7,848 matches
-
mediului înconjurător. * Busole vii Dacă am întreba un excursionist cum se orientează în lipsa busolei, ne-ar înșirui mijloacele clasice învățate la geografie, mai puțin unul orientarea după plantele meridian. Acestea își folosesc laturile frunzei asemeni acelor magnetice, iar polii de atracție nu-s decât razele de lumină. Spre deosebire de alte plante care iubesc cu lăcomie razele solare, aceste plante ocolesc locurile unde lumina este prea puternică, deoarece le-ar putea vătăma. Frunzele plantelor se așează orizontal pentru a primi mai multă energie
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
1 iulie 29,3. • A treia lege a lui Kepler - pătratul perioadelor de revoluție ale planetelor sunt proporționale cu cuburile semiaxelor mari ale orbitelor. 3 2 a TCONSTANT = Planetele au perioade de revoluție diferite, cu cât sunt mai aproape de Soare, atracția acestuia este mai mare și cu atât durata de revoluție în jurul astrului e mai mică. Fie T și T1 perioadele de revoluție și a, a1 semiaxele mari corespunzătoare a două planete. Din a III-a lege avem: această lege ne
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
perioadele de revoluție și a, a1 semiaxele mari corespunzătoare a două planete. Din a III-a lege avem: această lege ne permite calcularea distanței de la planetă la Soare și invers, calcularea perioadelor de revoluție. CONCLUZIE: Sistemul Solar se menține prin atracția Soarelui asupra planetelor și a planetelor asupra sateliților. Dar, lucrurile sunt mai complicate decât această atracție universală. Dacă în Univers nu ar exista decât două corpuri cerești Soarele și Pământul, atunci mișcarea unei planete ar fi simplă și rezolvată cu
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
lege avem: această lege ne permite calcularea distanței de la planetă la Soare și invers, calcularea perioadelor de revoluție. CONCLUZIE: Sistemul Solar se menține prin atracția Soarelui asupra planetelor și a planetelor asupra sateliților. Dar, lucrurile sunt mai complicate decât această atracție universală. Dacă în Univers nu ar exista decât două corpuri cerești Soarele și Pământul, atunci mișcarea unei planete ar fi simplă și rezolvată cu legile lui Kepler. Însă planetele se atrag între ele, atrag sateliții, iar aceștia sunt atrași de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
rezolvată cu legile lui Kepler. Însă planetele se atrag între ele, atrag sateliții, iar aceștia sunt atrași de Soare, astfel încât mișcarea kepleriană suferă corecții, datorită acestor interacțiuni, corecții numite perturbații (exemplu: Luna a cărei mișcare în jurul Pământului este perturbată de atracția solară) 4.9 Gravitația Gravitația este o forță universală, ce explică deplasarea planetelor în jurul Soarelui și căderea unui măr pe pământ. Gravitația a fost descoperită de Isaac Newton (1642-1727), fizician,matematician și astronom britanic, care a demonstrat că mișcarea aștrilor
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
dacă mărul cade, cum se face atunci că nu cade Luna?” Acest gând l-a adâncit pe ilustrul savant într o meditație profundă, care l-a condus la teoria că atât Luna cât și mărul se supun aceleiași legi: legea atracției universale și căderea mărului nu este decât un caz particular al forței ce acționează între două corpuri oarecare. De la acest măr, Newton s-a gândit că Pământul "atrage" corpurile și că forța de atracție gravitațională face ca Luna să se
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
mărul se supun aceleiași legi: legea atracției universale și căderea mărului nu este decât un caz particular al forței ce acționează între două corpuri oarecare. De la acest măr, Newton s-a gândit că Pământul "atrage" corpurile și că forța de atracție gravitațională face ca Luna să se miște pe o traiectorie curbă în jurul Pământului, asemeni forța exercitată de Soare, "obligă" Pământul și celelalte planete să se învârtească în jurul Soarelui. În felul acesta Newton a pus bazele mecanicii cerești, oferind o imagine
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
În felul acesta Newton a pus bazele mecanicii cerești, oferind o imagine nouă despre univers, cerul ascunzând fenomene ce pot fi explicate, pe baza unor legi, iar Kepler a enunțat legile sale care sunt de fapt o consecință ale legii atracției universale. 4.10 Legea atracției universale Pornind de la căderea unui corp, observând că viteza lui crește mereu, înseamnă că asupra lui acționează o forță, numită greutate. Dată de relația: G = m • g (1N) Forța de atracție cu care Pământul acționează
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
pus bazele mecanicii cerești, oferind o imagine nouă despre univers, cerul ascunzând fenomene ce pot fi explicate, pe baza unor legi, iar Kepler a enunțat legile sale care sunt de fapt o consecință ale legii atracției universale. 4.10 Legea atracției universale Pornind de la căderea unui corp, observând că viteza lui crește mereu, înseamnă că asupra lui acționează o forță, numită greutate. Dată de relația: G = m • g (1N) Forța de atracție cu care Pământul acționează asupra unui corp se numește
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
o consecință ale legii atracției universale. 4.10 Legea atracției universale Pornind de la căderea unui corp, observând că viteza lui crește mereu, înseamnă că asupra lui acționează o forță, numită greutate. Dată de relația: G = m • g (1N) Forța de atracție cu care Pământul acționează asupra unui corp se numește forță de atracție gravitațională sau greutatea corpului. S-a constatat experimental că mărimile fizice greutatea și masa corpului sunt direct proporționale și dacă mai multe corpuri cu mase diferite se află
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de la căderea unui corp, observând că viteza lui crește mereu, înseamnă că asupra lui acționează o forță, numită greutate. Dată de relația: G = m • g (1N) Forța de atracție cu care Pământul acționează asupra unui corp se numește forță de atracție gravitațională sau greutatea corpului. S-a constatat experimental că mărimile fizice greutatea și masa corpului sunt direct proporționale și dacă mai multe corpuri cu mase diferite se află pe aceeași planetă, în același loc, au rapoartele G/m de aceeași
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
valoare nu depinde de masa corpului, dar depinde de distanța la care se află corpul față de centrul Pământului (altitudine și latitudine). Astfel la poli g = 9,78 N/Kg și la București g = 9,8056 N/Kg. Acest tip de atracție se numește atracție gravitațională și se realizează prin intermediul câmpului gravitațional. Să considerăm două corpuri cerești ce interacționează: Soarele și o planetă oarecare, pe care le consider puncte materiale. Datorită interacțiunii planeta se mișcă în jurul astrului pe o traiectorie pe care
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de masa corpului, dar depinde de distanța la care se află corpul față de centrul Pământului (altitudine și latitudine). Astfel la poli g = 9,78 N/Kg și la București g = 9,8056 N/Kg. Acest tip de atracție se numește atracție gravitațională și se realizează prin intermediul câmpului gravitațional. Să considerăm două corpuri cerești ce interacționează: Soarele și o planetă oarecare, pe care le consider puncte materiale. Datorită interacțiunii planeta se mișcă în jurul astrului pe o traiectorie pe care o presupunem circulară
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
o planetă oarecare, pe care le consider puncte materiale. Datorită interacțiunii planeta se mișcă în jurul astrului pe o traiectorie pe care o presupunem circulară și conform principiului acțiunii și reacțiunii forțele dintre sistemul Soare-planetă satisfac relația: 02112 =+ ®® FF Forța de atracție gravitațională dintre două corpuri punctiforme este direct proporțională cu produsul maselor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele, conform relației: 2 21 r mm KF = K este constanta universală ce are aceeași valoare pentru orice pereche de corpuri, K
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
are aceeași valoare pentru orice pereche de corpuri, K = 6,673 • 10-11 Nm2/ Kg2. Condiția de valabilitate a acestei relații este ca dimensiunile corpurilor să fie foarte mici, comparativ cu distanțele dintre ele. Ne punem întrebarea firească de ce nu observăm atracția gravitațională dintre 2 mere? Calculând forța cu care se atrag 2 corpuri cu masa de 1 Kg fiecare, aflate la distanța de 1m unul față de celălalt, obținem o forță de 6,673 • 10-11 N, fiind de aproximativ de o sută
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
acuratețe deosebită se obține din analizarea fotografiilor luate din apropierea planetelor, cu ajutorul sondelor spațiale. Cu ajutorul acestora s-a stabilit cu exactitate diametrul planetei, dar valoarea masei, nu. Cunoscând faptul că diametrul său atinge o treime din diametrul planetei noastre și că atracția gravitațională e singura forță ce configurează materia în univers până la densități mari, gravitația mercuriană înregistrează în mod categoric o intensitate prea mică pentru a comprima miezul planetei. Povestea seamănă izbitor de mult cu istoria conținutului de fier din spanac. O
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
în Antarctica; Pământul are un singur satelit: Luna, aflat la o distanță de 384.400 Km. Accelerația gravitațională - 9,78049 2s m (ecuator) și 9,83235 2s m (poli) ; Viteza de satelizare - 7,79 km/s ; Viteza de eliberare de atracția Pământului - 11,19 km/s * Cum a apărut planeta albastră? Povestea a început în urmă cu 5 miliarde de ani, când nu exista Sistemul Solar, decât un imens nor de praf și gaz difuz, ce se rotea lent în jurul axei
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
un magnet uriaș, ai cărui poli se află în apropierea polilor geografici. Gilbert a studiat și fenomenele electrice și a descoperit că, pe lângă chihlimbar, mai există și alte substanțe care se electrizează prin frecare. A tras concluzia că forțele de atracție ale magnetului și ale chihlimbarului, sau altor substanțe care se pot electriza prin frecare, nu sunt identice, și le-a numit, spre deosebire de magnet, corpuri electrice. Rezultatelor amplelor sale lucrări experimentale și ale studiilor teoretice au fost cuprinse în opera în
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
troposfera cel mai apropiat strat de gaze de suprafața Pământului, are o grosime de 17 km( la poli se întinde până la 7 Km și la tropice până la 17 Km); se află concentrată aproximativ 90% din toată cantitatea de aer (din cauza atracției Pământului); stratul de ozon - se întinde până la 20 Km, protejând Terra de radiațiile ultraviolete ale Soarelui, protejând viața pe planetă; stratosfera se întinde până la 50 km deasupra suprafeței Pământului, aici zboară avioanele cu reacție, în partea de jos a acestei
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
În spațiu, dar nu oriunde, nu la întâmplare, ci în punctul lui Lagrange, aflat între Soare și Pământ la 1,5 milioane de kilometri de noi (adică de patru ori distanța dintre Pământ și Luna), loc în care forțele de atracție ale celor două corpuri cerești se neutralizează și unde un obiect, odată plasat, rămâne "fix" în raport cu Pământul și Soarele, cu condiția să-i fie riguros controlată poziția pentru a se evita ca o perturbare să îl ducă în derivă. Presiunea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
decât o picătură, forța gravitațională este responsabilă de alungirea (turtirea) sferei. Apa are proprietăți uimitoare și cu multiple implicații, dar cea mai puțin cunoscută pare a fi capacitatea ei de a forma o peliculă superficială rezistentă, ce este rezultatul unei atracții reciproce foarte puternice dintre moleculele stratului ei superficial. De existența acestei pelicule superficiale este legată viața multor insecte. Gonitorii (Gerris) trăiesc numai la suprafața apei, fără a se scufunda în apă și fără a ieși pe uscat. Ei pot să
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Terra nefiind un corp indeformabil, deoarece scoarța sa nu este perfect rigidă, numai că amplitudinea este mult mai mică, aproximativ 30 cm, comparativ cu cele ale hidrosferei. * Greutatea și masa corpurilor Toate corpurile cad spre Pământ ca un efect al atracției universale. Forța de atracție gravitațională ce acționează asupra unui corp de masă m, aflat în apropierea suprafeței terestre se numește greutate: ®® = gmG , cu unitatea de măsură newton (1N) unde ® g este accelerația gravitațională ce variază cu altitudinea, pentru țara noastră
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
indeformabil, deoarece scoarța sa nu este perfect rigidă, numai că amplitudinea este mult mai mică, aproximativ 30 cm, comparativ cu cele ale hidrosferei. * Greutatea și masa corpurilor Toate corpurile cad spre Pământ ca un efect al atracției universale. Forța de atracție gravitațională ce acționează asupra unui corp de masă m, aflat în apropierea suprafeței terestre se numește greutate: ®® = gmG , cu unitatea de măsură newton (1N) unde ® g este accelerația gravitațională ce variază cu altitudinea, pentru țara noastră are valoarea g = 9
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
număr mare de astfel de sisteme formează un sistem numit convertor termal de energie oceanică (OTEC 123 - Ocean Thermal Energy Converter). Se pot produce astfel puteri de ordinul megawaților. Energia mareelor Oscilațiile ritmice la nivelurilor oceanelor și mărilor deschise, datorita atracției exercitată de Lună (ridicarea și coborârea nivelului apelor se produce de doua ori în 24 de ore și 50 de minute) se pot utiliza în producerea de energie electrică. Primele încercări de utilizare a acestei energii au fost în anul
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
403 km, cu o viteză medie de 3.700 km/h; masa satelitului nostru este de 7,35 × 1022 kg, de 81 de ori mai mică decât masa Pământului; densitatea medie 3400 kg/m3; excentricitatea orbitală este de 0,0549; atracția gravitațională la suprafața Lunii este de 6 ori mai slabă decât cea terestră (intensitatea gravitației la suprafața Lunei este de 16,5% din intensitatea gravitației terestre). realizează o rotație în jurul Pământului în aproximativ 4 săptămâni, luna Pământească (27 zile 7
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]