5,219 matches
-
natural și simplu. Și în fond, nici nu știu ce m-a reținut să-l fac; nici nu-nțeleg ce m-a putut reține... Dacă nu cumva chiar tulburea dorință de a rămâne, de data aceea, singur și străin în orașul meu. Bizară dorință! (Dac-am avut-o...) Explicabilă totuși, dacă-ncerc să lămuresc geneza ei posibilă. Singur și străin în orașul meu... Orice s-ar spune, circumstanța nu era câtuși de puțin banală și nici lipsită de farmec. Se vede că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
În orice bucurie, dar sînt hotărît să mi-l asum. CÎnd eram copil și mă jignea cineva mă apăram printr-un joc ciudat și Înfricoșător. Mă uitam la el cu tristețe și mi-l Închipuiam mort. Nu era acest joc bizar o Încercare instinctivă de a Învăța indiferența? În sinea mea eram convins că oamenii treceau prea grăbiți pe lîngă cimitirul Înconjurat cu brazi, de unde florile răspîndeau un miros pătrunzător de plantă Îmbibată de soare. După ani de zile trebuie să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe care nici un alibi și nici o compensație aparentă nu vor izbuti să-l escamoteze. Prometeu cel căruia vulturul Îi sfîșia carnea era mai liber decît cel ce se amuză, la Hesiod, să lovească uneori cupa de vin de inelul său bizar. Dar fără orgoliul titanului cerul ne-ar omorî. Acest orgoliu e focul. Iar arta a aspirat de la Început nu numai să fure focul zeilor, ci și să-i Înlocuiască. Fantezia noastră are de aceea nevoie de un Prometeu ireductibil, care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ele e cea mai frumoasă. Și din moment ce la frumusețea clasică și la zei se ajunge prin renunțare, total ar fi să eliminăm, să dăm la o parte ceea ce Împiedică În noi fericirea să strălucească. Cum aș spune că În stînca bizară ce străiuie capătul de sud al golfului doarme un zeu fericit. Dar, În acest caz, din orice zeu se poate face un om adăugîndu-i ceva. De pildă, rîsul. Căci rîsul aparține singurului animal conștient de destinul său muritor. Pe fețele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și sînt sigur că tot la viața sa se gîndea. În aer rămăsese o Îndîrjire monotonă care se scurgea și ea Încet... Ca această ploaie de noapte descătușată acum, parcă din oboseala mea. Tragediile antice Îmi sugerează o idee aparent bizară: vorbind despre destin, grecii au evitat să se uite În abis. Destinul a fost, poate, țărmul zărit de omul disperat de hazard. Și, poate, prima piramidă cu care cei vechi au Încercat să umple prăpastia goală deasupra căreia și zeii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
muncă), deteriorarea relațiilor familiale și sociale, uneori putând apare și comportamente violente. CUM PUTEM RECUNOAȘTE UN CONSUMATOR DE DROGURI Există o serie de semne care ne pot indică un posibil consum de droguri: * este somnoros și fără vlaga; * se comportă bizar; * nu se poate concentra; * nu are pofta de mâncare; * lipsește de la scoala; * umblă neglijent; * are deficiențe de memorie; uită ceea ce i se cere să facă; * este dezinteresat de viață, munca, anturaj; * preferă singurătatea, păstrând secretul asupra a ceea ce face; * prezintă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
devine al tău, are greutate, primește și dă. Ești în lume.” Râma de bronz, ,,(...) ale cărei împletituri și reliefuri palpita și aruncă raze scurte.” reflectă imaginile, iar nu suprafață lucioasa și opaca. Personificata, acceptă prezența lui Antipa, stabilind o comunicare bizară : ,, (...) oglindă îl primește, adâncul ei fumuriu, rare sclipiri, greu și nestatornic că mercurul”. Imaginea surprinsă este deformata, iar legile fizice - abolite în favoarea unei imaginații debordante care înlocuiește materia cu esență ei sublimata și spiritualizata: ‚, Capul lui Antipa răsucindu-se brusc
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
își face timp să viziteze saloanele Muzeului Louvre, se interesează de expozițiile din țară, isi înrămează tablourile și trimite lucrări la Salonul Oficial de primăvară de la București. Diversitatea lumii pariziene, strâmtorările financiare, tumultul vieții, impresiile despre plastică din atelierele artiștilor bizari și rebeli, exersarea unor metode noi, toate acestea și încă altele, pe care cei în domeniu le pot observa și comenta judicios, au contribuit la aprofundări și la acumulări temeinice în viziune, stil și tehnică plastică, maturizându-l ca artist
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
din Huși” - p. 152, „Peisaj cu case”). În ograda, animale, păsări, obiecte de uz gospodăresc specifice vieții de la țară, adică podgoreanului. În jurul cramelor, îndeosebi, tronează într-o veselie butoaiele goale, adevărate personaje care stau la sfat, participă la un joc bizar ori se bulucesc nerăbdătoare la ușă pentru a primi licoarea bahica („Peisaj” - pp. 86, 157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare, în timp ce peisajul urban propune perspectiva aproapelui, uitătura împiedecându-se de trunchiul contorsionat al
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
argumentelor mele. Dar și când plânge e nostimă. Mama a fost și ea pleoștită prima zi. Dar merge spre bine. Pleacă mâine la Mangalia și am venit s’o văd. Cu ocazia asta am făcut o profundă remarcă filosofică. E bizar cum lipsa unei june neisprăvite ca tine poate afecta atât de mult atâtea per soane. Ce ar fi dacă .....? Așteptăm cu nerăbdare o dare de seamă a succeselor de pe drum, a sosirei și impresiilor, precum și a perspectivelor bonetelor svârlite peste
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În 1785. În Mémoire sur l’état ancien et actuel de la Moldavie, diplomatul francez acuză un șoc cultural, manifestându-și totala surprindere față de Înfățișarea, stranie pentru el, a evreului moldovean. El Îi schițează acestuia un portret-robot, scos parcă din Paginile bizare ale unui Urmuz de secol XVIII : „Evreii, pe care-i deosebești de la distanță după figura lor, care e cea mai ciudată din câte se află prin alte țări, au capul pătrat la partea de sus, țuguiat Înspre partea de jos
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cuvântului scris greșise la rândul lui, probabil din prea mult zel. Iată pe ce i se pusese pata roșie: „(...) pentru a pătrunde adînc În miezul realităților, exercitînd energic rolul de exponent al opiniei publice (subl. În orig.)”. Dar, iată și bizara explicație a Înlocuirii cuvântului subliniat: „Întrucît citatul nu era redat textual, s-a intervenit În partea subliniată completîndu-se: <<...exercitînd energic rolul de exponent al româniei publice Înaintate (sic!, subl. și n.n.)>>”. c.f. „Nu s-a acordat viză de publicare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
drumului, de parcă nu mai trecuse nimeni pe acolo. Am știut că maestrul meu mi-a făcut-o cadou ca să mă ajute în munca pe care o am de făcut”. Cântăresc în mâini piatra de formă ciudată, care seamănă în mod bizar cu o inimă, și am senzația că este mult mai grea decât ar trebui să fie o piatră de dimensiunile astea. Toți șamanii sau vrăjitorii trăiesc până la vârste foarte înaintate? „În primul rând, șaman și vrăjitor (brujo) nu sunt același
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lasă sensibilitatea mea, mintea mea. Cu greu am învățat că jobul minții mele nu e să facă impresie, ci să definească precis obiectul din fața sa : ce e ? Ce s-a vrut a fi ? Cum a venit pe lume așa frumos/bizar/vai-mama-lui ? Cum se raportează la lumea asta sau la ce se raportează ? Filmele nu sînt doar niște chestii care i se întîmplă criticului, așa cum scriam atunci (iar distincțiile pe care le făceam, pe acest citeriu, între ele și cărți, muzici
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
îi pune în pagină ca scenarist și după cum îi filmează, pare să-i prefere împăiați. și, ca mulți alți cineaști romîni dinaintea și din vremea lui, care s-au luptat cu același handicap (foarte răspîndit în cinematografia romînă, deși oarecum bizar într-o artă dependentă în atîtea feluri de factorul uman), el crede că a rezolvat problema distribuind monștri sacri în absolut toate rolurile : tradiția noastră cinematografică îi numește monștri sacri pe acei actori (în cazul nostru, ștefan Iordache, Dorel Vișan
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
face greu accesibili ca ființe umane nu i lasă să fie prea citeți nici ca figuri alegorice și, în regia lui Anderson, tranzacțiile lor (de pildă botezurile reciproce) nu degajă atît un aer de schematism alegoric, cît unul de formalism bizar (foarte diferit de polifonia umanistă a marilor filme precedente ale lui Anderson, Boogie Nights și Magnolia) : o combinație de distanțare riguroasă și flamboaianță excentrică, de inspirație teatrală, care face ca, în uluitoarele secvențe finale, Daniel, a cărui competitivitate a devenit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu o singură intenție să provoace indignare ; sînt melodramatice (melodramaturgii fiind acei dramaturgi care o țin de la un capăt la altul într-o singură notă). și, pe lîngă faptul că e monotonă, înverșunarea asta demascatoare mai e și un pic bizară : dacă filmul tot a fost făcut în 2008, nu putea să-și propună și altceva pe lîngă denunțarea unor abuzuri din 1928 ? Tocmai mă pregăteam să-i pun cruce acestui film, cînd deodată Eastwood deschide o nouă poveste. Sîntem la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
într-o nouă lumină. Mi-a amintit că toate filmele lui (chiar și cele mai clasice în aparență) sînt pline de rupturi de ritm și de inconsecvențe stilistice ; după standardele clasice, nu sînt destul de omogene și de corect proporționate sînt bizare. Nu cred că Eastwood e un neoclasic, ci un artist mult mai excentric și mai jucăuș decît consideră admiratorii, ca să nu mai vorbim de detractorii lui. Cred că filmele lui trebuie puse în legătură cu solida sa cultură jazzistică. Ca să vă distrați
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
economici de piață, ceea ce Iliescu n-a întârziat să facă. 3. ACTUL I: UN BUNIC BOLȘEVIC - VASILI IVANOVICI, REFUGIAT DIN RUSIA, DEVINE VASILE PENU, ȚĂRAN SĂRAC DAR CINSTIT, DIN COMUNA ULMENI. Atunci când - rareori, dealtfel - Ion Iliescu își evocă trecutul, o bizară amnezie pare să-l cuprindă pe fostul președinte al României. Că într-un interviu din săptămânalul VIP (aprilie 1998), cănd Iliescu afirmă plin de candoare: "Tatăl meu (...) a fost primul copil dintr-o familie de cinci băieți, singurul care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
ne cantonăm cum se poate. În dimineața de 1 aprilie 1944 străbăteam Odessa în sensul invers față de 1 aprilie 1942. Acum mergeam spre Țară, cu rușii după noi. Către seară ieșim din oraș, dar, ca de obicei, primesc o misiune bizară de a mă posta pe o anumită înălțime și să rezist invaziei ruse... Ordinul se execută! După două ore, pe întuneric, un ofițer german mă previne că pot fi prins imediat și-mi explică zădărnicia misiunii mele, insistând să părăsesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
complex, și o marcare a unor voințe care au ceva din dictatul insurmontabil al tragediei și din visceralitatea unor trăiri la limită care fac trimitere la un psihism abisal. Pe bună dreptate, contextul țărănesc a părut impropriu dacă nu chiar bizar acestor uriașe degajări psihice, iar tipul acesta de conflict tragic încadrat clar în rama sen- sibilității expresioniste nu mai stârneau nicio mirare la Lucian Blaga însă abia peste câteva decenii. Sub raportul construcției dramatice, a construcției personajului și a complexității
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
domoală asemeni unei ape în care se topește reflecția melancolică asupra derizoriului existenței. Cei doi soți își consumă nebunia separat, fie- care cu propriul blocaj maniacal. Aripa nebuniei i-a atins pe amândoi, Lefter a devenit una dintre acele figuri bizare, dar benigne pe care orașul le adăpostește, iar soția sa călugărită revine la violența care a marcat-o, aceea a spar- gerii farfuriilor de către Lefter, în încercarea de a recupera din cioburi principiul de ordine a unei existențe sfărâmate. Tonul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
administrative și onomastice. Însă onomastica este cea care consfințește rudenia cea mai intimă la Caragiale. Degeminarea conține de fapt un principiu de multiplicare, de inflație a coincidențelor, menită să golească de sens orice articulare identitară. Cel de-al doilea fapt bizar scapă iar ușor la lectură : cei doi împart nu doar același birou, ci aproape urmuzian și aceeași umbrelă. Accentul nu cade pe valoarea de întrebuințare a obiectului, pe utilitatea sa, - naratorul nu ne spune nimic despre vreme - ci în afara lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și ne-am urmat calea prin bazarul din Cairo, până când s-a făcut ora de întâlnire cu restul grupului. De la el am plecat, seară fiind, spre un cartier al bogaților, cu magazine luminoase, dar la fel de înconjurate de lumea bizară și pe care nu reușim s-o înțelegem noi (s-ar putea să încurc zilele, nu- mi mai amintesc dacă acest cartier l-am văzut în prima sau în a doua seară). Oricum nu mai contează. Din el mi-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Doamne ferește!) Am întrerupt un „moment” până am ajuns sus. De acum pot scrie, suntem la o înălțime apreciabilă și datorită superbei zile (cerul e senin) soarele se oglindește în lacurile de pe pământ care par (lunguiețe, cum sunt majoritatea) niște virgule bizare, azurii, intrând într-un dialog zglobiu cu o geană la fel de strălucitoare de la orizont, astfel încât pare că micile întinderi de apă s-au urcat pe cer, pământul nemaiputând fi văzut din cauza luciului lor. Emoțiile sunt legate atât de zborul lung pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]