7,971 matches
-
este vorba despre cu totul altceva, mi-e frică și să mă gândesc la ce ar putea fi. Ce anume te doare, întreb eu, iar el șoptește, totul, totul mă doare, chiar și când respir mă doare, iar mâna îmi alunecă pe fața lui, trăsăturile i se conturează delicat în întuneric, cu frumusețea lor uitată, iar mângâierea monotonă mă calmează și aproape că mă adoarme, ochii mi se închid lasciv, de plăcere, de multă vreme nu ne-am mai petrecut diminețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le îndesa în gurița ei micuță, pe bărbie îi curgeau stropi de salivă acrișoară, în timp ce zâmbea șezând în căruciorul ei, un zâmbet prea luminos pentru a fi personal, iar eu n-aveam ochi decât pentru ea, pentru saliva care îi alunecă pe gât, nu observam privirile acelea care mă țintuiau, care îmi urmăreau cu mare atenție fiecare mișcare, nici brațul acela agil care mă acompania în fiecare clipă, mâzgălind întruna, un document de o infinită importanță. Încerc să ignor totul, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce tot spui acolo, zice el deodată, nici nu ai idee cât ești de frumoasă, așteaptă să vezi portretul în culori, cărbunele nu îți poate reda culorile, apoi se retrage într-o clipă, se întoarce la masa lui, mâna îi alunecă pe foaia de hârtie, ochii îi sunt ațintiți asupra feței mele. Ambulanța se oprește la semafor și iat-o aici, pe dreapta, cafeneaua aceea veche, diminețile mele furate, nu pe el îl iubeam, pe mine mă iubeam eu, așa cum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochii și îi văd tălpile apropiindu-se, tălpi delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându-i albul cu o amintire înroșită, deja simt fiorii de-a lungul cefei, îmi alunecă pe obraji, coboară încercuindu-mi sfârcurile amețitor, colorându-mi goliciunea în vârtejuri transparente, din ce în ce mai repede, întreg corpul meu nu este decât un cerc imens, ca atunci când arunci o piatră în apă, o piatră valoroasă, și n-o voi mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mândria martorului ocular unic, au adus un profesor important de la o altă secție, iar acesta a vorbit cu el, apoi au încercat cu cadrul și a reușit, trei pași, repetă el emoționat, și acum cartea începe să se miște până ce alunecă într-o parte, iar Udi se ridică în șezut, cu o privire înfricoșată. Totul se va rezolva, îi spun eu, dar el respinge vorbele mele, nu vor să mă creadă că de-abia pot să mă mișc, mi se plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu deschid gura, așa ne chinuiam să prindem primele picături de ploaie, limba mea este însetată de vin, îi caut urmele pe organul tare, care i se leagănă bețiv între testicule, mă lipește de el, sticla goală de vin îmi alunecă pe ceafă, oaza din deșertul ochilor lui se lărgește în clipa în care geme adânc, trupul său încordat se relaxează dintr-odată. Hai în pat, îmi șoptește el cu voce tandră, mă învelește într-un prosop și mă trage după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că orice copil vor vedea pe stradă le va face inimile să tremure, este adevărat că, și după ce se vor căsători și își vor întemeia familii, copiii aceștia abandonați le vor însoți mereu, le vor trezi noaptea cu tăcerea lor, alunecând pe sănii uriașe între cer și pământ, dar, cu toate acestea, ele pot alege, viețile lor sunt încă deschise, a mea nu mai este. Uneori Hava mă privește sceptică, iar eu mă întreb dacă nu cumva îmi citește gândurile, gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vor trage în jos, iar noi nu vom avea de ce să ne mai prindem, buclele ei sunt deja negre, murdare de noroi, și eu încerc să îi apuc mâna cu ultimele puteri, Noghi, nu te scufunda, însă mâna ei scapă, alunecă din mâna mea, deget după deget. Mă doare, Naama, își retrage mâna din palma mea, iar eu îmi vin în fire, îl ajut să intre în mașină, mă așez cu mare greutate lângă el, nu mai am putere să urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și nenorocirea noastră apăsătoare, mergem înainte cocoșate, ca niște animale, tristețea aceasta ne-a șters toate însemnele umanului, altădată îmi păsa de felul în care arăt, în care mă percep ceilalți, acum respir greu, din pricina hohotelor de plâns, mucii îmi alunecă pe față, nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta din spate, dar nu voi reuși, labele picioarelor mele cedează sub greutatea noastră, în curând voi îngenunchea în mijlocul coridorului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
inimii unui bărbat pe salteaua patului, prezența în sine a unei alte ființe, fie ea și ostilă, separându-mă de mine însămi, liniștindu-mi temerile, aducându-mi la cunoștință faptul insuportabil de prețios acum că, dacă s-ar întâmpla să alunec în baie în mijlocul nopții, ar exista cineva acolo care să audă bufnitura, toate acestea se vor uita odată cu trecerea anilor, se vor transforma într-un monument rece, de piatră, al unei familii micuțe de trei suflete, care a fost odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de mijloc, nimănui nu îi trece prin minte că eu aș putea crește copilul împreună cu ea, ei privesc totul ca pe o situație-limită, fără speranță, ca și cum ai avea de ales între o boală incurabilă și un accident rutier. Degetul meu alunecând pe masă, se întoarce la mine curat, nu îl murdărește nici măcar un firicel de praf, Hava se întoarce spre mine și întreabă, tu ce crezi, Naama, eu mă bâlbâi, este mult prea devreme să mă pronunț, voi lucra cot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tu ai făcut-o, așa este viața, are planurile ei, știi doar. Întinde o mână spre bărbia mea și îmi ridică fața spre el, o potrivește în fața ochilor lui ca și cum ai potrivi o oglindă, nu știu ce să fac, spune, limba îi alunecă pe suprafața dinților, nu ar fi trebuit să fac nimic din toate astea, dar ea era atât de dulce, rămânea peste program în mod intenționat, până când toți ceilalți plecau, se consulta cu mine în privința a tot felul de lucruri, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
frig, sunt udă toată. În ciuda fierbințelii razelor soarelui, pornesc încălzirea, am impresia că ies flăcări din mașină, însă ea încă tremură, ochii ei sunt lipsiți de orice expresie, abia mai respir, broboane de transpirație fierbinte mi se rostogolesc pe frunte, alunecându-mi în gura uscată, le înghit disperată, setea preia controlul trupului meu, deschid gura și mi se pare că din cer îmi picură înăuntrul ei picături de apă, picături călduțe și întunecate, le înghit mulțumind pentru ele, ochii mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de acord. Ticăloșii au ieșit afară, au căutat melci și au venit cu trei bucăți uriașe. I-am înghițit și basta. — Cum au fost? — Cum au fost? Nu poate înțelege decât cine a trecut printr-o asemenea experiență! Maaamă, cum alunecă pe gât și cum fac poc în stomac! Sunt reeeeeci... și-ți rămâne apoi un gust în gură... Numai când îmi aduc aminte și mă trec fiorii... Era cât pe-aci să-i vomit, dar am făcut eforturi disperate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
funcționa. Ochii s-au încețoșat, lăsând impresia că sunt acoperiți cu o membrană subțire, translucidă. — Scuză-mă că te-am întrerupt, am spus eu. S-a făcut târziu și... O lacrimă mare i s-a desprins din ochi, i-a alunecat în jos pe obraz și a căzut cu zgomot pe învelitoarea discului. O dată ce prima lacrimă și-a croit drum, restul s-au revărsat nestăvilite. Naoko și-a pus ambele palme pe dușumea, s-a aplecat puțin în față și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îți dai seama cât de mult am urât locul acesta, nu? — Nu, nu înțeleg. — Uram școala de-mi venea să mor, dar nu voiam să fiu mai prejos decât colegele mele. Mi-era teamă că dacă mă dau bătută, o să alunec pe pantă-n jos, tot mai jos. Și când aveam febră, chiar treizeci și nouă de grade, tot mă târam până la școală. Dacă observa vreo profesoară că sunt bolnavă, negam până-n pânzele albe și spuneam că mă simt absolut perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
razele prin fereastră, luna arunca parcă umbre lungi pe pereții ce păreau stropiți cu cerneală neagră, diluată. Am scos din bagaj o ploscă din metal pe care o umplusem cu băutură. Am luat o înghițitură și am lăsat lichidul să alunece pe gât în jos, până în stomac, simțind cum se răspândește în fiecare colțișor al trupului meu. Am mai luat o gură și am pus plosca la loc, în rucsac. Mi se părea acum că lumina lunii se leagănă în acordurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tâmpenii pentru că așa cred de cuviinț\, dar să știi că nu mi-e chiar ușor. Îmi pare rău, am zis eu. Nu găseam oricum altceva mai potrivit de spus. — A continuat să mă mângâie și apoi mâna ei dreaptă a alunecat în jos și m-am trezit cu ea în chiloți. Eram udă toată. Mi-e rușine să mărturisesc, dar nu mi se mai întâmplase așa ceva până atunci și nici după aceea. Mă considerasem întotdeauna o ființă ponderată, deloc avidă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pornit, În timp ce el fixa niște scrumbii - le trecea cîrligul prin gură, apoi Îl scotea prin branhii, le despica Într-o parte și apoi scotea cîrligul pe partea cealaltă, le lega botul pe fir și apoi Înnoda bine cîrligul ca să nu alunece, și-n felul Ăsta momeala aluneca așa cum trebuia, fărĂ să se-nvîrtească. Tipu’ era un negru adevărat, deștept și melancolic; avea niște mărgele voodoo albastre prinse la gît pe sub cămașă și purta pe cap o pălĂrie veche de paie. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
le trecea cîrligul prin gură, apoi Îl scotea prin branhii, le despica Într-o parte și apoi scotea cîrligul pe partea cealaltă, le lega botul pe fir și apoi Înnoda bine cîrligul ca să nu alunece, și-n felul Ăsta momeala aluneca așa cum trebuia, fărĂ să se-nvîrtească. Tipu’ era un negru adevărat, deștept și melancolic; avea niște mărgele voodoo albastre prinse la gît pe sub cămașă și purta pe cap o pălĂrie veche de paie. Ce-i plăcea să facă mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce-mi trebuia (fier de pe docul de cărbuni de la Tortugas), după care am luat niște gută și le-am legat bine de gleznele domnului Sing. După aia, cînd eram deja la vreo trei kilometri de mal, l-am rostogolit. A alunecat ușor pe rulou. Nici măcar nu l-am buzunărit. N-aveam chef să-mi mai pierd vremea cu el. Îi cursese ceva sînge din nas și din gură pe punte, așa c-am luat o găleată cu apă, de era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i fie pe plac. Și dacă tipii Încercau să-i fie pe plac, se Închidea În sine și se ținea tare, alunecîndu-le printre degete. El știa cum s-o facă fericită. În loc să se strîngă tare În ea și să-i alunece, ea i se deschidea Încetișor, se relaxa, se Înmuia și era ușor de cuprins În brațe. Odgar credea că iubirea face ca lucrurile astea să fie posibile. Ochii i se făceau ca de pește și i se Înroșeau la colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să nu se trezească și să te vadă. — Bine. Iau eu ce-i de luat de-aici. Cele mai multe lucruri sînt aici. Poți să le găsești fărĂ lumină? — Sigur. Unde-i pușca? — E-ntinsă pe rastelul de sus. Vezi să n-aluneci sau să răstorni lemnele. Stai liniștită. Ea ieși pe poartă și se Îndreptă spre copacul trăznit, unde Nick Își aranja lucrurile. Copacul fusese lovit de trăznet cu o vară În urmă și toamna, În timpul unei furtuni, căzuse. Luna tocmai ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fericită ca să fiu obosită. Ia-o pe marginea mai nisipoasă. E foarte moale și n-o să se vadă urmele. Eu o să merg pe marginea mai tare. — Pot și eu să merg pe-acolo. Nu, nu vreau să te zgîrii. Urcară, alunecînd Însă mereu cîte puțin, pe dealul abrupt dintre cele două lacuri. Poteca trecea printr-o pădure deasă, cu copaci mari și tufe de mure și zmeură. În față, crestele dealurilor răsĂreau din mijlocul pădurii ca niște sculpturi. Luna Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu, spuse. Ținîndu-și pistolul În mîna dreaptă, detectivul Își smuci puternic stînga și prizonierul căzu În genunchi. — Nu. Privind cînd ușa cînd prizonierul, detectivul Își Întoarse pistolul, Îl apucă de țeavă și-l lovi brusc pe prizonier În tîmplă. Prizonierul alunecă cu mîinile Întinse și cu capul pe podea. — Nu, spuse clătinîndu-și capul pe podea. Nu. Nu. Nu. Detectivul Îl mai lovi o dată și Încă o dată și prizonierul nu mai scoase nici un sunet. Stătea Întins cu fața pe podea, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]