuprinse în sfera drepturilor. Ele contribuie la analiza acestora din urm], deși nu rezolv] problemă fundamental] cu privire la întrebarea dac] o afirmare a drepturilor este, pe de o parte, o descriere a unei st]ri de lucruri, iar pe de alt] parte, un fel de decizie, propunere sau un enunț retoric. Dar chestiunea unei analize aprofundate a drepturilor nu afecteaz] utilitatea acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cincinat Pavelescu, Corneliu Moldovanu, G. Bacovia, Mihail Cruceanu, N. Davidescu, Leon Feraru, George Gregorian, Ion Pillat, V. Voiculescu, Liviu Rebreanu, Mihail Celarianu, Vladimir Corbasca, Ion I. Pavelescu, Horia Furtună, Ion Barbu ș.a. Un spațiu generos e destinat condeielor în căutarea afirmării. Un debut precoce (la vârsta de treisprezece ani) e cel al Luciei Demetrius, în 1923. Lui Zaharia Stancu i se publică o poezie în 1920, urmată de altele, iar Cristian Sârbu e inclus cu o primă poezie în 1924. Sunt
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
creat în jurul său sunt încadrate din punct de vedere istoric, ca și într-un plan larg cultural. V. analizează felul în care, străbătând continentul, spiritul epocii permeabilizează și mentalitatea intelectualilor români, aceștia selectând componenta revoluționară a byronismului, ca stimul pentru afirmarea națiunii moderne și a literaturii naționale. Cercetarea scoate în evidență însemnătatea factorului receptor și a concordanțelor, cu precădere cele de mentalitate, care facilitează preluarea influențelor. De la comentarea cronologică a traducerilor și a studiilor critice - „succesul” - la interpretarea „influenței” sunt urmărite
VERZEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
sub formă de scrisori adresate lui Th. M. Stoenescu, cu titlul Pagini pentru istoria teatrului român. E un fel de compendiu al mișcării teatrale românești, de la cele dintâi manifestări (incluzând și formele de teatru popular), urmărindu-se îndeosebi apariția și afirmarea ideii de teatru național. Expunerea, vădind un anume talent epistolar, trece treptat în pură factologie, comentariul, din ce în ce mai discret, fiind înviorat de unele digresiuni mai spirituale. În critică, V., autor și al unei istorii a artei dramatice, lucrare de compilație (O
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
Densusianu, C. Dissescu, Panait Istrati, Zamfir C. Arbore, Paul Bujor, Constantin Mille, C. Rădulescu-Motru. Într-un interviu dat în „Facla” (1913), N. D. Cocea mărturisea că începând să editeze V.s. a avut ca obiectiv major privitor la literatură să înlesnească afirmarea a două mari talente ignorate de celelalte publicații ale vremii: vechii și bunii săi prieteni Tudor Arghezi și Gala Galaction. Se poate spune, cu temei, că afirmarea lui Arghezi ca mare poet al epocii contemporane a început în paginile V.s.
VIAŢA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290537_a_291866]
-
să editeze V.s. a avut ca obiectiv major privitor la literatură să înlesnească afirmarea a două mari talente ignorate de celelalte publicații ale vremii: vechii și bunii săi prieteni Tudor Arghezi și Gala Galaction. Se poate spune, cu temei, că afirmarea lui Arghezi ca mare poet al epocii contemporane a început în paginile V.s., unele versuri publicate aici constituind forma inițială a câtorva poeme desăvârșite ulterior, iar altele fiind incluse în volumul Cuvinte potrivite (1927) întocmai sau cu foarte mici modificări
VIAŢA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290537_a_291866]
-
de realizări publicistice de prim rang. Pornește la drum spre a fi, în condițiile zbuciumate ale războiului și ale ciuntirii țării, „o tribună vie” pentru „servirea țării și a neamului”. Articolul-program se intitulează Începutul și face trimitere la nevoia de afirmare a „energiilor creatoare românești”, pentru că „în semnul dreptății neamul românesc trebuie să biruiască”. Liviu Rebreanu va semna aici câteva din ultimele sale articole, printre care Amintirea lui Octavian Goga, Sărbătoarea unei speranțe, Scriitorii și Glasul pământului românesc. Ziarul va avea
VIAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290544_a_291873]
-
se maturizase sub semnul tragic al primului război mondial și al urmărilor lui; pentru ea, libertatea spiritului reprezenta problema esențială a existenței. Împotrivindu-se partizanatului de orice fel, V. militează deopotrivă pentru realizarea unei construcții sociale armonioase, care să încurajeze afirmarea personalității fiecărui individ. Noțiunea fundamentală este, în viziunea sa, sinteza, înțeleasă ca factor ordonator al vieții sociale. De aici, rezerva evidentă față de diversele tendințe ale culturii contemporane ce cultivau anarhia, înțeleasă ca principalul pericol la adresa sensurilor pozitive ale creației artistice
VIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290513_a_291842]
-
universitate, post de radio, teatru, operă, politehnică etc.), monumente locale, cămine comunale, școli profesionale, în vederea ridicării nivelului intelectual al satelor. Inițial, la V. se intenționează promovarea literaturii ținutului. Printre semnatari, în genere modești, unii strict locali, mulți în curs de afirmare, pot fi amintiți în poezie Al. Negură, Ion Tobă, M. I. Cosma, Liviu Stan Freamăt, Ioan Rachitoviciu, Romul Fabian, Mihai Novac, Pavel Târbățiu, Pavel Bellu, Grigore Bugarin, Dorian Grozdan, Verona Brateș, Petre Homoceanul, George A. Petre, Grigore Popiți, Marius Munteanu
VESTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290509_a_291838]
-
e mai distilat, Primăvara în țara fagilor, în care se abat înruditele reflexe mistraliene din marile romane ale ardeleanului Peter Neagoe, constituie pentru autor debutul cel mai categoric, în proză, iar pentru tânăra proză bucovineană una din cele mai temeinice afirmări. PERPESSICIUS Romanul lui Iulian Vesper împinge până în punctul său maxim formula „lumii văzute de...”, practicată la noi cu strălucire de Camil Petrescu, Anton Holban, iar în literatura mondială de Proust, Faulkner, Virginia Woolf. Pentru că, dacă la Camil Petrescu și Anton
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
entuziast, deschis la noutățile tehnicii în agricultură, și generația vârstnică, mai conservatoare. Comicul este încă dirijat de convențiile teatrului proletcultist, iar tipologiile, în ciuda unor note ironice, sunt dictate de comandamente ideologice. Totuși, este interesant de remarcat acest joc dublu, de afirmare și ironizare a sloganurilor zilei (ideile profesate de cuplul „de revistă” Mitu și Nate demască obtuzitatea și demagogia la adăpostul naivității și a inculturii personajelor). Și aici apar mostre de umor oltenesc, unele amintind izbitor de replici moromețiene. În Cain
VLAD-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
intrinsecă a acesteia, deoarece toate societățile sunt mai mult sau mai puțin mozaicuri multiculturale (mai ales în condițiile creșterii mobilității transfrontaliere, ale diluării granițelor statale în Uniunea Europeană) și nu putem imagina participarea socială a fiecăruia fără a avea dreptul la afirmarea și respectarea propriei identități și a celorlalți. O societate, oricât de dezvoltată din punct de vedere economic, poate fi măcinată din interior de tensiuni interetnice, de manifestările de intoleranță ale băștinașilor față de emigranți (uneori, în număr atât de mare, încât
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
principiul educației de-a lungul întregii vieți. Indiferent că este vorba despre un loisir individual sau colectiv, distractiv sau educativ, odihnitor, amuzant sau formativ, activ sau pasiv, fizic sau cultural, „consumativ”, productiv sau creativ, acesta trebuie să contribuie la formarea, afirmarea și dezvoltarea deplină a personalității umane, toate formele de loisir având aspect educativ și constituind, de aceea, apanajul educației adulților. Educația adulților, fiind neobligatorie, se desfășoară mai ales în timpul liber, cu precădere în cadru non-formal și informal. Educația adulților a
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
s-au înscris în acțiunea de culturalizare a poporului și de ridicare economică a țărănimii, inspirate fiind de curentele poporanist și sămănătorist. Exemplul danezului Grundvig - care a reușit, prin ridicarea nivelului de cultură al țăranilor, să obțină progrese uimitoare în afirmarea spiritului și a națiunii daneze, acesta instituind la nivel național școli superioare țărănești - îi influențează pe N. Iorga (care, în 1908, înființează la Vălenii de Munte prima universitate de vară, România devenind, astfel, a doua țară europeană care promovează acest
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sunt câteva manifestări științifice de referință. Astfel, în decembrie 1968, s-a organizat la București „Simpozionul național de educația adulților”, iar în 1981, tot la București, Conferința UNESCO „Metode și forme de participare a maselor la educația culturală”, prilej de afirmare internațională a experienței și culturii României. Din păcate, numărul cercetărilor realizate după 1980 a scăzut semnificativ, principalul motiv fiind chiar absența unor specialiști în probleme educaționale, situație generată de desființarea facultăților de științe ale educației, de sociologie și psihologie. În
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
județ și în municipiul București, aflată sub autoritatea administrației publice centrale, oferind calificări în meșteșugurile tradiționale, muzică, pictură etc. • Centrele culturale sunt instituții publice de cultură care au următoarele atribuții în educarea științifică și artistică a publicului, în vederea cunoașterii și afirmării valorilor culturii și civilizației românești. În prezent, funcționează următoarele centre de cultură: „George Apostu” (Bacău), „Arcus” (Covasna), „Brătianu” (Ștefănești, județul Argeș), „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” (Mogoșoaia), „Rosetti-Tescanu-George Enescu” (Bacău), „Tinerimea Română” (București), Centrul European de Cultură din Sinaia. • Centrele
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
intrinsecă a acesteia, deoarece toate societățile sunt mai mult sau mai puțin mozaicuri multiculturale (mai ales în condițiile creșterii mobilității transfrontaliere, ale diluării granițelor statale în Uniunea Europeană) și nu putem imagina participarea socială a fiecăruia fără a avea dreptul la afirmarea și respectarea propriei identități și a celorlalți. O societate, oricât de dezvoltată din punct de vedere economic, poate fi măcinată din interior de tensiuni interetnice, de manifestările de intoleranță ale băștinașilor față de emigranți (uneori, în număr atât de mare, încât
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]