5,546 matches
-
Erasmus au fost înmatriculați la Universitatea din Iași și 420 de cadre didactice de la universități europene au desfășurat activități de predare și monitorizare. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” este membru titular al „Agenției Universitare a Francofoniei” (AUF) și al „Rețelei Universităților Balcanice”.Universitatea face parte din „Asociația Universităților Europene” (EUA), „Asociația Internațională a Universităților” (IAU) și din Rețeaua Universităților Francofone „Alexandru Ioan Cuza” (RUFAC). În anul 2005 a aderat la „Rețeaua Utrecht”, iar în 2007 la „Grupul Coimbra”. În 2006 a devenit
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași () [Corola-website/Science/302206_a_303535]
-
Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 și-a avut originea într-o răspândire a naționalismului în Peninsula Balcanică și în dorința Rusiei de a recupera pierderile teritoriale suferite în Războiul Crimeei, recăpătând supremația în Marea Neagră și încurajând mișcările politice de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominația otomană. Ca rezultat al războiului, principatele România, Serbia și Muntenegru, fiecare state suverane
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
au urmat, au împins țara în incapacitate de plată. Situația a fost agravată de necesitatea de a acorda azil unui număr de de cerchezi musulmani expulzați de ruși din Caucaz, în porturile de la Marea Neagră din nordul Anatoliei și în porturile balcanice Constanța și Varna, care au costat foarte mulți bani și au produs perturbări serioase. În 1858 țăranii maroniți, agitați de cler, s-au revoltat împotriva stăpânilor de pământuri și au înființat o republică țărănească. În sudul Libanului, unde țăranii maroniți
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
tuturor acțiunilor sale cu celelalte puteri europene. Pentru un război cu Turcia, Rusia avea nevoie de suportul tacit al tuturor Marilor Puteri, iar diplomația rusă aștepta un moment convenabil. Echilibrul puterilor în Europa se reflecta direct în situația din peninsula Balcanică. Situația administrației otomane a continuat să se deterioreze de-a lungul secolului al XIX-lea, guvernul central pierzând ocazional controlul asupra unor întregi provincii, iar suzeranitatea asupra principatelor și statelor autonome nu se mai exercita decât cu numele. Reformele impuse
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
să se adune în piețe publice, să cânte cântece patriotice și să-și măcelărească vecinii musulmani pașnici.” Stanford J. Shaw relatează: „Revoltele s-au răspândit, ducând la masacrarea a sute de musulmani și la ocuparea principalelor forturi otomane din porturile balcanice din apropiere.” Otomanii, în lipsa unor trupe regulate adecvate, lipsă cauzată de problemele din nord-vest, s-au văzut obligați să folosească trupele neregulate de "bașibuzuci" pentru a restabili situația din Bulgaria. (11 mai-9 iunie 1876) Aceste trupe neregulate erau formate din
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
și Rusia ar fi „un război între chiori și orbi”. La începutul războiului, rezultatul său nu era deloc evident. Rușii puteau trimite în Balcani o armată foarte mare: avea la dispoziție de soldați. Otomanii aveau aproximativ de oameni în Peninsula Balcanică, dintre care se aflau în garnizoane fortificate, restul de fiind disponibili pentru operațiuni. Otomanii aveau avantajul fortificațiilor, al controlului deplin asupra Mării Negre, și al ambarcațiunilor de patrulă pe Dunăre. Ei aveau și armament superior, inclusiv puști noi de fabricație britanică
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
a Consiliului Europei, Vlad Cubreacov a intervenit cu declarații scrise, interpelări adresate Comitetului de Miniștri, luări de cuvânt și proiecte de Rezoluții în favoarea românilor dintre Timoc, Dunăre și Morava (Serbia de răsărit), a istroromânilor din Croația, a aromânilor din statele balcanice, precum și a românilor din Ucraina. Interviuri
Vlad Cubreacov () [Corola-website/Science/302537_a_303866]
-
Universității din București cu calificativul „magna cum laude“. În același an a publicat primul studiu „Revoluția din 1848 în Franța și tinerii români aflați la Paris“. Din 1946 până în 1948 a fost cercetător științific la Institutul de Studii și Cercetări Balcanice iar apoi, între 1948-1952, a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Filosofie al Academiei Române. După îndepărtarea sa abuzivă din cercetarea științifică (1952-1955), a fost rechemat la Institutul de Istorie „N. Iorga” (1955-mai 1990) din București, fiind succesiv: cercetător, cercetător
Dan Berindei () [Corola-website/Science/302585_a_303914]
-
la vârsta de 81 de ani . La momentul morții lui Soliman, Imperiul Otoman era una dintre marile puteri ale lumii. Cuceririle lui Soliman au adus sub controlul Imperiului marile orașe musulmane (Mecca, Medina, Ierusalim, Damasc, și Bagdad), multe din provinciile Balcanice (ajungând până în Croația și Austria din prezent), și cea mai mare parte din Africa de Nord. Expansiunea sa în Europa a dat turcilor o prezență puternică în balanța de putere europeană. Într-adevăr, așa era percepută amenințarea Imperiului Otoman sub domnia lui
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
Românească. Mircea nu a putut să asigure întoarcerea regelui Sigismund de Luxemburg prin Țara Românească. Din cauza nesiguranței drumului, regele s-a întors în Ungaria pe un drum ocolit, cu corabia pe Dunăre, apoi pe mare până la Constantinopol, a ocolit peninsula Balcanică și după câteva luni a ajuns pe coasta mării Adriatice. Pe parcurs, pe Dunăre, l-a trimis acasă pe voievodul Transilvaniei cu un grup de nobili, din regiunea Brăilei către Brașov, deci pe un drum mai scurt și folosit de
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
fost problemele militare. S-a discutat despre statutul postbelic al Germaniei care, potrivit lui Roosevelt, trebuia împărțită în cinci state autonome, respectiv: Regiunile Ruhr și Saar urmau să intre sub control internațional. O altă problemă abordată a fost cea poloneză, varianta balcanică fiind respinsă de către I. V. Stalin. Sunt abordate problemele finlandeză și japoneză, se dă o declarație privind independența, suveranitatea și integritatea Iranului. s-a încheiat cu stabilirea anumitor scopuri comune ale Aliaților.
Conferința de la Teheran () [Corola-website/Science/302619_a_303948]
-
bucuria era activată și de sfârșitul războiului, îi făcea pe români să benchetuiască cu plăcere, să cânte și să se bucure. În acești ani au apărut mării cântăreți emblemă: Maria Tănase, Ioana Radu, Grigoraș Dinicu, Rodica Bujor sau Ion Luican. Balcanicii au orientalul lor, știința lor de a se bucură, plăcerile culinare, puterea lor de a asculta cântăreții de local. Despre acest timp vorbea criticul muzical George Sbârcea: Deși era un barbat admirat de femei, Jean Moscopol n-a fost căsătorit
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
au publicat lucrări științifice privind existența meglenoromânilor au fost: I.G. von Hahn, Reise durch die Gebiete des Drin und Wardar, în capitolul „Die Landschaft Moglena”, Wien, 1867; Gustav Weigand, Vlaho-Meglen, eine ethnographisch-philologische Untersuchung, Leipzig, 1892; Nicolae Popilian, Românii din Peninsula Balcanică, București, 1885; Apostol Mărgărit, revista „Convorbiri Literare”, an. VIII, Iași, 1874; Ioan Nenițescu, De la Românii din Turcia Europeană, București, 1895; B. Nicolaides, Les Turcs et la Turquie contemporaine, Paris, 1852; I.C. Jireček, Uber die Wlachen von Moglena, Leipzig&Berlin, 1893
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
localitățile următoare, cu indicarea numărului de familii: Edirne (100?), Kirklareți (100), Babaescki (70), Lüleburgas (80), Uzunköprü (100?), Corlu (100?), Malkara (50), Balli (10), Gözsüzköy (50), Kalamiș (50), Hoșköy (20), Mürefte (5), Șarköy (80) - cf. Kahl, 1999: 34, harta 10. Războaiele balcanice din anii 1912-1913, cărora intervenția României împotriva Bulgariei le punea capăt, s-au finalizat prin Pacea de la București (1913). Pentru rezolvarea conflictelor care decurgeau din lăsarea în afara statelor naționale a mari contingente de populație a căror apartenență națională era revendicată
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
în realizarea colonizării: „În această regiune mișcarea națională luase pe vremea stăpânirii turcești o așa de mare dezvoltare în cât partizanii culturii și bisericii grecești, aproape dispăruseră. În acea vreme era însă lupta pe viață și pe moarte între statele balcanice pentru convertirea la cultura lor a populațiilor creștine. Forurile grecești s-au înverșunat să câștige acest ținut. Românii megleniți au opus o rezistență din cele mai eroice. Au fost procese, temniți, atacuri de bande, omoruri de o parte și de
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
a murit. Numele grecesc al mării este (Aigaion Pelagos, greaca modernă: Αιγαίο Πέλαγος (Aigaio Pelagos). În limba turcă numele mării este Ege Denizi. În urmă cu aproximativ 6000 de ani, s-a format prin scufundarea punții de pământ dintre Peninsula Balcanică și Asia Mică, punte care a lăsat în locul ei o mulțime de insule și o nouă mare, Marea Tracică (redenumită apoi Marea Egee). Marea Egee a fost leagănul de naștere a două civilizații antice: civilizația minoică din Creta, și civilizația miceniană din
Marea Egee () [Corola-website/Science/302748_a_304077]
-
de către Imperiul Otoman prin Tratatul de la Berlin din 1878. Prima constituție a Muntenegrului a fost proclamată în 1855; ea a fost cunoscută sub numele de Codul lui Danilo. În 1910 Muntenegru a fost proclamat regat și, ca urmare a războaielor Balcanice din 1912 și 1913 (în care otomanii au pierdut tot teritoriul din Balcani) s-a stabilit o frontieră comună cu Serbia, Shkodër fiind acordat nou-înființatei Albanii. Muntenegru a fost printre țările Antantei în timpul Primului Război Mondial (1914-18). Din 1916 până în octombrie 1918
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Bosnia și Herțegovina, Serbia, Kosovo și Albania. Acesta se află între paralelele și și între meridianele și . Relieful Muntenegrului variază de la vârfuri înalte de-a lungul frontierelor cu Serbia, Kosovo și Albania, un segment al podișului Kars în vestul Peninsulei Balcanice, până la îngustă câmpie litorală, cu lățimea de doar 6 km. Câmpia se oprește brusc în partea de nord, unde versanții și al cad direct în . Regiunea Karst din Muntenegru se află, în general, la altitudini de 1000 de metri deasupra
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
de peste 2.000 de metri altitudine. Una dintre cele mai importante vârfuri este din , care ajunge la o înălțime de 2522 m. Datorită climei hyperumede de pe versanții de vest, munții muntenegreni sunt printre cei mai erodați de gheață din Peninsula Balcanică în timpul ultimei perioade glaciare. Muntenegru este membru al (ICPDR), întrucât peste 2000 de kilometri pătrați din teritoriul țării se află în bazinul hidrografic al Dunării. Diversitatea bazei geologice, a peisajului, climei și solului, și poziția Muntenegrului în Peninsula Balcanică și
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Peninsula Balcanică în timpul ultimei perioade glaciare. Muntenegru este membru al (ICPDR), întrucât peste 2000 de kilometri pătrați din teritoriul țării se află în bazinul hidrografic al Dunării. Diversitatea bazei geologice, a peisajului, climei și solului, și poziția Muntenegrului în Peninsula Balcanică și la Marea Adriatică, a creat condiții pentru o diversitate biologică mare, făcând ca Muntenegru să fie unul din „punctele fierbinți” ale biodiversității europene și mondiale. Indicele numărului de specii pe unitatea de suprafață înregistrat în Muntenegru este de 0.837
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
000 lei, un leu având valoarea de $.006. Sarea și tutunul erau monopoluri de stat. Tutunul ce provenea în cea mai mare parte din Câmpia Dunării, era de proastă calitate, însă era sursa principală de venit a localnicilor. În comparație cu tutunul balcanic, tutunul românesc avea o frunză slabă și era netratat. Industria extracției și prelucrării cărbunelui era limitată la regiunea Anina din Banat, însă cărbunele extras era de foarte bună calitate. La Anina se produceau 300,000 tone de cărbune anual. Cărbunele
Economia României () [Corola-website/Science/302818_a_304147]
-
conflictele trebuind să fie rezolvate prin negocieri pașnice. Societatea Națiunilor s-a angajat să reducă înarmările până la minimul necesar menținerii ordinii interne și apărării frontierelor. Au fost create alianțe regionale defensive ca Mica Antantă (Cehoslovacia , Iugoslavia și România) și Înțelegerea Balcanică (Grecia, Iugoslavia, România și Turcia). Principala problemă pe plan mondial era cea germană. Erau diferite modele de soluții căutate de marile puteri victorioase, în special de englezi și francezi. Problema germană nu era văzută în izolare, ci era pusă în legătură cu
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cultul național al zeilor păgâni și le erau interzise adunările în cimitire, contravenienții fiind pasibili cu exilul sau cu pedeapsa capitală). Valerian a reușit să recucerească Antiohia și Siria în 257. Dar tot atunci goții au atacat și devastat Peninsula Balcanică și Asia Mică. În 259, în timp ce oștea română era sub asediu la Edessa (azi Urfa), a izbucnit o epidemie de ciumă, în care au pierit numeroși osteni români. Armata lui Valerian a fost învinsă un an mai târziu de Șapur
Valerian () [Corola-website/Science/303260_a_304589]
-
variante monetare noi. este, alături de Dimitrie A. Sturdza, Constantin Moisil și Nicolae Docan, unul dintre cei mai de seamă numismați români și europeni. Interesul său științific a acoperit întregul domeniu al numismaticii, de la cea greacă, dacică, celtică, romană, bizantină, medievală balcanică și vest-europeană, islamică, până la cea modernă și contemporană, ca și arta medaliei, dar și al unor domenii surori, cum ar fi heraldica și sigilografia. Deși are contribuții esențiale privind numismatica antică, Octavian Iliescu poate fi considerat ca adevăratul întemeietor al
Octavian Iliescu () [Corola-website/Science/303401_a_304730]
-
cu solzii cupei ovați pînă la lanceolați, strîns sau lax imbricați; "Q. pedunculiflora" C. Koch (stejar brumăriu), cu ghinde lung pedunculate. Frunze sesile sau scurt pețiolate și pe dos cenușii sau cenușii-verzi. în Romînia mai cresc : "Q. dalechampii" Ten. (gorun balcanic), "Q. polycarpa" Schur (gorun ardelenesc), "Q. cerris" L.(cerul). Dintre speciile exotice menționăm: "Q. suber" (stejar de plută), "Q. ilex" (stejar de stîncă). Scoarța de stejar are proprietăți astringerite, hemostatice și antiseptice. Decoctul se poate utiliza extem ca pansament pentru
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]