39,601 matches
-
pastel de-nchinare „(...) „Toamnă de jar, ademenește-mă cu fluturi tomnateci, zidește-mă În lutul cărămiziu, pe pragul apusului, sculptează-mi trupul printre vitralii fosforescente, În fumul frunzișului tors din tihna ta” „Toamnă cu glas de aramă, ademenește-mă sub bolta amintirilor, cu pași tăcuți, poposiți În mansarde târzii să ascult frunzele cu suflet uscat cum se leapădă de nemărginire, cum singurătatea poposește cuminte În crizantemele cu gust de toamnă”(...) Din program: A fost pe ecran poza regretatei Răduța Vasilovschi. Din volumul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
măsurat de sus și până jos( nerecunoscându-te), ca mai apoi să Întrebe: „Marian mai Întârzie mult? Mai aștept zece minute și plec acasă.” Am râs ca niciodată, cu toată ființa, neputând să pun stavilă. Zâmbesc cu gândul la această amintire și, dintr-o dată, Încep să plâng. Ah! Ce usturătoare lacrimi. Cum să nu plâng când ești atât de departe? Nici n-ai terminat bine cele douăsprezece clase și ai luat drumul pribegiei... tocmai În Marea Britanie. Doamne, ce face timpul cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar Întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, În plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
milă curmat! Am rămas din nou În fața unei răscruci, strângând În pumni țărâna și neînțelegând de ce... de ce? Cu sufletul plini de răni, am pornit mai departe și iată cum “ Două lacrimi de cer” se rostogolesc din ochi-mi Îndurerați Întru amintire! Dintr-un suflet prea plin, s-a născut poezia, pe care “Lumii o dăruiesc”... și veacurile vor trece, așternând cenușa uitărilor peste inimi care, odată, au bătut Înflăcărate, dar Cuvântul va dăinui!” „Cum va fi drumul din acest punct spre
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În mijlocul naturii. Aveau ceva din vigoarea câmpului și din măreția universului. După ce se mânca și felul doi, fiecare avea voie să se odihnească o oră, nu mai mult! Nu mai râde, Ano! Timpul a trecut și totul a devenit o amintire, dar atunci eram În stare s-o strâng de gât. Tanti Antoneta avea o fată șleampătă și greoaie de cap. Mai mult Își dădea cu sapa peste picioare și tăia porumbul cum Îi venea la Îndemână. La un moment dat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe scară, am tras oblonul, l-am legat cu o sârmă și abia spre seară i-am dat drumul să iasă. Să vadă și ea cum este să stai flămând, dar mai ales, Însetat, o după amiază Întreagă. Ei, ce amintiri! S-a ales praful de tot. Uită-te și la casa ta. Peretele dinspre grădină ți-a căzut pe jumătate, acoperișul e spart și plouă În casă, lemne nai, iarna Îngheți de frig, după focul făcut cu cei câțiva ciocălăi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ce mult a plâns! Cu plânsul ei fără cuvânt. Nu te-ntrista! Povara ei e chiar povara ta. Lacrimi prăfuite, curând se vor usca Și-apoi, cătând În urmă cu galeșe priviri, Zâmbind șăgalnic - ecoul ei s-o pierde-n amintiri. Mai bine taci! Ascultă ploaia Și nu te Întrista! Cuvântul ei - curgând În picuri Un soare arzător Îl va usca. Și parcă aud - curtenitor vântul, șoptindu-mi: E timpul să te bucuri!” Cu drag, Valentina 1 iulie 2006 Nu poți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aruncându-mă de undeva de sus, În hăul fără fund. Din acel moment, viața mea s-a rupt, rămânând din tot ce-a fost, din tot ce-am fost, doar o umbră chinuită, ce-și târăște fiecare clipă printre mărăcinii amintirilor. Doamne! De ce? Cum ai putut? Țipătul meu se oprește undeva În piept și mi provoacă o durere ascuțită, ca o lamă de cuțit. Ce-a mai rămas, Doamne! din frumusețea unei iubiri atât de profunde și de Înălțătoare, iubire pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cărnoase, ușor acrișoare, prunele mi-au făcut cu ochiul. Am cules câteva mai coapte și le-am mâncat mai apoi, la umbra unui măr, stând pe o grămăjoară de iarbă cosită. Doamne! Pe unde n-am hălăduit cu gândul! Câte amintiri nu m-au copleșit. Privind merele verzi roșietice, n-am putut să nu-mi amintesc de Adam și Eva, de neprihănirea lor până au fost ispitiți să muște din aceste 180 poame Înterzise, de alungarea lor din rai; de asemenea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se reîntoarce În nisip ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat”... ( O.Paler) Scriu... gândindu-mă la „rostul Piramidelor”! Notă: romanul „Viață furată” a căpătat o nouă formă și o altă denumire, și anume, „Ora de cumpănă”. Tremură ’nserarea În amintire Tremură ’nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat”... ( O.Paler) Scriu... gândindu-mă la „rostul Piramidelor”! Notă: romanul „Viață furată” a căpătat o nouă formă și o altă denumire, și anume, „Ora de cumpănă”. Tremură ’nserarea În amintire Tremură ’nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
romanul „Viață furată” a căpătat o nouă formă și o altă denumire, și anume, „Ora de cumpănă”. Tremură ’nserarea În amintire Tremură ’nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
unde, trăiește și în prezent, bucurându-se de realizările celor apropiați, dar, totodată, ducând dorul meleagurilor natale, moldovenești, la care din când în când revine, micșorând la propriu distanțele geografice, dar, mai ales, la care revine și se reîntoarce cu amintirea cea nestinsă de trecerea incomensurabilă a timpului, cu tandrețe și nostalgie, încărcată de credință și dragoste de gintă și neam. Cu această sensibilitate, cu această conștiință adâncă, scrie, când are răgazul necesar, poezie și proză, ambele gesturi creative izvorând din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copilăriei: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt ale mele cu adevărat, cu ele voi trăi și când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la nimereală o carte de pe raft ca să mai citesc ceva. Am deschis-o la întâmplare. Privirea mea se oprise la cuvintele: „Rugăciunea făcută din inimă este auzită de Dumnezeu.” Lăsând cartea pe genunchi, gândul meu fu imediat furat de niște amintiri frumoase. Se organizase o călătorie la mănăstirea Hâncu. Era în ajunul sărbătoririi hramului. Ajunsesem înainte de a se începe Vecernia. Oameni veneau și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era pregătit totul jos
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei. Chiar și copiii lor, pentru care este bunică, o numesc la fel. Se adunaseră împreună cu ocazia unui eveniment; a doua zi, sâmbătă, se căsătorea un verișor, unicul care mai era necăsătorit. Vorbeau despre toate: părinți, copilărie, prieteni, școală, profesori ...Amintiri, amintiri, amintiri frumoase. Câte mai ține minte omul acesta! Aceste momente sunt foarte plăcute, sunt ca o călătorie pe care o fac toți împreună, o călătorie în trecutul plăcut și neuitat al copilăriei. De la o poveste la alta, ajunse vorba
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Chiar și copiii lor, pentru care este bunică, o numesc la fel. Se adunaseră împreună cu ocazia unui eveniment; a doua zi, sâmbătă, se căsătorea un verișor, unicul care mai era necăsătorit. Vorbeau despre toate: părinți, copilărie, prieteni, școală, profesori ...Amintiri, amintiri, amintiri frumoase. Câte mai ține minte omul acesta! Aceste momente sunt foarte plăcute, sunt ca o călătorie pe care o fac toți împreună, o călătorie în trecutul plăcut și neuitat al copilăriei. De la o poveste la alta, ajunse vorba și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și copiii lor, pentru care este bunică, o numesc la fel. Se adunaseră împreună cu ocazia unui eveniment; a doua zi, sâmbătă, se căsătorea un verișor, unicul care mai era necăsătorit. Vorbeau despre toate: părinți, copilărie, prieteni, școală, profesori ...Amintiri, amintiri, amintiri frumoase. Câte mai ține minte omul acesta! Aceste momente sunt foarte plăcute, sunt ca o călătorie pe care o fac toți împreună, o călătorie în trecutul plăcut și neuitat al copilăriei. De la o poveste la alta, ajunse vorba și despre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zise: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt ale mele cu adevărat, cu ele voi trăi și când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doar ce o va învăța ea. Nu vroia să-i mai producă durere și suferință din cauza neascultării. O iubea mult și se stăruia, dar era o copilă și nu reușea întotdeauna să-și îndeplinească promisiunea... Tradițiile din familie Printre multele amintiri frumoase și plăcute legate de copilărie, de casa părintească, de părinți și toți cei apropiați, un loc aparte îl au cele ce țin de respectarea sărbătorilor și a tradițiilor legate de ele. La noi în familie, era socotită sfântă Tradiția
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vară. Aici, în acest frumos loc pentru sufletul meu, am simțit pentru prima dată fiorul dragostei și am început să visez cu ochii deschiși. Cine poate uita ulițele copilăriei la care atât de des ne întoarcem cu gândul și cu amintirile? Cine nu-și mai aduce aminte de acea uliță care, de la poarta casei părintești, ne ducea spre o mulțime de alte locuri și pe care am lăsat milioane de urme în toți acei ani cât am pășit pe acolo? Acea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
priveam ploaia care ajunse de-a binelea. Frumosul și plăcutul dans al picăturilor de ploaie începuse. Iubesc ploaia! Foarte mult o iubesc! E fenomenul meu preferat; fenomenul care îmi răscolește în suflet și-mi trezește cele mai frumoase și plăcute amintiri și trăiri. Îmi place să ascult zgomotul ploii. Acest zgomot liniștește toate celalte zgomote din sufletul meu. Îmi place mult această stare de liniște! Îmi place când plouă ziua; am senzația că și timpul se oprește din fugă, pentru a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zic la toate vecinele mele: „Să aveți parte și voi și copiii cu nepoții voștri de toată bucățica de pâine și toate bucuriile cu care ne-ați bucurat pe noi! Vă mulțumim din suflet și să știți că trăiți în amintirile noastre!”. Binecuvântați! Mă aflam de câteva zile în Chișinău. Venisem pentru o lună de zile la cursuri de perfecționare a specialității. Nu era pentru prima dată când veneam la cursuri, doar că, de data aceasta, se schimbase ceva. Se cerea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine.” (Sărbătoarea cea mare). Era de așteptat ca locul central al amintirilor să fie ocupat de casa părintească - izvor de sensibile aduceri aminte, purtând poleiala fericiților ani ai copilăriei, cu treburile gospodărești de peste zi și cu poveștile depănate la gura sobei, în serile lungi de iarnă. Descrierea este pe măsură: „Imediat se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
socresonline.org.uk/socre-sonline/1/3/3.html. Sørensen, A.B. (2001) „The basic concepts of stratification research: Class, status, and power”, în David B. Grusky (ed.), Social stratification in sociological perspective, Westview Press, Oxford, pp. 287-302. Stahl, H.H. (1981), Amintiri și gînduri din vechea școală a „monografiilor sociologice”, Editura Minerva, București. Stahl, H.H (1998), Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, ediția a II-a, revăzută, studiu introductiv și ediție îngrijită de Paul H. Stahl, Editura Cartea Românească, București. Stoecker
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]