5,707 matches
-
vârsta maturității constă în faptul că, în copilărie, agresorul a fost martorul violenței părinților sau chiar victima unor părinți abuzivi. Cercetările arată că expunerea copilului la certurile violente ale părinților îi poate provoca acestuia o confuzie emoțională care să declanșeze agresivitatea față de semeni, mai ales dacă cearta dintre părinți continuă la nesfârșit. Acest proces poate constitui fundamentul agresiunii conjugale. Cel care a fost victima maltratării din partea părinților poate influența evoluția propriei sale relații conjugale în sensul agresivității și abuzului. Abuzul conjugal
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
emoțională care să declanșeze agresivitatea față de semeni, mai ales dacă cearta dintre părinți continuă la nesfârșit. Acest proces poate constitui fundamentul agresiunii conjugale. Cel care a fost victima maltratării din partea părinților poate influența evoluția propriei sale relații conjugale în sensul agresivității și abuzului. Abuzul conjugal poate fi corelat și cu alți factori contextuali precum calitatea relației conjugale. De exemplu, nemulțumirea generală din interiorul cuplului poate cauza o stare de stres continuă. Stresul în sine nu reprezintă un factor convingător pentru stabilirea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de stres continuă. Stresul în sine nu reprezintă un factor convingător pentru stabilirea unei relații conjugale abuzive, dar el poate declanșa o stare afectivă negativă care să motiveze acest comportament (Malamuth, Linz, Heavey și Acker, 1995 citat de Malamuth, 1998). Agresivitatea este în acest caz determinată de cogniții și credințe. Socializarea într-o familie bazată pe stereotipuri tradiționale ce impun necesitatea agresivității și a violenței în sânul familiei poate duce la formarea acelorași credințe și atitudini la copil. Dimensiunea atitudinilor și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
o stare afectivă negativă care să motiveze acest comportament (Malamuth, Linz, Heavey și Acker, 1995 citat de Malamuth, 1998). Agresivitatea este în acest caz determinată de cogniții și credințe. Socializarea într-o familie bazată pe stereotipuri tradiționale ce impun necesitatea agresivității și a violenței în sânul familiei poate duce la formarea acelorași credințe și atitudini la copil. Dimensiunea atitudinilor și a credințelor ce justifică agresivitatea conjugală poate prezice eventualitatea agresiunilor de acest fel (O'Leary, 1993 citat de Riggs et al
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
determinată de cogniții și credințe. Socializarea într-o familie bazată pe stereotipuri tradiționale ce impun necesitatea agresivității și a violenței în sânul familiei poate duce la formarea acelorași credințe și atitudini la copil. Dimensiunea atitudinilor și a credințelor ce justifică agresivitatea conjugală poate prezice eventualitatea agresiunilor de acest fel (O'Leary, 1993 citat de Riggs et al., 1996). Stith și Farley (1993) au constatat că admiterea violenței conjugale ca normă trimite direct către abuzul soțului asupra soției. În opinia autorilor, atitudinea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
trebuie ca puterea să fie inegal repartizată la nivelul familiei, femeia ocupând poziția cea mai slabă. Diferența de putere reprezintă unul dintre fundamentele teoriei schimbului de resurse, teorie ce poate să explice violența domestică și abuzul conjugal. Teoria demonstrează că agresivitatea domestică se produce atunci când această formă de agresivitate oferă o recompensă importantă cu costuri foarte mici. Violența conjugală îl recompensează pe cel care resimte o mare nevoie de control și de exersare a puterii asupra partenerului. În general, prețul unui
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
nivelul familiei, femeia ocupând poziția cea mai slabă. Diferența de putere reprezintă unul dintre fundamentele teoriei schimbului de resurse, teorie ce poate să explice violența domestică și abuzul conjugal. Teoria demonstrează că agresivitatea domestică se produce atunci când această formă de agresivitate oferă o recompensă importantă cu costuri foarte mici. Violența conjugală îl recompensează pe cel care resimte o mare nevoie de control și de exersare a puterii asupra partenerului. În general, prețul unui abuz săvârșit în familie este mult mai scăzut
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
scăzut față de cel plătit pentru comiterea unei agresiuni în afara casei. Actul rămâne relativ privat, iar societatea are tendința să-l considere o problemă de familie ce n-o privește. Această diferență importantă dintre cost și recompensă constituie motivația principală a agresivității ce se manifestă atunci când și ceilalți factori sunt întruniți. Personalitatea agresorului a fost de asemenea studiată. În contextul abuzului conjugal, agresorul este caracterizat ca având o personalitate depresivă, impulsivă, agresivă, masculină și ostilă. O'Leary (1993) a constatat că unii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
atunci când furiei și ostilității le se mai adaugă tendințe impulsive. Comportamentele bărbatului împotriva soției se traduc în acest caz în acte abuzive. Iar orice percepție a bărbatului cu privire la slăbiciunile fizice și sociale ale soției nu pot decât să intensifice violența. Agresivitatea împotriva copiilor Pentru a desemna relele tratamente împotriva copiilor, specialiștii au propus mai mulți termeni: termenul de "act de violență" se aplică relelor tratamente corporale, cel de "maltratare" corespunde acțiunilor de brutalitate, iar termenul de "abuz" se referă la acțiunea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresive pentru atingerea scopurilor fixate (Dodge, 1993). Perceperea lumii sociale ca pe un loc al ostilității împotriva sinelui, slaba stimă de sine și prezența unui eu agitat, toate aceste elemente contribuie la activarea unor nevoi foarte puternice de protecție. Iar agresivitatea poate oferi sentimentul puterii și a controlului celorlalți. Schemele cognitive și modurile de interpretare orientează percepția și evaluarea evenimentelor și a relațiilor interpersonale. Aceste procese depind și de sentimentele și motivațiile copilului. Observând și reacționând la provocări, copilul va folosi
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cognitive și modurile de interpretare orientează percepția și evaluarea evenimentelor și a relațiilor interpersonale. Aceste procese depind și de sentimentele și motivațiile copilului. Observând și reacționând la provocări, copilul va folosi cu precădere strategii comportamentale agresive în diferite contexte interpersonale. Agresivitatea manifestată de către copii Intimidarea sau "bullying"-ul corespunde abuzului sistematic de putere. Este vorba despre un ansamblu de comportamente agresive caracterizate de aspectul lor repetitiv și de puterea dezechilibrată dintre agresor și victimă (Olweus, 1978 citat de Endersen et al
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
un program de cercetare asupra cauzelor delicvenței și a comportamentelor antisociale la adulți. Studiile au permis identificarea a două tipuri de delicvență: delicvența tardivă și delicvența precoce. Delicvența tardivă pare să aibă o influență relativ minoră asupra studiului longitudinal al agresivității. Acest tip de delicvență apare în timpul interacțiunilor cu semenii și nu este consecința practicilor disciplinare inadecvate folosite de către părinți. Prin urmare, delicvența tardivă nu influențează formarea abilităților sociale și foarte rar determină asocierea unei rețele de semeni devianți. Astfel copilul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
are mai mari șanse de a se sustrage ciclului de comportamente antisociale (Patterson, Capaldi și Bank, 1991 citat de Dishion et al., 1994). Delicvența precoce are consecințe mult mai grave asupra dezvoltării comportamentelor antisociale. Patterson subliniază pericolul adeziunii precoce la agresivitate. În opinia autorului, adeziunea precoce constituie o primă etapă dintr-un ansamblu de procese care duc la învățarea unui număr considerabil de acte de delicvență, reprezentând fundamentul pentru o personalitate antisocială. Copilul este atras în capcana delicvenței precoce din cauza ineficacității
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
mai grave. Iar zona de aplicare a comportamentelor antisociale și coercitive se extinde în afara familiei (Ramsey, Patterson și Walker, 1990 citat de Dishion et al., 1994). Într-o perspectivă asemănătoare cu cea oferită de teoria învățării sociale, Patterson explică dezvoltarea agresivității la copii, subliniind importanța rolului măsurilor disciplinare părintești în formarea credințelor ce influențează motivațiile și comportamentele agresive. Cercetările efectuate de Dodge și colegii săi permit explicarea mecanismelor subiacente dezvoltării comportamentelor agresive prin intermediul proceselor indirecte și inadaptate de prelucrare a informației
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresiv în termeni de formare a schemelor și scenariilor agresive susținute de credințe care justifică folosirea acestor cogniții în contexte interpersonale. Astfel formarea și socializarea copilului într-un mediu familial inadecvat favorizează învățarea comportamentelor agresive prin intermediul diferitelor procese precum întărirea agresivității, imitarea modelelor agresive, interiorizarea normelor și dezvoltarea unor structuri cognitive care justifică și legitimează comportamentul agresiv. Dezvoltarea unor procese socio-cognitive precum percepția celorlalți ca fiind ostili contribuie la învățarea schemelor unor scenarii ostile. Studiile și teoriile recente explică comportamentul agresiv
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
prin observațiile directe din teren. Capitolul VIII Pot fi evitate comportamentele agresive ? Prevenție și intervenție Ce putem face pentru a evita un cerc vicios precum cel în care experiența unei stări negative îl determină pe individ să comită acte de agresivitate care, la rândul lor, pot justifica comiterea altor acte agresive? Cu câțiva ani în urmă răspunsul la această întrebare ar fi fost "nimic". Această poziție pesimistă se baza pe credința că omul este singura specie animală capabilă să agreseze doar
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresive? Cu câțiva ani în urmă răspunsul la această întrebare ar fi fost "nimic". Această poziție pesimistă se baza pe credința că omul este singura specie animală capabilă să agreseze doar pentru a agresa. Iar pozițiile clasice și inflexibile asupra agresivității nu permiteau întrevederea altor soluții mai eficiente. Singurele propuneri existente se refereau la practica pedepsei și a catharsisului. Într-adevăr, cine putea pretinde să oprească un om căruia îi este foame sau sete? Concepția instinctivă și lineară a comportamentelor agresive
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
să oprească un om căruia îi este foame sau sete? Concepția instinctivă și lineară a comportamentelor agresive trimitea la un astfel de reducționism. Comportamentul agresiv este un comportament complex, de aceea nu există răspunsuri simple referitoare la controlul sau apariția agresivității. Totuși nu există nici o bază științifică pentru a afirma că agresivitatea este inevitabilă. Dimpotrivă, este din ce în ce mai clar că comportamentul agresiv poate fi controlat. Cunoștințele actuale despre procesele de învățare și amorsare a comportamentelor agresive permit conceperea unor metode de intervenție
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
instinctivă și lineară a comportamentelor agresive trimitea la un astfel de reducționism. Comportamentul agresiv este un comportament complex, de aceea nu există răspunsuri simple referitoare la controlul sau apariția agresivității. Totuși nu există nici o bază științifică pentru a afirma că agresivitatea este inevitabilă. Dimpotrivă, este din ce în ce mai clar că comportamentul agresiv poate fi controlat. Cunoștințele actuale despre procesele de învățare și amorsare a comportamentelor agresive permit conceperea unor metode de intervenție altele decât pedeapsa și catharsisul, metode care să se adapteze funcționării
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
al acestui cod. A învăța să nu agresezi face parte dintr-un registru mult mai larg ce se referă la evoluția individului în sensul rolului său de actor moral. Catharsisul poate reduce tensiunea și în ce scop? Ideea conform căreia agresivitatea descrește ca urmare a manifestării unor acte agresive ține de o explicație a simțului comun. Dacă un individ este furios, ar fi de preferat, de exemplu, ca el să agreseze pentru a se împiedica astfel acumularea de energie negativă ce
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în practicarea activităților fizice intense, iar alta se limitează doar la urmărirea indivizilor care participă la jocuri agresive. Toate aceste strategii permit, printr-un proces vicariant, eliberarea energiilor agresive și evitarea angajării directe în acte de agresiune. Existența legăturii dintre agresivitate și activarea fiziologică, pe de o parte, și rolul catharsisului în reducerea acestei stări de activare, pe de altă parte, a fost sugerată anterior (Kahn, 1966). Conform unor cercetări recente, activarea fiziologică indusă de provocare și/ sau de anumiți factori
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pe de o parte, și rolul catharsisului în reducerea acestei stări de activare, pe de altă parte, a fost sugerată anterior (Kahn, 1966). Conform unor cercetări recente, activarea fiziologică indusă de provocare și/ sau de anumiți factori simbolici crește probabilitatea agresivității, direct prin intermediul unor procese de amorsare și indirect datorită procesului de atribuire cauzală. Practicarea unor activități intense care să permită reducerea stării de activare ar trebui să scadă nivelul de agresivitate. Hokanson și colegii săi au efectuat o serie de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
provocare și/ sau de anumiți factori simbolici crește probabilitatea agresivității, direct prin intermediul unor procese de amorsare și indirect datorită procesului de atribuire cauzală. Practicarea unor activități intense care să permită reducerea stării de activare ar trebui să scadă nivelul de agresivitate. Hokanson și colegii săi au efectuat o serie de cercetări pentru a evalua importanța efectului catharsisului asupra reducerii activării fiziologice indusă de provocare. Studiile au fost realizate pentru a demonstra limitele acestor relații în cazul agresivității evidente (fizică, verbală), a
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
să scadă nivelul de agresivitate. Hokanson și colegii săi au efectuat o serie de cercetări pentru a evalua importanța efectului catharsisului asupra reducerii activării fiziologice indusă de provocare. Studiile au fost realizate pentru a demonstra limitele acestor relații în cazul agresivității evidente (fizică, verbală), a statutului experimentatorului și altele. Hokanson (1970) ajunge la concluzia că agresivitatea nu duce în mod obligatoriu la reducerea activării fiziologice sau a tendințelor agresive. Rezultatele obținute demonstrează că doar agresivitatea însușită ca un comportament instrumental folosit
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pentru a evalua importanța efectului catharsisului asupra reducerii activării fiziologice indusă de provocare. Studiile au fost realizate pentru a demonstra limitele acestor relații în cazul agresivității evidente (fizică, verbală), a statutului experimentatorului și altele. Hokanson (1970) ajunge la concluzia că agresivitatea nu duce în mod obligatoriu la reducerea activării fiziologice sau a tendințelor agresive. Rezultatele obținute demonstrează că doar agresivitatea însușită ca un comportament instrumental folosit împotriva unei ținte specifice poate diminua tensiunea indusă de provocare. Alte studii empirice arată că
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]