13,186 matches
-
natura le-a creat, iar mâna omului n-a contribuit la ele decât tăind alei capricioase pe flancurile stâncilor sau peste pantele lor rapide. Există două până la trei etaje de promenade de fiecare parte a văii; scăldătorii se rătăcesc pe alei răcoroase mărginite de cireși, de carpeni mici, de stejari, de fagi, în mijlocul unei vegetații luxuriante. Mai sus, brazii și alte varietăți de conifere acoperă aceste bolți cu întunecoasele lor cupole, dominate la rândul lor de imensele blocuri îngrămădite pe vârful
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în timp de vară, lumina naturală asemănătoare cu cea a soarelui, aerul curat, simțind adierea mângâietoare a zefirului. Solul acoperit cu iarbă verde, proaspătă și lucitoare. De o parte și alta pomi fructiferi din toate speciile, pe centru exista o alee de trecere marcată pe ambele părți de straturi cu minunate flori din toate soiurile, diversitatea culorilor prin strălucirea lor te încânta, până la căderea în extaz. Aceste imagini le-am văzut pe o distanță de două sute de metri, după care peisajul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
urgii. -Iubite Daniel ia seama. Mereu voi fi cu tine. În tolbă tu ai arma și la destine frâie. Robert părăsi casa magicianului mergând în neștire pe aleia parcului cu tei. Tot gândindu-se la Roberta, aproape că alerga pe aleile nesfârșite ale parcului, când auzi un tropot de cal. Printre arborii cu scoarță argintie, văzu o nălucă albă, mlădie, care înainta spre el. Dar se trezi când îi vorbi o fată vie: -Robert iubitul meu, știam că ești aici, vrând
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
la Cluj? Vroia să conducă acolo, mai modest, o revistă, pasiunea lui lucidă. Gândul mi-a zburat apoi la Ion Caraion. Ce-o fi făcând și Ion Caraion? Locuisem împreună, prin '45, mai multe luni, într-o frumoasă cameră pe Aleea Suter, pe urmă ne despărțisem ca să ne revedem prin aprilie sau martie '48, în birourile editurii "Cartea Romînească" care înainte de decretul din iunie avea un director nou, Lăzărescu, și redactori de asemenea noi, Caraion, Constantin Streia (căruia îi apăruse romanul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
urmă am dat de ea. Gheorghe însă nu era acasă. Soția lui, o tânără doamnă cu păr bogat, dar cu un nas proeminent, m-a invitat în casă (aveau o odaie într-o curte frumoasă, cu pomi, cu asfalt pe alee și pompă de apă) și mi-a spus că mă așteptaseră duminica trecută. - Acum nu e acasă, vino și dumneata duminica viitoare, zise ea rece. Nu-mi plăcea, dacă vroiam să văd pe cineva, să nu-l văd. Mulți ani
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu-i cruța. Nu-i păsa încă pe vremea aceea de dușmani, era tânăr, cui îi pasă, în tinerețe, de acumulările neiertătoare care se strâng în urma noastră? Am făcut cunoștință cu o doamnă crishnamurtistă, cu care m-am plimbat pe aleile înzăpezite... Krishnamurti mă turburase și pe mine prin anii '42, cu critica pe care o făcea el conștiinței umane veșnic condiționată de obiceiul individului de a-și face din credințe, prejudecăți, idealuri, frică, ziduri împotriva curgerii ei libere, curgere care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
între adepții convinși nu erau prea interesante... Mimau înțelegerea, unii erau ridiculi... însă doamna Sorana Țopa ținea la ei... Doamna de la Sinaia făcea parte din această ultimă categorie, care mima înțelegerea, parcă avea prune în gură și plimbarea noastră pe aleile înzăpezite cu încercarea de a reedita pe cont propriu atmosfera vizitelor mele la doamna Sorana Țopa, a căzut în baltă deși ideile erau aceleași. Mi se confirma vechea mea convingere, că nu ideile în sine sunt interesante, ci oamenii care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
închisoare, făcîndu-mă curios. De ce? îl întrebam. Cum de ce? Îl cunoștea el, sufletul lui e o ocnă... "Bine, gândeam, asta ai mai spus-o, dar de ce?" N-avea fapte, sau nu vroia să mi le dezvăluie? Camilar se plimba măreț pe alee și ne arăta cu mâna în depărtare... Dacă noi vedem cum respiră munții, ne întreba. Vedeam, ei și? într-adevăr norii învăluiau în mișcarea lor lanțul de munți care se desfășurau spectaculos și îi puteai contempla cât vroiai de acolo
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și inima Îmi bate mai tare. Deschid poarta și mă Întâmpină o cățelușă drăgălașă care dă din coadă de bucurie că mă vede și sare cu labuțele pe mine ca s-o bag În seamă, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
că mă vede și sare cu labuțele pe mine ca s-o bag În seamă, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafiri Încă Înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă.Casa este Îngrijită de sora cea mare
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fructe.. Merg să văd pârâiașul din spatele grădinii de legume și rămân blocată; nu pot Înainta din cauza stufărișului care s-a Îndesit și a crescut foarte Înalt, din primăvară până În toamnă. În anii trecuți erau numai buruieni și era amenajată o alee spre pârâiaș, acum totul este ca un zid. Mă Întristez fiindcă an de an găsesc totul schimbat: În vremea copilăriei mele creștea o iarbă așa de frumoasă, de-o parte și de alta a pârâiașului, acolo stăteam culcată În iarba
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
SE SCURSESE DE FAPT. DE NENUMĂRATE ORI ÎNCERCASE SĂ SE CONCENTREZE ASUPRA SITUAȚIEI SALE, DAR DE FIECARE DATĂ ATENȚIA ÎI ZBURA, LĂSÂNDU-I UN GOL ÎN SUFLET. NERVOS, FĂRĂ ȚINTĂ, LOVEA ÎN PĂMÂNT CU VÂRFUL PANTOFULUI. NEFERICIT, MERGEA PE O ALEE, APOI PE ALTA ȘI SE ÎNTORCEA LA BANCĂ DOAR CA SĂ SE RIDICE DIN NOU, SĂ MEARGĂ DIN NOU, SĂ SE AȘEZE DIN NOU, SĂ PLECE DIN NOU. 4 CU CÂTEVA MINUTE ÎNAINTE DE ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ, ÎN ACEEAȘI SEARĂ, MARIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
retrage în casa oaspeților, ca de obicei. Ne vedem mâine la micul dejun. În fața lui Marin se închisese o ușă, irevocabil. 17 MARIN SE ÎNDREPTĂ SPRE CASA OASPEȚILOR FĂRĂ NICI O TRAGERE DE INIMĂ. ACUM NOAPTEA ERA MAI RĂCOROASĂ ȘI \ CU EXCEPȚIA ALEILOR LUMINATE \ MAI ÎNTUNECATĂ. NEMULȚUMIT DE SITUAȚIA LUI, INTRĂ ÎN CAMERA CARE ÎI ERA DESTINATĂ. NU SIMȚEA DELOC NEVOIA DE ODIHNĂ. AVEA CONVINGEREA CĂ NU TREBUIA SĂ IROSEASCĂ ACEASTĂ NOAPTE. TOTUȘI ERA OBLIGAT SĂ ASCULTE DE PORUNCA DICTATORULUI ȘI SĂ RĂMÂNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se îmbrăcă pe întuneric. Nu se osteni să se gândească încă o dată dacă era bine să acționeze sau nu. Decizia se finalizase în timpul somnului. Fără să ezite, ieși din casă și se îndreptă spre locuința Marelui Judecător. Mergea nepăsător pe alee, prefăcându-se că ieșise doar să ia aer. Dacă Delindy ieșea din întâmplare și îl vedea, putea să se întoarcă. Se baza pe ipoteza că intrarea în Adăposturi \ care altădată aveau numărul de cod 808-B \ se afla undeva în interiorul reședinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
afle dacă în Adăposturi era ascuns Creierul și nu trebuia să o piardă. Încercă să își localizeze poziția în raport cu grădinile. Cunoscând bine locurile, putu să se orienteze ușor. Parcursese cam șaizeci de metri, ceea ce însemna că la următoarea curbă a aleii va avea în față reședința Marelui Judecător. Nici o ușă nu era încuiată; așa era legea. În astfel de aspecte dictatorul își respecta propriile decrete. Vizitatorii erau încântați de acest gen de detalii, iar popularitatea unui conducător depindea adeseori de respectarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DELINDY. DE FAPT, ABIA SE GÂNDISE LA ELE. SITUAȚIA LUI DIFICILĂ ÎL ABSORBEA COMPLET. DIN PUNCT DE VEDERE MORAL, ERA CA UN LEU CARE SE ÎNVÂRTEA ÎN CUȘCĂ. DUPĂ CE IEȘIRĂ DIN MAȘINA PUSĂ LA DISPOZIȚIA LOR IMEDIAT CE SOSISERĂ, INTRARĂ PE ALEEA CARE DUCEA LA REȘEDINȚA OFICIALĂ. UN TÂNĂR ÎNALT, CARE PÂNĂ ATUNCI STĂTUSE SUB O BOLTĂ DE VERDEAȚĂ ȘI CARE PĂREA SĂ ÎI AȘTEPTE, SE RIDICĂ ȘI VENI ÎN ÎNTÂMPINAREA LOR. MARIN ÎL RECUNOSCU PE FIUL LUI, DAVID BURNLEY ȘI SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se ridică și îi întinse mâna. ― David, problema se reduce întotdeauna la unghiul din care privești lucrurile. Sunt sigur că voi doi puteți fi foarte fericiți. Cei doi își strânseră mâna. ― Și eu sunt sigur, Excelență. În timp ce se îndepărta pe alee, Marin se gândea: " Într-adevăr, problema se reduce la felul cum privești lucrurile. Eu nu sunt fiul lui, iar Delindy nu e fiica lui. Dar pentru că el crede că suntem, asta e ca și cum noi am fi cu adevărat, în ceea ce privește sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lianelor, printre bananieri și pandanus. Grămezi de pietre ude însemnau locul de răscruce al cărărilor, pe care umbla la acea oră o mulțime pestriță. Metiși, mulatri, gauchos vorbeau între ei cu o voce scăzută sau se afundau, mergând agale, pe aleile de bambuși până la locul unde pâlcurile de copaci se îndeseau, devenind de nepătruns. Acolo, cu totul pe neașteptate, începea pădurea. D'Arrast îl căuta pe Socrate în mulțime, când se pomeni cu el în spate. - Azi sărbătoare, râse Socrate, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ploaie, o minusculă piatră, tot mai rămânea ceva, să fiu înțeleasă. Mă rătăcesc pe drumuri Mă rătăcesc pe drumuri neumblate și-mi caut mângâieri în gânduri. M-aș rătăci pe drumuri însetate de iubire. Și, printre rânduri, Aș poposi pe-alei adevărate... Și tot mai caut drumurile line, dar simt că mă rătăcesc mai mult, pe zi ce trece. Ochii mei văd bine; numai vremuri grele, cu tumult. Mi-e tare dor... de liniștea din mine! Mă rătăcesc și pe cărări
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mult, pe zi ce trece. Ochii mei văd bine; numai vremuri grele, cu tumult. Mi-e tare dor... de liniștea din mine! Mă rătăcesc și pe cărări bătute, nu mai am nicio încredere. Pe ele au crescut numai cucute, pe-aleile vieții, iedere, și sunt înconjurată de redute... Sunt întrebări și drumuri rătăcite, le vând engross, la preț de piață. Doar gândurilor mele adâncite, de le-aș găsi rostul în viață, ar fi ca niște visuri împlinite. Tablou de toamnă cu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
vioi mai cântă sub fereastră imnul verii. Se cheamă: „aleluia” și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc clipele cu doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri în doi. Frunzărind speranțele de pe alei. Retrospecțiune Ruinele îmi dau senzația de rece; miroase a carne moartă ca după un război. liniștea sinistră coboară peste noapte, prin pâcle de ceață dansează diavolii în cercuri invitându-l pe Faust sasiste la sărbătoarea lor. Este noaptea Valpurgiei și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în fața altarului ce i l-am clădit, pioasă, într-un ungher al sufletului. Îi aprind o candelă. O lacrimă, discret, se prelinge din ochiul meu stâng. La Ipotești a rămas un singur dor; dorul comun, de Eminescu... Teii plâng pe-aleile pustii, urmele lăsate de poet, ca testament... Mi-e dor de tremurul bărcii pe “lacul”cel albastru, de “sara pe deal”, de “freamăt de codru”... Cine să mai scrie vestitele scrisori, Emine, când astăzi, unii, neputincioși, te pângăresc? Poem pentru
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
fi, vă asigur, maltratată ! Nici ei nu mai au interes să muriți sau să deveniți infirmă. Vor face concesii ! — Așadar, ați fost arestată într-o miercuri după- amiază. La orele nouăsprezece și șaisprezece minute. În fața casei cu numărul 7 de pe aleea Mandicevschi. La câțiva pași de stația de autobuz, unde tocmai ați coborât. Vă aflați în întârziere. Necăjită și agitată. Aveați totdeauna grijă să fiți punctuală. În ultima clipă se agață însă ciorapul. Sau observați că lipsește un nasture la rochie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Începe întoarcerea. Cine știe cât de bine ne-am reparat balamalele ! Luna coborâse, anunța răcoarea zorilor. Se ridică, împingându-și tovarășul... Cu pas tărăgănat, izbutiră să parcurgă, împreună, limbul de piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat. Coborâse rușinat capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spre zona cuștilor cu gratii, în dreptul prietenilor de altădată. Îi privi și îi părăsi, fără să-și poată aminti, apoi, ce văzuse. Întâlni curând un chioșc. Nu, n-aveau sifon. Rămase la umbră pe o bancă prăfuită, cu spatele spre alee și privirea pierdută în golul tufișului cu crengi subțiri, răsfirate, încremenite, ca într-o stampă. ...Împrăștiați prin sala uriașă și aglomerată, rotindu-se, cu scaunele, schimbând istorisiri și glume care să grăbească orele, cedau în cele din urmă chemării : se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]