8,321 matches
-
atunci, ce-ar trebui făcut pentru ca, într-o intrigă dramatică, într-un spectacol având toate aparențele vieții, să regăsim absența de viață a obiectului? „Pentru a realiza așa ceva, va trebui să transformăm din nou personajele în STRĂINI, să înlăturăm orice aparență de viață și de participare la o povestire reală a acestora”, ceea ce presupune „să le despuiem, să le supunem rușinii de a apărea în toată goliciunea lor, precum leșurile într-un osuar”. Misiune de care se va achita Femeia de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
false, aparente”. „Marea paradă”, cu tot fastul ei, se organizează, de fapt, în jurul unui simulacru: mormântul gol. Teatrul nu este nici el altceva decât un act solemn, dar lipsit de o veritabilă eficacitate, un act prin care se creează „o aparență pururi rece și sterilă, a cărei construcție, reluată la infinit, nu se termină niciodată”. De unde și următoarea definiție a performanței: „să înalți un cavou care nu va exista niciodată, nu va fi existat vreodată, nu va închide nimic în el
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
scopul ei nu poate fi atins „folosind alte vocabule în afara celor ce reflectă o realitate compactă și continuă”. În teatru, spectralul nu există decât dacă e înscris în vizibil, în materialitate. În teatru, adică în acea sferă paradoxală a „durei aparențe”, care ține în egală măsură de rigiditatea monumentalului și de evanescența reflexului. În jocurile de reflexe din teatrul lui Genet, oglinda lui Narcis stă alături de cea a lui Gorgo. Antichitatea, ne amintește Vernant 1, cunoștea trei mari mituri legate de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
neliniștitoare, malefice, cât și pe acelea ale unui simulacru înșelător, ale unui artificiu menit să captiveze privirea și să creeze iluzia. Dionysos va fi ucis, iar trupul îi va fi sfârtecat de Titani tocmai pentru că, identificându-se cu o falsă aparență a propriei persoane, devine victima unei asemănări care induce în eroare. Pe când Narcis, îndrăgostit de imaginea chipului său oglindit în apele fântânii, dar neștiind că despre el e vorba, traversează experiența paradoxală și sinucigașă a încercării de a se regăsi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adevăratelor fantome. Corpul costumat și manechinul sau actorul-statuie ca „bloc de absență” Glorificare a imaginii și a reflexului, construcție a cărei arhitectură țesută din materie și din cuvinte se deschide spre vid, pentru ca „din acest vid să se desprindă o aparență care să arate vidul”, cum se spune în „Straniul cuvânt de...”, teatrul, în concepția lui Genet, se îndreaptă către invizibilitate, aspiră la ea precum statuile lui Giacometti. Ca și ele, actorii, crede Genet, nu capătă masivitatea statuilor decât pentru a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
corp statuar ce pare că se apropie și, în același timp, se depărtează de moarte. Căci, pentru Genet, actorul este purtătorul unei alterități. Corp-materie și corp-fantomă, el se află întotdeauna „pe buza prăpastiei dintre viață și moarte”. Iluzia teatrală sau aparențele luate drept apariții Afirmându-și convingerea că actorul își îndeplinește misiunea în imediata vecinătate a morții, Genet pare să încerce o depășire a vechii opoziții dintre aparență și apariție, opoziție în bună măsură fondatoare a istoriei imaginii în arta occidentală
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se află întotdeauna „pe buza prăpastiei dintre viață și moarte”. Iluzia teatrală sau aparențele luate drept apariții Afirmându-și convingerea că actorul își îndeplinește misiunea în imediata vecinătate a morții, Genet pare să încerce o depășire a vechii opoziții dintre aparență și apariție, opoziție în bună măsură fondatoare a istoriei imaginii în arta occidentală. Când, în tabloul al treilea din Balconul, Generalul își contemplă imaginea în oglindă, în acea „clipă apropiată de moarte”, Genet îl pune să rostească un scurt monolog
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
opoziție în bună măsură fondatoare a istoriei imaginii în arta occidentală. Când, în tabloul al treilea din Balconul, Generalul își contemplă imaginea în oglindă, în acea „clipă apropiată de moarte”, Genet îl pune să rostească un scurt monolog în care aparența capătă valoare de apariție: „Războinic învățat cu haina militară și la luptă, și la paradă, iată-mă aici în pura mea aparență șs. n.ț. N-am în spate o armată, n-am nimic altceva. Pur și simplu apar șs
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în oglindă, în acea „clipă apropiată de moarte”, Genet îl pune să rostească un scurt monolog în care aparența capătă valoare de apariție: „Războinic învățat cu haina militară și la luptă, și la paradă, iată-mă aici în pura mea aparență șs. n.ț. N-am în spate o armată, n-am nimic altceva. Pur și simplu apar șs. n.ț”. Genet face astfel din reflexul în oglindă al unui corp-efigie, costumat și galonat, uniunea paradoxală a aparenței cu apariția. Să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în pura mea aparență șs. n.ț. N-am în spate o armată, n-am nimic altceva. Pur și simplu apar șs. n.ț”. Genet face astfel din reflexul în oglindă al unui corp-efigie, costumat și galonat, uniunea paradoxală a aparenței cu apariția. Să apară ca pură aparență - iată ce i s-a întâmplat Generalului în acea „clipă apropiată de moarte... când nu voi mai fi decât imaginea mea, răsfrântă însă la nesfârșit de aceste oglinzi”. Totul se petrece într-o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
N-am în spate o armată, n-am nimic altceva. Pur și simplu apar șs. n.ț”. Genet face astfel din reflexul în oglindă al unui corp-efigie, costumat și galonat, uniunea paradoxală a aparenței cu apariția. Să apară ca pură aparență - iată ce i s-a întâmplat Generalului în acea „clipă apropiată de moarte... când nu voi mai fi decât imaginea mea, răsfrântă însă la nesfârșit de aceste oglinzi”. Totul se petrece într-o singură clipă, de iluzie, ca și cum fiecare ar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
când nu voi mai fi decât imaginea mea, răsfrântă însă la nesfârșit de aceste oglinzi”. Totul se petrece într-o singură clipă, de iluzie, ca și cum fiecare ar putea spune împreună cu Chantal: „Realitatea mea sunt oglinzile voastre”, aceste oglinzi care preschimbă aparențele în apariții. În scrisoarea către Pauvert, deja amintită, Genet remarcă în legătură cu ritualul liturghiei: „Din punct de vedere teatral, nu știu să existe ceva mai eficient decât momentul în care preotul ridică anafura și potirul cu vin. Momentul în care această
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în apariții. În scrisoarea către Pauvert, deja amintită, Genet remarcă în legătură cu ritualul liturghiei: „Din punct de vedere teatral, nu știu să existe ceva mai eficient decât momentul în care preotul ridică anafura și potirul cu vin. Momentul în care această aparență apare șs. a.ț, în sfârșit, în fața noastră”. Ceea ce dă eficacitate momentului este tocmai dificultatea de a decide asupra naturii a ceea ce ni se arată: să fie vorba despre un zeu sau despre o simplă cuminecătură? Despre o prezență invizibilă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
toate aceste lucruri care vor înceta să mai existe - care nu vor fi existat nicicând - odată cu căderea cortinei”. Firește, în artă, precizează Genet, credința în frumusețe înlocuiește credința religioasă, dar resortul esteticii scenei rămâne și aici convingerea că în miezul aparenței se va produce o apariție efectivă. Oare Carmen, în Balconul, nu recunoaște deschis că, dintre toate scenariile evadării în imaginar propuse celor ce frecventează „Casa de iluzii” a doamnei Irma, cel mai mult o atrage apariția de la Lourdes a Fecioarei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
personajul din piesă cel mai înclinat spre adevăr, spre realismul vieții, dar Genet nu-i ascunde lui Pauvert, în scrisoarea citată mai înainte, faptul că intenționează ca, prin intermediul ei, să-și realizeze visul de a înscrie forța apariției fulgurante în aparența actorului. Pentru ca imaginea să aibă strălucire, ne amintește Genet în „Echilibristul”1, trebuie ca ea să se îndepărteze de viață, trebuie ca Echilibristul să devină acel „bloc de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte cuvinte, să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
problema fantomei în teatru atrage inevitabil și atât de des în discuție „viziunea” - cea a omului cufundat în somn, cea a nebunului, a melancolicului, a inițiatului ori a poetului -, o viziune înțeleasă ca vedere a ceva ce se află dincolo de aparențele lumii reale. Numai ochii închiși ai celui ce doarme sau ai unui orb îndreptați spre invizibil ca și privirea poetului, a nebunului ori a melancolicului pot contempla ceea ce nici un om în stare de veghe n-ar putea să vadă. Ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nebuniei 87 Indeterminabilul visului și al apariției efective 92 Locuri și obiecte cu valoare mnemonică: importanța costumului 100 Actorul-dansator, avatar al colossos-ului: o estetică a privirii și a vocii 104 Pinul, emblemă a locului apariției 106 III Fantoma shakespeariană între aparență și certitudine, între iluzie și realitate „Cine-i acolo”, în întuneric? 111 Pădurea și ambivalența spațiilor alterității 122 Eroul războinic sau moartea privită drept în față 127 Spațiul vrăjitoarelor și al fantomelor, teritoriu al alterității indecise 132 Spectralul în noaptea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
195 Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilor 206 Strindberg, dominația umbrelor și puterea dublului 221 Pirandello sau camera aparițiilor și marionetele ei 237 V Teatrul între piatră și dublu Craig sau fantoma shakespeariană ca „pariu” 253 Artaud sau apariția contra aparenței 266 Kantor sau baraca de bâlci ca teatru al morții 281 Genet, oglinda lui Narcis și oglinda lui Gorgo 299 Epilog sau elogiul neliniștii 315
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
putut, probabil, vorbi despre „depresie mascată”. Însă, în alte cazuri, simptoamele manifestate nu păreau a fi însoțite de alte simptoame care să exprime mai direct depresia, chiar dacă ele erau căutate. Aceste simptoame, tulburări alimentare, comportamente toxicomaniace, hiperactivitate etc. erau în aparență izolate. Se vorbea astfel despre „echivalențe depresive” fie pentru că simptomul părea că se ameliorează sau că dispare sub tratament medicamentos antidepresiv, fie pentru că abordarea psihoterapeutică releva existența unei stări depresive subiacente acestui simptom (cf. cazul clinic Thomas). Abordarea psihoterapeutică continuă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu se poate aștepta nimic bun din partea bărbaților. Într-adevăr, aceasta folosește mereu, în toate reprezentările sale privind figurile masculine și paternale, imagini devalorizate, dezamăgitoare: tatăl său, primul soț, al doilea soț au decepționat-o, folosind un discurs alcătuit, în aparență, din bune intenții. În sfârșit, fobia școlară devine un comportament de evitare a unui efort de reprezentare și de transformare a imaginii paternale, efort pe care Thomas nu-l acceptă și a cărui conținut poate fi formulat astfel: în timpul ședințelor
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
școlare. Se pare că la fete consumul de alcool este mai degrabă o consecință a depresiei și anxietății, cu rol de automedicație, în timp ce la băieți consumul de alcool face mai degrabă parte dintr-un ansamblu de comportamente numite „externalizate”, cu aparență psihopatică. Breslau scosese deja în evidență legătura dintre depresie și dependență de nicotină la adult în 1991. Datorită unui studiu prospectiv, aplicat unui număr de 1265 de subiecți observați de la naștere până la vârsta de 16 ani, Fergusson și colab. (1996
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
părinții săi și își amintește cu mânie eforturile mamei sale de a o îmbrăca ca pe o fetiță model, în bluză și fustă, ceea ce ea nu suporta având impresia că este deghizată, că nu este ea însăși. Părinții, uniți în aparență, sunt în realitate într-un dezacord frecvent, mai ales în ceea ce privește educația lui Catherine. Astfel, tatăl său îi oferă țigări în timp ce mama sa îi interzice să fumeze în casă. Totuși, Catherine spune că este foarte apropiată de mama sa, schițându-i
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
probleme serioase în ceea ce privește îngrijirea, evoluând ușor spre o recidivă, tentativa de suicid a unui adolescent este în același timp un act individual dar și un gest social, care pune sub semnul întrebării mediul în care trăiește subiectul. Act binar în aparență (este sau nu este), acesta reclamă adesea explicații în termenii unei cauzalități liniare deși determinanții sunt multipli, iar gestul este întotdeauna polisemic. Provocând adultului contrareacții negative (cum poate un tânăr care are toată viața înaintea lui s-o risipească astfel
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
realizat bilanțul somatic. Trebuie să precizăm de la început că acest examen somatic trebuie să fie întotdeauna complet și că supravegherea medicală în orele care urmează după o tentativă de suicid trebuie să fie riguroasă și constantă, chiar dacă este vorba în aparență despre o tentativă benignă. Din aceste motive, este preferabil cel mai adesea, în cazul în care medicul este confruntat cu o tentativă de suicid care tocmai a avut loc, să interneze imediat pacientul pentru câteva zile, permițând astfel, în același
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
familiei și, mai mult încă, în grupul celor de o seamă: se va identifica o sinucidere mai veche sau mai recentă în cadrul familiei, definind gradul de implicare al tânărului în raport cu această persoană (foarte familiar, bine cunoscut, respectiv, total ignorat, în aparență, până în prezent); o sinucidere (sau o tentativă de suicid) printre cei de o seamă: prieten(ă), coleg de clasă, vecin(ă), verișor(ară) etc.; - factorii de stres: conflict cu prietenii, ruptură sentimentală, rezultate slabe la școală în cazul unui elev
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]