6,798 matches
-
mare, Le Pen-Ar-Cleuz. Timpul păru dintr-odată că se deșiră. Apoi vasul de pescuit se Întoarse, cu viteză redusă, escortat de vedetă. Pentru cunoscătorii versați În pescuitul marin, simplul fapt că năvodul, Împovărat cu sute de pești, continua să fie agățat de scripete nu era semn bun. În vreme normală, Încărcătura ar fi fost răsturnată direct În cală, Înainte de a fi triată, calibrată, trimisă la Brest și vîndută la licitație. Profanii, În schimb, nu avură decît să observe chipul livid al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta de la capătul lumii izbutea să-l prindă, redifuză mesajul sfîșietor pe care Christian Bréhat Îl adresase logodnicei lui peste oceane. Oripilat de logoreea aceea, Lucas Închise cu o mișcare bruscă radioul și Își apucă haina, cînd privirea Îi rămase agățată de imaginile camerelor video fixate asupra menhirilor de la Ty Kern. Dumnezeule! Imaginile dispăreau una după alta. Se repezi la monitoare și Învîrti butoanele. În van. Unul cîte unul, ecranele se Întunecară. În clipa următoare, părăsea jandarmeria pustie și sărea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
glasuri care se auzeau Înfundat zicînd: Totul e În ordine... O să-l puteți lua În curînd de aici... Idioții! Trebuia să le spună că nu murise Înainte să apuce să-l vîre Într-un sertar de congelator cu o etichetă agățată de degetul mare de la picior. Se chinui să deschidă ochii ca să le atragă atenția și să le spună că... Inima lui se topi. Ea era acolo, cu ochii ei mari și verzi fixați asupra lui, cu pletele-i lungi Încadrîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i Înăbușe reticențele. Nu era decît un bărbat. Îi simți sînii atît de catifelați lipiți de pieptul lui și dădu uitării toate hotărîrile. Buzele lor se deschiseră, răsuflarea lui se pierdu Într-a ei, mîinile rătăciră bezmetice. Și deodată se agăță de el și Începu să tremure. O Îndepărtă cu blîndețe, Îi cuprinse bărbia În mînă, Îi Înălță capul și Îi văzu obrajii scăldați În lacrimi. - Mi-e atît de teamă, Îngăimă ea. Ridică halatul de pe jos, o Înfășură pe Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de obicei. Jeanne nu scoase o vorbă despre faptul că Marie renunțase să mai plece la Plymouth, și nici despre nimic altceva. Cu gesturi precise, așeza lucrurile lui Loïc În diverse cutii. Marie umblă de colo-colo prin Încăpere și se agăță pînă la urmă de pretextul unei poze de pe o mobilă. Îl Înfățișa pe Loïc, Înconjurat de Gildas, Yves și Christian, acesta din urmă Înălța o cupă, nu păreau să aibă mai mult de zece ani. - Nedespărțiții... Dintotdeauna, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se făcu livid la față dîndu-și seama că ceea ce el luase drept alge erau În realitate niște plete lungi de un blond venețian care se ondulau În ritmul valurilor declanșate de suflul palelor elicopterului. Marie. Zăcea pe burtă, cu brațele agățate de o biată bucată de lemn. Nici un semn de viață. Cu respirația gîtuită, se uită la scafandrul care, ținîndu-și brațele Încrucișate pe piept, se lăsă să cadă drept spre obiectiv, apropiindu-se de tînăra femeie, desprinzînd-o de pe bucata de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pierdut și așa destulă vreme. Gwen avu o expresie dezamăgită și se pregăti s-o urmeze, dar, În clipa cînd cobora de pe vas, acesta avu o mișcare de tangaj și, dezechilibrată, Gwen căzu În apă. Văzînd-o cum Încearcă să se agațe de malul alunecos al estuarului, Marie Îi veni În ajutor. MÎna lui Gwen se Încleștă peste a ei și, cu o forță nebănuită, o trase violent În față, făcînd-o pe tînăra polițistă să cadă cu capul Înainte În apă. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de mîna ta... Prinde-l, Îl Încurajă ea, cu sufletul la gură. Atunci, Încercînd să uite de vietatea scîrboasă care se cățăra pe obrazul lui, pipăi, simți sub mînă metalul rece al cîrligului și, trăgîndu-l spre el, reuși să se agațe. În sfîrșit. Marie Începu să-l tragă, dar greutatea nisipului, conjugată cu aceea a lui Lucas, era mult prea mare pentru puterile ei. Era gata s-o strige pe Gwen În ajutor cînd Își aminti că era legată cu cătușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
exact, pe tine te-a chemat În ajutor, dar cum mobilul tău era la mine, am preluat eu apelul. Dumnezeule, Doamne! Se năpusti spre mașina Méhari, aproape că smulse portiera și o făcu să se rostogolească pe Gwen, care era agățată de portieră cu cătușe. - Smintito! Voiai să scapi de Marie? N-ai avut baftă, o mică baterie de nimica toată ți-a stricat planurile, iar eu am căzut În plasă! Se Întoarse spre Marie care veni după el, speriată. - Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se spărgeau cu putere de recifele din golf. În noaptea aceea, un vas era În pericol În largul insulei Lands’en cînd niște lumini s-au aprins pe faleză... Spune-mi, Gwen, ați mers cu comparația pînă la a agăța felinare În coarnele vacilor, sau v-ați mulțumit doar să le agitați pe cele de furtună ținute În mîini? Nici măcar o mișcare din gene. Era ca o stîncă. Dar pînă și stînca cea mai dură are fisuri. Iar Marie știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dumneavoastră, domnule de Kersaint, m-aș uita sub pat Înainte de culcare, lansă Lucas Înainte de a se retrage. Bătrînul așteptă ca ușa să fie Închisă, zgomotul pașilor să fi scăzut pe coridor, apoi Încuie cu cheia, se apropie de o tapiserie agățată de perete și o dădu la o parte, lăsînd la vedere un seif Încastrat În piatră. Alcătui febril cifrul și Îl deschise. În interior se aflau cîteva documente și un pumnal vechi, cu mînerul gravat cu un cerc Înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
murmurat Închizînd ochii. Poziție fetală. Genunchii sub bărbie. Brațele Îndoite În jurul bustului. Deschise gura ca să tragă cu disperare un pic de aer În piept. Lucas năvăli din baie și o luă lîngă el. - Ssst... Liniștește-te... șopti el legănînd-o. Se agăță de el aidoma Înecatei ale cărei senzații le trăia. - Ochiul ăla fix și rece care mă privește... De fiecare dată am impresia că am să Înțeleg și... Făcu un gest de descumpănire, apoi se Încruntă dîndu-și seama că el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
realitate, Marie nu simțea nimic În momentul acela. Se uită la Christian cum se năpustea spre o femeie care semăna ciudat de mult cu ea, cum o lua În brațe și o Învîrtea sub flashurile fotografilor. Și privirea ei o agăță pe aceea a lui Lucas. Flash. Ar fi vrut să-i spună că aceea nu era ea, că o alta se preta la jocul pe care se aștepta ca ea să-l facă. Închise o clipă ochii, conștientă de lașitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele lui noduroase agățară cuvertura și o dădură la o parte. Spaima Îl paraliză. Pumnalul cel vechi al lui Erwan-Marie, jefuitorul, era pus pe cerceaful alb. Pătat cu sînge. Bătrînul se lăsă să cadă În genunchi la piciorul patului și Începu să plîngă. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochii roată În jurul vasului, scrută după aceea marea jur-Împrejur. Bătrînul urla de furie și de neînțelegere. PM abia de-i aruncă o privire. - Ia mai taci, mă Împiedici să mă concentrez. O mînă Înmănușată În neopren negru și lucitor se agăță de scara care ducea spre puntea din spate a vasului. Capul șiroind de apă al unui scufundător ieși la suprafață, omul se cățără pe tăcute la bord. În partea din față a vasului, PM, cu brațele Încrucișate, Îl Înfrunta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se tîrască afară din groapa aceea deschisă, plîngînd și chemînd În ajutor... Atunci micuțul Își lăsă jos pachetul de cîrpe și se tîrÎ spre ea. Părul ei lung era mînjit de apă, de pămînt și de sînge; femeia se agăță de el, Pierric se Încordă Încercînd s-o tragă de sub dolmen, dar nu avea destulă putere. Își dădu seama că nu va izbuti și Începu să plîngă. Zguduindu-se din tot trupul lui uriaș, Pierric plîngea cu sughițuri În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Începu să nu-i dea pace... Familia ei decimată, Christian, Ryan, Pierric, ancheta. Azvîrli cearceaful cu o mișcare din picior și sări jos din pat. Instinctivl, pașii o duseră În goană În direcția sitului. FÎșii de ceață Încă se mai agățau de ierburile pe care sclipeau picături de rouă. Grăbi pasul pentru a-i ajunge din urmă pe cei doi jandarmi care patrulau, vizibil extenuați. - Ei, ce mai e? - Nici urmă de Ryan! Îmi pun capul că nu mai e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de Arthus, zise el cu urechea lipită de mobil. O trase rapid pe Marie după el. VÎrît Într-o husă deschisă, corpul lui Arthus de Kersaint zăcea pe chei, unde Îl puseseră pescarii. Sinistră captură: aceștia urcaseră la suprafață cadavrul agățat de un năvod. Detaliu la fel de sinistru, bătrînul avea beregata tăiată de la o ureche la cealaltă. La fel ca necunoscuta din Molène. PM, adus Înapoi de brigada maritimă, fusese supus la un nou interogatoriu, Însă de data asta cărțile erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o ținea pe după mijloc și o săruta apăsat. Cu toate astea, Bruno se abținu să tragă concluzii generale. Dacă brutele care-l terorizaseră ani În șir aveau succes la fete, era pur și simplu pentru că doar ei Îndrăzneau să le agațe. Observă de altfel că Pelé, Wilmart și chiar Brasseur se abțineau să-i lovească ori să-i umilească pe cei mici atunci când În preajmă se afla vreo fată. Începând dintr-a opta, elevii se puteau Înscrie la cine-club. Spectacolele aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dimineață, cortul lui Michel era gol. Lucrurile lui dispăruseră, dar lăsase un bilet care anunța, simplu: „NU VĂ FACEȚI GRIJI.” Bruno plecă o săptămână mai târziu. Urcându-se În tren, Își dădu seama că În vacanța asta nu Încercase să agațe nici o fată și nici măcar, În ultimele zile, să vorbească cu cineva. Spre sfârșitul lui august, Annabelle constată că nu-i venea ciclul. Își spuse că-i mai bine așa. Nu fu nici o problemă: tatăl lui David cunoștea un medic, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era un bărbos destul de solid, de vreo cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl luă În brațe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și cu sexul mic, care de altfel se mulțumeau să rămână În cort, zdrăngănind fără convingere o chitară dezacordată și fiind tratați de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de agățat, nu s-ar fi dat În lături, vorba unui cititor al revistei Newlook Întâlnit la cafeneaua gării Angers-Nord, să-și „Împlânte lancea Într-o halcă oarecare”. Cu această speranță, la ora douăzeci și trei, Îmbrăcat cu un pantalon alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
jos, se oprea pe terasele cafenelelor, pândea În fața discotecilor. Nu știa să danseze. Îl tortura o erecție permanentă. Avea senzația că Între picioare are o bucată de carne asudată și putredă, devorată de viermi. De mai multe ori, Încercă să agațe fete pe stradă; se alese doar cu umilințe. Noaptea, se privea În oglindă. Părul lipit de craniu din cauza sudorii Începea să se rărească; pe sub cămașă i se vedeau cutele burții. Începu să intre În sex-shopuri, peep-showuri, fără alt rezultat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-mă, știu ce spun. Îmi amintesc foarte bine vara lui ’76. Di Meola a murit la cincisprezece zile după sosirea mea; avea un cancer generalizat și nimic nu părea să-l mai intereseze cu adevărat. A Încercat totuși să mă agațe, arătam bine pe-atunci; n-a insistat, cred că Începea să sufere fizic. De douăzeci de ani, juca comedia bătrânului Înțelept, a inițierii spirituale etc., ca să poată regula puștoaice. Trebuie să recunosc, și-a jucat personajul până la capăt. La cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îi poate da niște hârtie; puțin surprins, acesta Îi Întinse teanc de foi cu antetul spitalului (acest antet avea să-i permită lui Hubczejak, mult mai târziu, să identifice textul În grămada de note găsite la Clifden). Unii oameni se agață cu ferocitate de viață, o părăsesc, cum spunea Rousseau, Încrâncenați; nu acesta avea să fie, Michel o presimțea, cazul Annabellei. Era născută pentru fericire, Comoara inimii oricui și-o dăruia, Chiar viața și-ar fi dat-o din iubire, Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]