5,949 matches
-
O ilustrează cu construcția unei celebre săli de spectacol din New-York. Cadru final: o sală imensă și goală, scena neagră iluminată doar de un proiector care aruncă parcă în gol o lumină stingheră. Vocea melodioasă din off spune că reflectorul aprins este o tradiție în toate teatrele din lume: trebuie lăsată o lumină aprinsă pe scenă, pentru a vâna fantomele. Chiar dacă nu este adevărat, îmi place mult cum sună. Și pentru că tot veni vorba de teatre, încă o întâmplare, de data
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spus, fasole cu cârnați. Trimisă și ea prin poștă, cu sacrificii, pentru a face plăcere băiatului aflat în surghiun alimentar în Noua Franță. Pe când trofeul era expus publicului european înfometat și pofticios nevoie mare, eu eram angajat într-o foarte aprinsă discuție în contradictoriu cu Ketta, amicul meu din Gabon, și cu alt coleg al său, despre ravagiile pe care le face fumatul în Africa. Ketta îmi spunea cu o convingere de oțel blindat că acest flagel a fost introdus de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un vierme în suflet și în inimă, ca o dragoste ce se sfârșește trist. Să nu poți prinde rădăcini niciunde ce blestem! Sunt așezat la masa de scris din cabinetul de lucru, în Biblioteca Laval. Doar lampa de birou este aprinsă. Pe colțul mesei stau aranjate frumos cărțile pe care trebuie să le înapoiez înainte de marea plecare. Aud clar zgomotul de motan mecanic al aerului condiționat, încerc să fac un bilanț al timpului petrecut aici și nu reușesc deloc. Mai bine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
libertății patriei socialiste, în slujba nobilelor idealuri de pace și prietenie pe suprafața planetei noastre, ne angajăm, mult iubite tovarășe secretar general, să ne sporim eforturile pentru îmbogățirea culturii românești cu noi valori, demne de realizările minunate ale acestui ev aprins, la înălțimea obiectivelor înscrise în programul de înflorire multilaterală a scumpei noastre patrii.“ (Muzica, iunie 1978) BREAZU Marcel Gura păcătosului (nota V. I.) „ Totdeauna ascunderea adevărului a slujit nedreptății și a urâțit fapta omenească. Mișelia, asuprirea și exploatarea nu numai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nimbul luptătoarei comuniste“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 8 ianuarie 1984) „Întreabă-ți brațul dăruit Cetății Cine i-a dat puterea de-a zidi, Și-ți va răspunde simplu: Ceaușescu, Fiu respectat al scumpei Românii. Întreabă-ți inima vibrând aprinsă Cine i-a dat imensa bucurie, Și-ți va răspunde simplu: Ceaușescu, Al țării fiu și om de omenie.“ („Al Țării fiu“, Scînteia, 26 ianuarie 1984) „Ctitorii ale epocii Nicolae Ceaușescuă Le întâlnești oriunde poposești astăzi pe întinsul patriei, în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
adâncul inimii gândurile noastre cele mai curate, recunoștința noastră deplină pentru tot ceea ce înfăptuim, visăm, împlinim.“ („Epocă de glorii“, Scînteia, 28 martie 1989) PANAIT Marian P. „Noi, tinerii studenți ai țării, suntem mândri de a trăi în miezul unui ev aprins, de a urma întotdeauna îndemnurile înflăcărate ce ne sunt adresate de către secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, de a ne arăta demni de prezentul glorios al țării noastre, de viitorul care ne aparține și cu care în mod firesc
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de ani de teatru în limba patriei, cultura și etica socialismului dau strălucire nouă luminilor rampei românești, teatrului românesc. For iradiant de cultură, el și-a înțeles datoria de a fi contemporan cu cei ce trăiesc în miezul acestui ev aprins, oferind publicului de azi spectacole de maximă eficiență educativă, construindu-și un repertoriu de înaltă exigență artistică, înțeles ca o operă de cultură, de opțiune politică și discernământ critic făcut de pe pozițiile ideologiei noastre comuniste.“ (Cronica, 10 decembrie 1976) VÂNTU
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
frig - și a zis că pune reșoul într-o singură cameră (a mea, că-i mai mică) și toate păturile pe noi, „să ne încălzim ca animalele în grajd“ - iar o durea capul, cred că din cauză că se încălzește cu aragazul aprins toată noaptea, iar tata se teme să nu se ia gazul și apoi să-i dea ăia drumul înapoi și să murim toți sufocați. Nouă ne-a picat bine, i-am spus Povești cu zâne lui nebunu’ de frate-meu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care pe mine m a lăsat cu gura căscată), apoi am mers într-o garsonieră pe care o aveau ai ei și o închiriaseră unei studente la ASE. Am găsit-o pe tipă acolo. Stătea în bucătărie, cu toate focurile aprinse, să se încălzească, și citea nu știu ce curs. Noi am schimbat cîteva vorbe cu ea, după care Ioana i-a spus că ne retragem în dormitor. Fata ne-a zîmbit cu subînțeles și și-a proptit privirea în foile pe care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Carlina avea puterea să se poată descurca singură, dar ca orice om, tânjea după dragoste. Simțea în ceafă ace fierbinți care-i sfredeleau capul, transmițându-i emoții ce-i invadau inima și întreg trupul. Ochii îi ardeau ca niște cărbuni aprinși și avea senzația că o dor toate componentele corpului său. Își dăduse seama că pătrunse prea mult pe un teritoriu străin. Regreta, deja, că acceptase atâtea avansuri și cu câtă ușurință se lăsase sărutată. Noaptea era pe sfârșite. Simți atingerea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Copilăria fiecăruia dintre noi este presărată cu cele mai calde, mai dulci și sensibile perioade din viața noastră. Ea se desprinde de noi ușor, cu pași ca de copil, tiptil, lăsând un gust dulce-amar, mergând alături de noi ca un felinar aprins. Amintirile copilăriei sunt ca o energie pozitivă care te pune în mișcare. Ea își amintea de zgomotul puternic al jocurilor, al zecilor de mii de voci ale naturii, de gingășia și frumusețea florilor, de toate simțurile și trăirile. Strălucirea și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
simt teribil de rău! Cred că am să mor! - Nu vorbi prostii, nu poți muri, căută să-l liniștească Alin. Vom găsi un adăpost, o casă în care să ne putem băga într-un așternut cu nuferi calzi și lumânări aprinse, glumi Alin. Iar ție, Mihule, o să-și caut un medic. Această situație grea le putea influența bunul mers al grupului. Pe când ei tot vorbeau, dintro dată auziră ceva mișcându-se aproape de ei. Toți își indreptaseră atenția spre locul unde se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu știu de unde să înceapă. în așteptare, (își) dau sfaturi. Așa se face că cele patru sugestii pentru ieșirea din impas, pe care le am postat într-o doară pe nu-mai-știu ce topic de discuții, au avut parte de discuții aprinse timp de câteva zile. Care sunt acestea patru (sugestiile sunt valabile, desigur, doar pentru România) ? 1. Să nu mai facă film decât regizorii până în 35 de ani, cu o excepție : Nae C. (motivul : publicul care [mai] merge astăzi la cinema
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cele mai multe intenții, realizatoarea naufragiază într-un no mans land (la propriu : bărbații din acest film sunt simple elemente ajutătoare) a cărui trăsătură comună este inadecvarea. Deservită de o tehnică pe care, e clar, nu o stăpânește, trădată în miezul aprins al convingerilor sale că un Visconti feminin este posibil, iată, pe cheiurile Dâmboviței, Malvina Urșianu ne-a răpit o oră și jumătate din viață cu o pledoarie al cărei schematism nu era departe de cel al unor emisiuni gen Reflector
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să creeze acele imagini pitorești, asemenea unui haos organizat, pe care le înviorează cu pete de culoare” (p. 62). O fire bivalenta observa și Ion Alex. Angheluș - poetul Hușilor: „prima oara era iritat, palid, răvășit, neliniștit, sumbru”, „a doua oară, aprins, vibrând în fața peisajului hușean”. Aidoma, Mircea Deac îl caracterizează „ca om și artist ciudat, izolat, nemulțumit, răzvrătit, neînțeles”, „neîncrezător în oameni, desi îi iubea”, arta fiindu-i „un crez și un foc nestins” (p. 64). Cum harul artistului se cristalizează
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Aici am așteptat. Era un soldat la poartă. Am intrat pe ușa aceea, de colo... Doctorul Petru Groza, chiar el, a venit în sala aceea și m-a ascultat... Cînd am auzit c-a murit, am ținut toată ziua candela aprinsă, ba am aprins și lumînări... Cîte amintiri legate de aceeași noțiune, a sărbătorilor de iarnă!... Fiecare drum în memorie, către acele vremi și locuri, face să reverbereze în mine versurile lui Labiș, atît de cuprinzătoare: "Azi e la fel, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi-o întinde. Doamne!... exclam eu, fără să mă pot abține la vederea cutiei. Țin în palmă o cutie de celofan transparent, în care stau așezate trei flori mari, cu petalele adunate spre vîrf, încă nedeschise, de o culoare roz aprinsă; trei flori ca trei diamante, iradiind culori de vis; trei flori ca trei inimi pline de iubire, gata să pornească în trei zări ale lumii, lăsîndu-mi mie zarea a patra să o cutreier viața întreagă, pînă dincolo de bătrînețe, în speranța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rușine, Brîndușa!... Și ție și celorlalți ca tine clică de ipocriți!! Roșie de furie, trîntește receptorul la locul lui, apoi aruncă telefonul înapoi pe noptieră. Dumnezeule, cum e posibil?! exclamă, uitîndu-se lung la mine. Cum e posibil așa ceva?! Fața Cristinei, aprinsă, pare o floare de magnolie, peste care surîsul ei, trist, trece ca un vînt rece. Privirile, golite de orice lumină, îi lunecă în jos, peste mocheta maronie, în căutarea unui punct de sprijin. Mîinile, lipsite de vlagă, stau pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
jos, spre vîrful ghetelor mele, lustruite de cît au fost frecate de cuvertura de pe pat. Îmi amintesc din nou ce s-a întîmplat și mă cuprinde un fior de greață, scuturîndu-mă, pe care încerc să-l maschez strivind țigara, abia aprinsă, în scrumiera de sticlă. Ți-e rău? mă întreabă doamna Cristina. Ridic privirea. Ochii ei stau ațintiți asupra mea, urmărindu-mă: doi ochi mari, necruțători. Dacă-ți vine să verși, poți intra în baie, face ea un gest cu țigara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
versuri și pentru Saint-Exupéry: "numai în raport cu ceea ce fac, poți fi alături de mine sau împotriva mea", repetă ea, parcă să mă convingă că a reținut ceea ce i-am spus. Pe obrazul ei, palid pînă acum, simt cum înflorește din nou rozul aprins, ca o floare de magnolie obrajii ei sînt două petale, adunînd între ele seninul privirii... Ne facem un gest scurt, de rămas bun, un gest ca între camarazi și ne privim lung, surîzîndu-ne, în timp ce ușile liftului se închid încet. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în arhiva de documente secrete. Primul gînd al ei, cînd a ajuns ingineră-șefă, a fost să distrugă toată mapa în care erau lucrarea aceea și referatele anexate. Fostul director general, odată, cînd a purtat cu ea o discuție mai aprinsă, a pus-o la punct strigîndu-i: "Mai bine te-ai apuca să înveți Fizică și-apoi să-ți spui părerea!" Acum înțeleg de ce rostește, față de mine, cuvîntul "fizician" cu atîta ură. Închipuie-ți ce simte pentru tine... Știu. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă opresc, mă întorc și cuprind totul într-o privire. Mergi cu bine! exclam încet, cu dragoste, privind tabloul de comandă ca pe propriul meu copil, căruia, acum, îi dau drumul în lume. Sting reflectoarele, las doar lumina de serviciu aprinsă, dau drumul la yală și trîntesc ușa, controlînd-o apoi dacă s-a închis. Ocolesc clădirea separatorului, traversez calea ferată, trec printre rezervoare și intru în clădirea Serviciului utilități, la al cărui parter e tabloul de comandă. La pupitrul tabloului stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
după șapte-opt luni de "dresaj", n-am coborît de la mansardă inorog, Ducipal nici atît, dar nici mîrțoagă n-am ajuns, cum aveam toate șansele ăsta-i esențialul. Intru în instalația de filamente: e liniște. Becurile roșii, de pe tabloul de comandă, aprinse, îmi spun că în cuptoare se pregătește o nouă șarjă. Muncitorii stau pe o bancă și discută ceva cu glas scăzut. Cînd mă văd, se ridică și mă salută. Schimbăm cîteva cuvinte despre mersul șarjei, le spun că au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
teamă cumplită că ți s-ar fi putut întîmpla ceva... Nu-mi puteam ierta că te-am blestemat. E încurcată și-și rotește privirea prin încăpere în timp ce brațele ei se ridică încet, cu grație, trecîndu-și vîrful degetelor peste umerii obrajilor aprinși. Genele îi clipesc de cîteva ori, înseninîndu-i și mai mult privirea. Aș fi putut să telefonez la combinat, să întreb, dar... Degetele ei, desprinse de obraz, s-au oprit în aer: rămîn așa un timp, au o tresărire, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
învățat Doamna Ana. Revărsîndu-și imensitatea albastră a privirii peste întreaga încăpere, îmbujorîndu-se ca o floare de magnolie ce se deschide acum, la miezul nopții, Teona repetă gestul ei atît de feminin și maiestuos de trecere a degetelor peste umerii obrajilor aprinși, atinge vîrful degetelor de buzele întredeschise și-și alătură iar palmele, ca într-o rugăciune, închizînd ochii. Stă așa un timp, apoi îmi șoptește: Bine te-am găsit, Mihai!... Fac un pas și mă apropii de ea. Ridic încet brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]