KorAP: Find »[drukola/base=ajutor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...7465 >

186,601 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

servicii de consiliere familială o reprezintă serviciile de supraveghere complexă a sarcinilor, nașterilor și creșterii copiilor (supraveghere medicală, psihologică, socială). 6. Centre de informare pentru familii: • informare asupra școlilor, serviciilor oferite menajelor și familiilor; • testarea copiilor; • programe educaționale pentru părinți, ajutor în constituirea grupurilor de părinți; • consultanță privind drepturile copiilor, părinților și familiilor; • informații privind locuințele; • informații privind procedurile de adopție sau plasament familial; • organizarea primirii noilor vecini; • informații privind petrecerea timpului liber; • informații pentru prevenirea relelor tratamente aplicate copiilor. În

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
treburile domestice). În multe cazuri, nu beneficiază de servicii exact familiile care au cele mai multe probleme, se confruntă și cu sărăcia, întâmpinând consecințele acesteia ca parte a problemelor propriu-zise. De pildă, o familie monoparentală are în mai mare măsură nevoie de ajutor în administrarea gospodăriei, părintele singur dispunând de un timp limitat, în condițiile în care este angajat pe piața muncii, dar tocmai acest tip de familie nu-și permite achiziționarea unor servicii contra cost, dat fiind veniturile mici în raport cu numărul de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
protecție socială a familiei monoparentale, vor fi avute în atenție: scutirea sau diminuarea contribuției datorate pentru serviciile oferite de creșe, grădinițe și alte tipuri de servicii acordate în instituții de zi sau semirezidențiale, acordarea cu prioritate a serviciilor cantinei de ajutor social, accesul cu prioritate în centrele de zi pentru copiii de vârstă școlară și asigurarea serviciilor de îngrijire de tip rezidențial la domiciliu. Pentru părintele singur, sunt prevăzute servicii de informare și consiliere privind drepturile de protecție și asistență socială

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în mod diferit de sprijin public, pot ilustra această idee prin trimitere la experiența României în perioada de tranziție. Trecerea în șomaj a bărbaților, care lucrau mai ales în industrie, s-a făcut prin acordarea unor salarii compensatorii, prin plata ajutorului de șomaj (V. Pasti, C. Ilinca, 2001, p. 29). Pierderea locului de muncă pentru femei era o cale de transformare a acestora în casnice, față de care nici o instanță publică nu se responsabiliza. Un bărbat fără loc de muncă este considerat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
beneficia de o alocație suplimentară pe baza existenței unui număr mai mare de copii în familie 74, sistemul de referință fiind copiii, iar nu familia ca un grup cu nevoi specifice. O altă referire la familie întâlnim cu ocazia stabilirii ajutorului social bazat pe testarea mijloacelor 75. Acesta prevede ca unitate de testare a veniturilor familia, definită ca adult singur sau cuplu legal căsătorit, cu copii minori în întreținere. Pentru a primi ajutorul social, familia trebuie să se afle sub un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
altă referire la familie întâlnim cu ocazia stabilirii ajutorului social bazat pe testarea mijloacelor 75. Acesta prevede ca unitate de testare a veniturilor familia, definită ca adult singur sau cuplu legal căsătorit, cu copii minori în întreținere. Pentru a primi ajutorul social, familia trebuie să se afle sub un prag minim stabilit în funcție de numărul de persoane din familie. Scopul urmărit este o estimare aproximativă de acoperire a nevoilor minime. O altă ipoteză asumată este aceea că, atunci când sunt prezente în spațiul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
desacralizare și dezinstituționalizare, pentru mulți tineri, constituirea unei familii devine o problemă predominant personală (I. Mihăilescu, 1999, p. 111). Totuși, apelul la familie ca principală resursă în sprijinul membrilor ei rămâne o constantă a societății contemporane. De pildă, în România, ajutorul social bazat pe testarea mijloacelor are drept sistem de referință familia. Optând pentru familie ca unitate de apreciere a venitului, sistemul de protecție socială invocat influențează politicile familiei, mizând pe solidaritatea și responsabilitatea familiei pentru membrii săi (C. Zamfir, E.

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
îngrijire mai adecvată a membrilor săi, fiind în același timp o problemă de responsabilitate și solidaritate interumană; • apelul la familie și comunitate primește întotdeauna un sprijin politic puternic; • costurile pe care trebuie să le suporte guvernul sunt foarte reduse, constituind ajutoare de tipul alocației pentru copii (A. Miroiu, 2001, p. 150). Tendința de a face apel la familie și comunitate este cu atât mai mare cu cât numărul problemelor pe agenda formală este mai consistent, iar complexitatea acestora nu permite soluții

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
scutiri de impozite pentru angajarea și menținerea în muncă a părinților singuri care-și cresc copiii. Corelat, se pot concepe programe flexibile de muncă, acordarea unor zile libere, la cerere (pentru depășirea unor urgențe familiale), corelarea concediilor cu vacanțele școlare, ajutoare financiare cu prilejul sărbătorilor legale. În sprijinul menținerii veniturilor familiei monoparentale, în limitele susținerii unui trai decent, dacă veniturile familiei sunt mici, se poate admite o reducere a contribuției publice mult mai semnificativă prin mecanismul de impozitare (de pildă, în privința

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
îl afectează doar pe individul însuși. Propriul bine este urmărit în cel mai adecvat mod chiar de către cel în cauză. De pildă, arată Mill (1994, p. 127), lenevia nu este un delict atunci când individul îi suportă consecințele, nu depinde de ajutor din partea colectivității și nici nu încalcă prevederile unui contract. Dacă însă din lene sau din alte cauze, care ar putea fi evitate, un om nu-și îndeplinește îndatoririle legale față de alții (cum ar fi, de exemplu, aceea de a-și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
privat (G. Esping-Andersen, 1990)27. În legătură cu egalitatea de șanse, Lohkamp-Himmighofen și Dienel arată că în Europa vestică se poate identifica un model de politici de tip liberal, orientat spre piața muncii 28. În acest model, familia își crește copiii fără ajutor din partea statului. Cel mult, are loc o protecție de tip sindical, angajatorul oferă anumite facilități familiilor în schimbul unor scutiri de ordin fiscal. Rolurile în familie continuă să fie clar distribuite, iar aportul taților în creșterea copiilor este secundar 29. În

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
îngrijire, se impune a fi sprijinite prin efortul comun al societății. Analizând programele de asistență socială din SUA, programe de tipul „alocație pentru copii în îngrijire”, Nancy Fraser și Linda Gordon au arătat că acestea stabiliseră condiții dificile pentru primirea ajutorului respectiv. Intenția fusese protejarea veniturilor familiei. Protecția presupunea însă costuri în plan moral. Acțiunile publice erau de așa natură încât făceau preferabilă dependența de un bărbat aducător de venituri decât față de stat. Pentru acordarea sprijinului public, se impunea verificarea mijloacelor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pornind de la recunoașterea instituțiilor clasice - proprietatea, Biserica și familia 58 - în favoarea unei familii complete. Din perspectivă conservatoare, politicile de tipul celor afirmative (pentru femei, de pildă), ca și cele ale asistenței față de beneficiari necontribuabili (cum este familia monoparentală, care solicită ajutor public) sunt implicit nedrepte față de cetățenii care plătesc impozite, susținându-i prin efortul lor pe cei dezavantajați. Drepturile lor la protecție socială sunt cel mult niște aranjamente sociale, concesii legale, ca răspuns la anumite probleme sociale. Linia generală este însă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
unor perioade din viață în care apar incapacități temporare, cum este cazul în ultimele săptămâni de sarcină, în perioada de lăuzie și cea de îngrijire a copilului mic. În acest timp, mama are nevoi de îngrijire personale deosebite și necesită ajutor pentru sine și pentru copilul aflat în primele săptămâni/luni de viață. Dependența economică a cunoscut accente specifice în diverse configurații sociopolitice. În perioada comunistă, exista o dependență într-un sens foarte larg față de sursa de proveniență a veniturilor, angajatorul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
rezultat din salarii, pensii (am în vedere pensia pentru limită de vârstă și vechime completă), vânzarea produselor din gospodărie, chirii, dobânzi, dividende, câștiguri ocazionale; • produse realizate în gospodărie pentru autoconsum; • suport al familiei lărgite (cadouri, moșteniri); • suport comunitar (donații, pomeni); • ajutoare de factură publică (alocații pentru copii, ajutorul social, ajutor de șomaj, alocație de sprijin, alocații pentru invalizi, orfani etc.); • pensia alimentară datorată copiilor de părintele absent 63. Câștigurile reale ale familiei sunt rezultate după ce sunt plătite impozitele și taxele directe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pensia pentru limită de vârstă și vechime completă), vânzarea produselor din gospodărie, chirii, dobânzi, dividende, câștiguri ocazionale; • produse realizate în gospodărie pentru autoconsum; • suport al familiei lărgite (cadouri, moșteniri); • suport comunitar (donații, pomeni); • ajutoare de factură publică (alocații pentru copii, ajutorul social, ajutor de șomaj, alocație de sprijin, alocații pentru invalizi, orfani etc.); • pensia alimentară datorată copiilor de părintele absent 63. Câștigurile reale ale familiei sunt rezultate după ce sunt plătite impozitele și taxele directe 64. Pentru a beneficia de alocația familială

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
limită de vârstă și vechime completă), vânzarea produselor din gospodărie, chirii, dobânzi, dividende, câștiguri ocazionale; • produse realizate în gospodărie pentru autoconsum; • suport al familiei lărgite (cadouri, moșteniri); • suport comunitar (donații, pomeni); • ajutoare de factură publică (alocații pentru copii, ajutorul social, ajutor de șomaj, alocație de sprijin, alocații pentru invalizi, orfani etc.); • pensia alimentară datorată copiilor de părintele absent 63. Câștigurile reale ale familiei sunt rezultate după ce sunt plătite impozitele și taxele directe 64. Pentru a beneficia de alocația familială complementară, ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
calcul bazat pe raportul dintre numărul persoanelor aducătoare de venit și numărul persoanelor aflate în întreținere)65. Familiile plasate sub pragul de sărăcie (după datele furnizate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Banca Mondială 66) pentru care se acordă ajutor social sunt, în ordine: familiile monoparentale cu mai mult de doi copii, cuplurile cu peste trei copii, familiile monoparentale cu un singur copil. Principalele probleme cu care se confruntă aceste familii sunt deci dificultățile economice; mai precis, sărăcia, ceea ce generează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
situația femeilor sărace, care au în îngrijire copii, femei fără sprijin din partea altor persoane (soț, familie de origine). Cum arătam, conform rapoartelor Băncii Mondiale, în România, femeile singure cu copii preșcolari sunt printre persoanele care beneficiază în mod curent de ajutorul social. Alături de alocația pentru copii și eventuale activități desfășurate pe piața neagră a muncii (și, ca atare, neimpozabile), ajutorul social le permite să supraviețuiască și să-și îngrijească copiii mici. În astfel de situații, dependența de banii publici este prilej

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
arătam, conform rapoartelor Băncii Mondiale, în România, femeile singure cu copii preșcolari sunt printre persoanele care beneficiază în mod curent de ajutorul social. Alături de alocația pentru copii și eventuale activități desfășurate pe piața neagră a muncii (și, ca atare, neimpozabile), ajutorul social le permite să supraviețuiască și să-și îngrijească copiii mici. În astfel de situații, dependența de banii publici este prilej de culpabilizare. În timp ce ajutorul de șomaj sau asigurările de bătrânețe par să ofere un sprijin îndreptățit, cuvenit (primesc înapoi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pentru copii și eventuale activități desfășurate pe piața neagră a muncii (și, ca atare, neimpozabile), ajutorul social le permite să supraviețuiască și să-și îngrijească copiii mici. În astfel de situații, dependența de banii publici este prilej de culpabilizare. În timp ce ajutorul de șomaj sau asigurările de bătrânețe par să ofere un sprijin îndreptățit, cuvenit (primesc înapoi ceea ce au investit), fără să atragă premise ale stigmatizării, deci fără a fi apreciate ca sursă a dependenței, alte tipuri de prestații (cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de șomaj sau asigurările de bătrânețe par să ofere un sprijin îndreptățit, cuvenit (primesc înapoi ceea ce au investit), fără să atragă premise ale stigmatizării, deci fără a fi apreciate ca sursă a dependenței, alte tipuri de prestații (cum ar fi ajutorul social, alocația familială complementară, alocația de susținere pentru familia monoparentală) lasă impresia unor foloase necuvenite: beneficiarii primesc fără să dea nimic în schimb. Ce tipuri de dependență sunt blamate de opinia publică? Ajutorul primit din sfera publică este semnificat drept

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
alte tipuri de prestații (cum ar fi ajutorul social, alocația familială complementară, alocația de susținere pentru familia monoparentală) lasă impresia unor foloase necuvenite: beneficiarii primesc fără să dea nimic în schimb. Ce tipuri de dependență sunt blamate de opinia publică? Ajutorul primit din sfera publică este semnificat drept sursă a dependenței care ar trebui descurajată. Dependența economică a femeilor față de soții lor nu este sancționată, această stare fiind în concordanță cu așteptările modelului patriarhal. Dependența economică de veniturile soțului este asimilată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
dependența față de o persoană, de obicei rudă a persoanei dependente (de pildă, dependența copilului față de părintele său, dependența soției față de soț, dependența bătrânului față de copilul său adult etc.); • dependența față de o instituție (casă de copii, cămin de bătrâni, cantină de ajutor social etc.). O dependență de un dramatism aparte trăiesc persoanele vârstnice internate în diverse instituții: cămine de pensionari, cămine de bătrâni, cămine-spital pentru adulți și bolnavi cronic. După reglementările în vigoare, gradul de dependență este considerat un bun criteriu de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
educație pentru autonomie, nu au nici un suport psihoafectiv, iar la împlinirea vârstei de 18 ani sunt excluși din căminele respective. Dependența instituțională se prezintă și în diverse modalități de acordare a unor forme de suport financiar; în principal, referitor la ajutorul social. Una dintre problemele puse frecvent în contextul stabilirii politicilor sociale se referă tocmai la modul cum, prin mecanismele acestora, poate fi acordat ajutorul pentru cei aflați în nevoie, dar fără a se obține ca efect secundar dependență socială. Într-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]