7,814 matches
-
păsări pe care le avea. Imediat a început operațiunea de strângere și eutanasiere a tuturor găinilor din sat. Gospodarii nu s-au împotrivit și au crezut că e bine să predea de bunăvoie producătoarele de ouă și carne și pe bieții cocoși care trezeau spre dimineață satul cu cucurigul lor și peste zi cu concertul dat prin curți. Numai tușa Vasilica s-a împotrivit cât a putut în fața celor cu halate și măști la gură, dar n-a avut încotro. Badea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pleacă spre cer niște ornamente sub forma unor săgeți. La ordinul scurt al maiorului comandant, echipajul s-a aliniat, așteptând comanda. - Vedeți în vârful turnului o pisică? Se adresă el subordonaților. Trebuie să o salvăm că și ea este o biată ființă ajunsă acolo să vâneze vrăbii sau porumbei. Întreb: cine se oferă voluntar să urce acolo și salveze pisica? Cei opt pompieri nu zic nimic. Se uită toți spre șeful lor, dar niciunul nu se oferă. Babuloi îi privește tăios
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
este lăsat la pământ. Acesta, când îl vede pe majur, ia poziția de drepți. - Domnule comandant, raportez: am salvat pisica! Apoi o scoate de sub veston și i-o întinde în aclamațiile celor adunați spontan în piața palatului. Pisica era un biet motănel roșcat, speriat ca și el de ce vede. Bietul motănel pornise și el la prima aventură ca să prindă vreo vrabie sau porumbel tocmai pe turnul palatului, Cineva din mulțime striga cât putea de tare că vede mereu pisici pe acoperișul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
majur, ia poziția de drepți. - Domnule comandant, raportez: am salvat pisica! Apoi o scoate de sub veston și i-o întinde în aclamațiile celor adunați spontan în piața palatului. Pisica era un biet motănel roșcat, speriat ca și el de ce vede. Bietul motănel pornise și el la prima aventură ca să prindă vreo vrabie sau porumbel tocmai pe turnul palatului, Cineva din mulțime striga cât putea de tare că vede mereu pisici pe acoperișul palatului. Majurul Babuloi ia motănelul în aplauzele mulțimii și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Babuloi și-l roagă să-i dea ei motănelul, pentru că îi plac foarte mult pisicile mai având acasă încă două. Acesta o privește curios și nu-i poate refuza rugămintea, oferindu-i mica felină. În felul acesta a fost salvat bietul motănel! MINCIUNICA SALVATOARE (După o întâmplare reală trăită de un amică Domul Tilică are spre cincizeci de ani, iar doamna Tilică e mai mică cu vreo cinci ani și-și aniversează ziua de naștere la aceeași dată la mijlocul lunii iulie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
godacul cumpărat ca să-l aibă de Crăciun. - Și nu sunt prinși?... - Cine să-i prindă? Polițiștii care beau ziua la crâșmă cu hoții? Uite, numai în primăvara aceasta s-au făcut prădăciuni la vreo șapte-opt gospodării. Și niciun hoț prins! Bieții păgubași fac reclamații la poliție, dar nu sunt descoperiți făptașii. Ba, bieții bătrâni, se mai tem și pentru viața lor. Așa s-a ajuns acum. - Dragă, 2-02, faptele acestea se întâmplă cam în toată țara. Dacă fură cei de sus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
optzeci de ani, i-a răspuns: - Dă, fă, Măndiță, ți-o intrat chișcarul unde nu a mai intrat alt chișcar de la moartea lui bărbat-tu. Și dă-i pe râsete. - Să-ți hie rușine, om bătrân ce ești! Și cum biata femeie se zbătea și-și scutura corpul într-o parte și alta, a băgat bine mâna între picioare și trage afara ditamai chișcarul lung de vreo două palme, cu un cap gros. Noi am crezut că-l va arunca, dar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
uiți la televizor, la așa numitele emisiuni de divertisment! O rușine! Îmi pare rău pentru femeile noastre, pentru tinerele noastre, să le văd îmbrăcate în mod penibil, imitând o modă de prost gust, importată de pretutindeniĂȘi-mi pare rău de biata, frumoasa noastră limbă românească! Atât de stâlcită, atât de îmbâcsită cu expresii împrumutate aiurea din alte limbi...cu cuvinte stâlcite, de nici cei ce le folosesc, nu mai știu ce înseamnă. Avem mari valori și din păcate nu li se
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
reinterpretat - Caragiale omul, refugiat (nepatriotic...) la Berlin. Iar Mitică este citit în cheia unui miticism contemporan și dezabuzat, care îl reduce la un fel de bulevardier fără bulevarde și care l-ar fi făcut să rîdă (sau să plîngă...) pe bietul scriitor. „Țara lui Caragiale” devine astfel „țara lui conu’ Iancu”, pamfletist genial la Gambrinus. Și cam atît... „Pe Mitică l-a ucis miticismul !” - se plîngea, pe bună dreptate, Dan C. Mihăilescu în urmă cu trei ani în paginile acestei reviste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să-mi spună ceva important : — O să fie o epidemie, știți, nu i așa ? Astea sînt vremurile... a mai adăugat el și a zîmbit vag. De data aceasta nu am mai mormăit nici un „mda” și am trecut mai departe, lăsîndu-l pe bietul nebun cu cuvintele sale încrucișate pe aceeași bancă din parc. Ieri nu l-am mai găsit însă la locul său. Nici azi. A dispărut. Gertrude în timp ce stropeam grădina, mă gîndeam la șerban, băiat de asfalt, care, după ce nu ne mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vedea odată curățîndu-se, nu ca să mizeze, căci aveau sentimentul, din ce în ce mai resemnat, că mizează contra diavolului), Ruletistul a făcut primul gest de sfidare, care practic a desființat ruleta, pulverizând orice posibilitate de competiție în afară de cea dintre el și tot ce depășește biata noastră condiție. În iarna acelui an el a anunțat, prin sistemul de informații inefabil, sigur și rapid al lumii ruletei, că va organiza în noaptea de Crăciun o ruletă specială: revolverul va avea două cartușe în butoiaș în loc de unul singur
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de altă parte, cotele sale tindeau să scadă, în ciuda fanaticilor care se ruinau încăpățînîndu-se să joace împotriva lui. La un singur semn al Ruletistului, tot sistemul pariurilor se prăbuși. Devenise de prost gust să mai organizezi rulete în care un biet vagabond își duce pistolul la tâmplă. Nu mai existau patroni și acționari, și singurul care mai organiza rulete rămăsese Ruletistul. Dar totul deveni un spectacol, cu bilete de intrare în loc de pariuri, spectacol cu un singur interpret care, din timp în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
insectă. Mai mult, mult mai mult decât Gregor Samsa, hai să zicem cam în măsura în care insecta era Hoffmann sau Nerval sau Novalis. Ca toți romanticii ăștia, voi scrie nu ca să construiesc o poveste, ci ca să exorcizez o obsesie, ca să îmi apăr bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidoșenie, ca la Kafka, ci prin, frumusețe. Mă gândesc acum și la îngerul insuportabil de frumos al lui Rilke, și aș vrea să și citez câte ceva din prima elegie, dar, de când stau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi rechem trecutul, sau să îmi modelez trecutul, sau să îl inventez, sau toate deodată, căci mă interesează numai să am un trecut, o serie de imagini care să fie sau să se substituie haosului de acum. Acum, de când ei, bieții bătrânei zăpăciți de neliniște, au observat la mine ceva ciudat (toată povestea cu acoperirea oglinzii și multe altele), de când mi-am exersat noile coarde vocale urlând la ei într-un acces de isterie, mă lasă-n pace, să zac aici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eram mereu împreună. Ne mutaserăm în aceeași bancă și legătura noastră era cunoscută de toți. Probabil că se bârfea pe socoteala noastră, pentru că, din instinct, toate colegele Ginei o urau, iar pe mine, deși mă respectau, mă mai credeau un biet monstrișor nimerit pe mâini rele și care aveau sa mă strice și mai mult. Da, pe mine mă priveau cu milă și oroare, ca și când mi-ar fi spus " Țrezește-te odată, nefericitule!" Pe culoarul liceului, Gina, ținîndu-mă de braț, înduioșător de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țineau în picioare. Uriașul cu picioare de lut. Ea nu mi-a zis nimic, a fost un fel de telepatie faptul că ne-am apucat, îndîrjiți, de treabă. Mă întreb și acum, printre multe alte lucruri, ce ne cășunase pe biata fantoșă de cinci metri înălțime. Cred că am muncit vreo jumătate de oră, slăbind piulițe, scoțând șuruburi și răngi, până ce bătrânul schelet s-a prăbușit în genunchi. Nu vroiam nimic mai mult. Triumfători, ca niște cornaci indieni, ne-am cățărat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
despărțit furioși, îi mai spusesem că trebuie să-și găsească un întîrziat mintal care s-o ia în condițiile astea. Luni de zile i-am mai dat câte un telefon, din timp în timp, căci aveam remușcări , îmi închipuiam că biata fată ar fi vrut totuși să fim iar împreună, dar că-i era frică, se speriase de purtarea mea. De vreo două ori m-a invitat pe la ea și s-a purtat nespus de scârbos. M-a primit cu geamurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu trăiești, ci viețuiești, știu că, mergând cu spatele pe culoarul memoriei tale, te împiedici, te zgârii, te învinețești, dar nu se poate să nu dai de niște locuri transparente, cele în care ești cu adevărat tu, și nu o biată femeie matură, o funcționară singuratică fără nici un viitor. Trăind sub pământ, la milioane de kilometri sub fundațiile orașului, în cubul acesta de lumină al garsonierei tale. Povestește-mi despre soțul tău. Bravo, tinere! începi să-mi placi. Ai înfășurat-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sigur că ei i s-ar fi potrivit numai roșul, ar fi fost Regina Roșie din cap până-n picioare, dar așa a fost să fie. Galbenul era singura culoare pe care n-o putea suferi. Totul părea să fie împotriva bietei mele prietene. Și ăsta a fost doar începutul. Garoafa a tras oranjul, culoare țigănească, fie vorba-ntre noi, ceea ce ne-a făcut să pufnim în râs. Dar mica sălbatică era încîntată: i se părea culoarea cea mai vie și mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și lucios, pe rochia ei, unde se întinse în țesătură, formând o pată stacojie pe poale. Ne-am fi mirat încă multă vreme de ceasul însuflețit, dacă nu ne-ar fi atras și mai tare atenția ceea ce se petrecea cu biata Balenă în timp ce înainta ca o somnambulă de-a lungul cărării pavate cu cărămizi. Ajunsese aproape de linia a treia și, la început, am crezut că-și joacă vârsta matură, și încă tulburător de veridic. Dar nu putea fi doar o mimare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scriitor. Diferența este de nuanță, nu radicală. Toți săritorii în înălțime sar, să zicem, doi metri. Unul sare doi metri și cinci centimetri și este un mare sportiv. Nu, nu merită osteneala nici să te gândești măcar să ajungi doar un biet mare scriitor, doar un pârlit de autor genial. Ia cele mai bune cărți scrise vreodată. Abia dacă sânt ceva mai răsărite decât cărțile mediocre. Fundamental sânt tot cărți, nimic altceva, îți vor da, la citire, o plăcere estetică ceva mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am fi făcut dacă nu ne-am fi întîlnit. Vorbeam și despre cărți și filme, și mă miram cât poate fi de deșteaptă. Tocmai citise o carte groasă cât o cărămidă, Demonii (așa accentua ea), și-mi povestea despre o biată fată șchioapă de acolo. Se numea Liza și trăia într-un basm. Dar Svetlana e și mai frumos decât Liza." Am intrat amândouă la noi în casă, i-am pus florile în brațe lui tanti Aura și am mai stat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răi, își înșală nevestele, beau, practică perversiuni sexuale, câte femei nu și-ar dori ca secătura lor să stea toată după-masa să cânte la... în fine, la ceva. În fața acestor sfaturi profesionale, care-și găseau ecoul în cele ale familiei, biata femeie se resemna să mai aștepte o vreme. Era tare greu. Arhitectul nu mai era același om, nu-l mai interesa nimic în legătură cu ea sau cu casa. A încercat o vreme să doarmă iar în pat cu el, ba chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voastre. Cred că am fost adus aici în timp ca aiuram. Vă rog încă o dată să mă iertați. Femeia râse cu poftă. Apoi, serioasă deodată: ― Bine că v-ați venit în fire. Desperasem. Ar trebui să telefonez d-lui Carr. Bietul băiat a întrebat în fiecare zi de d-stră.... Gândul că Harold s-a interesat de mine m-a mișcat atât de profund, încît mă podidiră lacrimile. Mi se părea că sunt singur, părăsit undeva fără prieteni și fără cunoscuți, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Acum știu, acum e altfel. Am vrut s-o îmbrățișez, dar se cobora Mantu pe scară, și m-am mulțumit numai să-i strâng brațul. I-am înapoiat cutia, căci mi s-ar fi părut ridicol să mă răzbun pe biata șuviță de păr alb. Și apoi, ce aveam eu cu trecutul ei, cu amintirile ei? Era un ceas, acela, în care simțeam atât de cert că sunt cel dintâi și singurul, încît nu mi-era teamă de nimic. Trecutul ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]