KorAP: Find »[drukola/base=blestem & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...211 >

5,261 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

care tatăl tău n-a avut. Fie să-ți găsești liniștea. O să-mi amintesc de tine dimineața și seara, în fiecare zi până când o să închid ochii pentru totdeauna. Te iert pentru orice gând rău ai avut împotriva mea și pentru blestemele pe care poate mi le-ai aruncat. Și când mă vei ierta și tu în sfârșit, îți interzic să suferi chiar și o singură clipă de vinovăție față de mine. Îți cer să-ți amintești doar binecuvântarea mea asupra ta, Bar-Shalem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
să-și ispășească greșelile din trecut dându-le acum binecuvântarea fiilor mei. Dar mă tem pentru ei dacă primesc binecuvântarea. Vor moșteni amintiri cutremurătoare și vise ciudate. Vor ajunge să-mi urască numele. Iosif a ținut-o mai departe cu blestemele, iar eu și Benia ascultam. Rănile trecutului îl înconjurau, prinse în faldurile pelerinei lui lungi și negre. Se zbătea ca un miel care se îneacă. În timp ce vorbea despre anii buni și despre cei răi, despre singurătate și nopți nedormite, despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

Dodo și prefera, ca și el, să asculte. Ehoan, ce nume mai era și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini să-i prindă și tocmai la picioare îl lovise blestemul câinilor capturați. I se umflau și, din pricina asta, avea mereu neplăceri. Își lărgise pantofii, udându-i cu apă și pe urmă purtându-i uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
cu oglinzi; nu vroiau să riște o descoperire care i-ar fi lăsat singuri. Și trăgeam concluzia că sala cu oglinzi reprezenta pentru bătrâni un fel de mister fără vârstă ce putea fi profanat și pierdut; o vrajă sau un blestem de care aveau nevoie pentru a da un rost ori o scuză azilului și în legătură cu care erau liberi să-și bată gura oricât cu condiția să nu-i ridice vălul. Nimeni n-ar fi putut să spună când anume apăruse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
moment să-l văd zdrobindu-se, și o pisică bălțată care urmărea zborul negru al liliacului și se lingea pe buze, probabil în așteptarea cadavrului. Ceva se întâmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
de zile i-a respins pe toți pescarii care i-au dat târcoale și i-au bătut seara la poartă în speranța că-i va pofti în casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
un șarpe boa care a înghițit viață și abia acum o digeră și care simte că propria lui viață îl ucide. Furtuna pe care o aștept am văzut-o, știu cum arată. Mai întâi cerul se face negru ca un blestem. Apoi vântul devine besmetic. Ridică valurile, dacă suflă pe țărmul mării, sau încovoaie copacii ca aici. Mirosurile par stătute, dulcegi, ca putregaiul, și aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
apă cu obișnuitele precauții caraghioase ale unuia care nu știe la o vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat seama, câinele avea moartea înscrisă în ochi. L-am văzut pe individ încercând să fugă în apă, lovind dezordonat apa cu mâinile, ba chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
rară ca apa”. La ce-i servea puterea Bătrânului dacă nu se mai bucura de nimic? Era stăpân absolut, dar și captiv absolut. Trăia ca un ascet, ca un invalid, într-o peșteră strălucitoare, domeniul și închisoarea lui, mântuirea și blestemul lui, unde era și boală și bolnav. Și nu țineam deloc să-i semăn, adică să mă frustrez și eu. Nu mă mai întrebam de ce nu se duceau și bătrânii în sala cu oglinzi acum mi se părea normal ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
trimiți în fundul iadului. Altfel te cred slab sau imbecil”. Laura mi-a propus în acele zile de câteva ori să plecăm din azil. Părea îngrijorată de situația mea. Numai că eu am suferit mereu de această meteahnă sau de acest blestem: cei care doreau să mă câștige mă pierdeau. „Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă”. 30 În timp ce-mi curățam pușca în curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă, am simțit o durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici ceremonie funerară nu dorise. Hotărâse să fie înmormântat noaptea și numai eu să asist. Eu să-i sap groapa, eu să-l așez pe frunze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
potoli? — Adică tu crezi că... — Eu nu cred nimic, mă întrerupse, nervos, Dinu. Te-ai jucat cu lucruri cu care în general nu te poți juca nepedepsit. Roagă-te să nu fie curiozitatea Mopsului mai puternică decât teama de un blestem. Despărțindu-mă de Dinu, am pornit spre sala cu oglinzi. Se făcuse seară și n-aveam nici un chef să mai ascult avertismentele bufniței. Preferam să uit, sub lumina scânteietoare a candelabrului, atmosfera de panică din azil. Pe deasupra, trebuia să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

de abur, fum și lumină difuză, ca unul din tablourile impresioniste pe care le văzuseră cu o zi Înainte. În lipsa altui subiect de discuție, făcu un comentariu pe această temă; dar peronul răsuna de zgomote - fâsâitul aburului, clopote, fluiere, strigăte, blesteme și chiar, la distanță, o orchestră - și Fenimore nu păru să Îl audă. Nu avea cornetul acustic la Îndemână. Când ne mai vedem? Îl Întrebă. Nu știu... poate la toamnă. Îmi place să văd câte ceva din Italia În fiecare an

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
culise. — Dați-mi sărurile! se răsti el. Într-un minut trebuie să iasă iar pe scenă. Închise ochii și inspiră adânc, Încercând să se calmeze el Însuși pentru intrarea următoare. „Îți urez din inimă un eșec total diseară.“ Pericolul ca blestemul să se Împlinească era mare. Prietenii autorului aplaudară loial la sfârșitul actului, dar nota de entuziasm real care marcase primirea celui dinainte lipsea. Schimbau zâmbete și priviri stânjenite În timp ce se ridicau de pe scaune și ieșeau Încet În foaier. La toaleta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

fel. Tu știi că ai dreptate?! Exclamă luminat. Îți mulțumesc. Noapte bună! Odihnește-te. Nu-și iubea soția. Nu se iubeau. Cumva îmi era milă de ei, cumva le invidiam libertatea. Setea asta a lor de viață era esența și blestemul lor totodată. Așa cum viața mea era tocmai cel ce îmi dădu viață. Soția lui Eduard era puțin cam sărită de pe fix. Țin minte că și în timpul prânzului din ziua respectivă îmi aruncă niște priviri veninoase. Aș vrea puțin sarea, cerui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

că are muian reglementar de bunicuță suavă), dă din andrea (nu crez să-i iasă altceva decât plovere cu cocoașă) și nu face decât să trimită asupra noastră, a ăstora de la noi din cartier, o căruță de boli și de blesteme: fălcariță, vânt sec, ducă-se pe pustii, brâncă, boala copiilor, ceas rău, bube dulci, luat de vânt, mâncărime la inimă sau înnecăciune, de-ți vine tîrșă și să te mai plimbi pe propriile grisine. Unii din noi cică și-au

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
sparge pavajele!... Sparge-i-s-ar fața de către miliție!... - ...Și încasa-o-ar în bot și de la toți ăi cu roșu pe la caschetă! îi ținu hangul batjocoritor și negriciosul. - Ce te rînjești?... Și de grija noastră, te pomenești că pitește ea sticloanțele, printre blesteme!... Juca-o-ar în călcâie toți plutonierii! Plimba-mi-aș peleul peste coliva ei. Și... - ...Scurge-i-s-ar dintr-un ochi rom, iar dintr-ălălalt țuică! - Corect, boangă! Să nu i se scurgă?! - Să-i șiroiască... - Tîrî-mi-aș casa de copii pe sufletul

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Bușteni!..." rosti Bărbatul de Ceață și, cu mâna stângă, manevră trei dintre butoanele pick-up-ului, stăruind să elimine fuioarele de paraziți datorate microfoniei. - Adriane! Nu-mi vorbi despre stârvul tău, Adriane! Fiindcă eu simt că mă topesc și dacă scap vreun blestem... Scrumul și 365 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Într-o miercuri, înăuntru, la "Grădinița" (pe terasă, sporăvăiau, zgribulite, doar două perechi), el și madam Nicolici se treziră sorbindu-și halbele cu bere mediocră, în compania unui poet guraliv. De

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Tot ce-a mai fost găsit din Răposat. Mă știți și că aproape mă decisesem ca, în semn de doliu, să nu mai pronunț un cuvânt, cât voi trăi... Nici cât să înmoi un descântec... Nici cât să arunc un blestem. Și că în noaptea în care mă zvârcoleam dacă să rostesc sau nu legământul, Răposatul, în persoană, mi s-a înfățișat într-un vis și-a cuvîntat: "Ascultă, Marie! Eu nu ți-am cerut să faci jurământ de castitate cu

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
lemnul mesei, precum cuțitul prin pachetul de unt. Ușa se deschise și apăru o fată brunetă care purtă și eliberă pe blatul mesei o tavă cu patru cafele. - Gabrielo, dacă ai scăpat firimitură de zahăr în ceșcuța mea... Bolile și blestemul la fundul tău, nespălato! - Ceșcuța ta e mai tot timpul plină de zahăr, prinse din zbor, adresîndu-i-se îndatoritor, dar și plin de bale, bărbatul mătăhălos, femeii șterse. Iar curul tău, nepotcovit de boli ori blesteme. De ți-ar trece cumva

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
în ceșcuța mea... Bolile și blestemul la fundul tău, nespălato! - Ceșcuța ta e mai tot timpul plină de zahăr, prinse din zbor, adresîndu-i-se îndatoritor, dar și plin de bale, bărbatul mătăhălos, femeii șterse. Iar curul tău, nepotcovit de boli ori blesteme. De ți-ar trece cumva prin bibilică, pentru ca să-l scoți la bătaie, ar fisura la barajele de acumulare și ar sparge avioane!... Doamna cea ștearsă, madam Nicolici, strânse buzele, de data aceasta nu doar pentru a se dovedi persoana respectabilă

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

în contact cu fostele lor soții și cu familiile lor de dragul copiilor. Dar eu... eu... am un soț care-și petrece timpul cu fosta nevastă din nici un alt motiv decât acela că-i face plăcere compania ei. E un adevărat blestem. Pe bune. Julia a tăcut și-a prins să se uite în depărtare, undeva, înspre centrul cafenelei, asemenea unei persoane care ține un moment de reculegere la funeraliile rațiunii. Însă efectul s-a disipat din cauza zgomotului de farfurii ciocnite care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]