5,205 matches
-
c-un lacăt cât pumnu. Ș-a plecat la-vânătoari” (VoiaDâmbovița). Funcția narativă a împăratului se încheie aici, fiul lui va fi cel care eliberează șarpele din lăcașul sepulcral și călătorește pe spatele acestuia nouă mări, nouă țări, nouă ape curgătoare. Blestemul mamei integrează pe Mistricean într-un ordin mitic și astfel gestul nu mai pare exagerat. Șarpele, balaur prin dimensiuni, nu poate zbura, dar se deplasează cu viteza celui urmărit de Iorgovan și are „trei coade de aur”. Metalul prețios (în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aici, de simboluri ale virilității transsubstanțializate în materii superioare. Dimensiunea maternă constituie un reper constant pe parcursul inițierii. Perspectiva psihanalitică interpretează faza inițială, a riturilor de separare a neofitului, ca ieșire a tânărului de sub semnul matern; din acest punct de vedere blestemul mamei, pronunțat atât în colinde și balade, cât și în cântecele de leagăn, devine un catalizator al scoaterii din familiar. În momentul plecării, feciorul din colinde are un dialog aspru cu mama, iar, în alte variante, când se întoarce cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că mi-l pândea./ Șarpele-l simța”. Dovezi vii ale luptei sacre cu balaurul pot fi văzute, conform credințelor populare, în aparența de vârf tăiat a muntelui Retezat, în piatra din mijlocul Dunării în care a rămas fixat Iovan în urma blestemului fetei sălbatice și în brazda pe care șarpele îngrozit de apariția eroului a făcut-o în fuga sa din Oltenia, prin Moldova, peste Nistru, până la Don. Indiciu al unei teomahii între „zeii uranici și htonici”, după Nicolae Densusianu, valul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al schimbului dintre cer și pământ” ce semnifică „depășirea condițiilor normale”. Sugestia evoluției inițiatice e clară prin identificarea cu vânatul ca simbol al lumii eterne; mai mult chiar, săgeata reprezintă zodia sub care tânărul se așază: dinamismul ascensio¬nal. „Adevăratul blestem” (Mihai Coman) adresat săgeții încearcă o neutralizare a forțelor magice ce ar asigura o viitoare izbândă asupra stihiilor, deci vizează repetabilitatea actului. Săgetarea are efect ordonator, ea vine din direcție sacră: „În genunchi cădea,/ Arcu-și întindea,/ Arcu ș-o săgeată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
limba animalelor sau de a te metamorfoza poate fi obținută tot de la aceste ființe benefice. Pe scena textelor rituale de iarnă șarpele reprezintă „hierofania invizibilului stihial în vizibilul primordial” și încă o încercare pentru flăcăul care îi este destinat prin „blestem” de mamă: „Să-ți mănânce șerpii carnea/ Cum mi-ai mâncat tu viața;/ Să-ți sugă șerpii sângele,/ Cum îmi strici tu zilele”(Ostrov - Tulcea). În alte variante, flăcăul este „promis” șarpelui tutelar imediat după naștere printr-o inversare simbolică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
virtuozitatea mișcării ca instrument magic, numiți de aceea de Mircea Eliade drept „dansatori cathartici”. Având ca temă centrală „caii solari” aflați „în opoziție cu caii infernali”, ritualul Călușarilor atrage atenția prin implicațiile comune inițierii desfășurate în pădure. În contextul acesta blestemul mamei pentru chinul pe care i l-a pricinuit fiul în ziua de Rusalii se resemantizează. Forța blestemului poate fi explicată printr-o apartenență magică a figurii materne la dimensiunea feminină a zânelor (cvasi) malefice, fapt ce implică și legătura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
caii solari” aflați „în opoziție cu caii infernali”, ritualul Călușarilor atrage atenția prin implicațiile comune inițierii desfășurate în pădure. În contextul acesta blestemul mamei pentru chinul pe care i l-a pricinuit fiul în ziua de Rusalii se resemantizează. Forța blestemului poate fi explicată printr-o apartenență magică a figurii materne la dimensiunea feminină a zânelor (cvasi) malefice, fapt ce implică și legătura cu forțele htoniene figurate de șarpe. Călușarii, prezențe inițiate, „se bucură de ocrotirea Irodiadei”, zâna ielelor, și prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de șarpe. Călușarii, prezențe inițiate, „se bucură de ocrotirea Irodiadei”, zâna ielelor, și prin dansul ce imită zborul ființelor mitologice ei înconjoară printr-o horă benefică victima, circumscriind cercul lor stihiilor. În balada din antologia lui G. Dem. Teodorescu motivul blestemului care provoacă inițierea prin înghițirea de către un monstru este supradimensionat: „Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat,/ Greu m-ai blestemat/ Blestem cu păcat:/ «Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi mânca-mi-te-ar!»/ Dacă m-ai scăldat/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lor stihiilor. În balada din antologia lui G. Dem. Teodorescu motivul blestemului care provoacă inițierea prin înghițirea de către un monstru este supradimensionat: „Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat,/ Greu m-ai blestemat/ Blestem cu păcat:/ «Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi mânca-mi-te-ar!»/ Dacă m-ai scăldat/ Și dac-am țipat,/ Iar m-ai blestemat,/ Blestem cu păcat:/ «Taci, că te-am scăldat/ Cu apă de Prut/ Să fii tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să fii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
monstru este supradimensionat: „Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat,/ Greu m-ai blestemat/ Blestem cu păcat:/ «Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi mânca-mi-te-ar!»/ Dacă m-ai scăldat/ Și dac-am țipat,/ Iar m-ai blestemat,/ Blestem cu păcat:/ «Taci, că te-am scăldat/ Cu apă de Prut/ Să fii tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să fii tot pe ducă!»/ Tu m-ai blestemat/ Și m-ai înfășat,/ Iar dacă mi-am plâns,/ Cu fașa m-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
hotărârea mamei de a-și integra fiul în altă dimensiune, ce necesită abandonul ființei istorice, figurat prin chinuri și mutilări. Pe lângă intrarea în pântecul monstrului, tipar universal al inițierii, merită a fi subliniată regresia prin aspirare, prezentă în toate formele blestemului: „- Pui de șearpe sugă-mi-te!”. Mișcare inversă față de nașterea umană, absorbția treptată a flăcăului asigură contactul cu Strămoșul în burta ce figurează pe Mater Genetrix. Formele pe care le îmbracă procesul ritual sunt cu atât mai profunde cu cât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pruncului prin puterea de instaurare a imperativului, cu o formă rară. Explicat ca „temă universală a geloziei materne pe fiul ce nu-i mai aparține în lumea contingentă” și ca „răspuns dat condiției sociale anormale” a fiului născut de văduvă, blestemul mamei pare mai curând o mijlocire de natură feminină a destinului. Numai sub puterea cuvântului sacru al femeii ce va regreta desigur pierderea propriului copil, traseul mitic poate fi împlinit de Mistricean. Mama vorbește atât viitorului voinic, cât și șarpelui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
împlinit de Mistricean. Mama vorbește atât viitorului voinic, cât și șarpelui de sub casă, ea se află în contact cu ambele planuri ale lumii, fapt susținut și de situarea temporală a hybris-ului comis involuntar de copil în colinde: de Rusalii. Blestemul în această zi o apropie pe mamă de zânele cvasimalefice cunoscute și ca Iele. În colinde motivul acesta nu este dezvoltat, singura explicație a blestemului putând veni doar prin localizarea temporală a perechii șarpe-flăcău, redate numai în balade, iar acesta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și de situarea temporală a hybris-ului comis involuntar de copil în colinde: de Rusalii. Blestemul în această zi o apropie pe mamă de zânele cvasimalefice cunoscute și ca Iele. În colinde motivul acesta nu este dezvoltat, singura explicație a blestemului putând veni doar prin localizarea temporală a perechii șarpe-flăcău, redate numai în balade, iar acesta este motivul pentru care inițierea apare într-un mod diminuat în colinde: „Voinic crește, șarpe crește:/ Cân’ voinicel dă trei luni,/ Mă făcui de noo
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la-n- nghiți,/ Niji, frate, de-l lepăda” (Giurgiu). Cel dintâi care părăsește spațiul ordonat este șarpele, crescut sub casă în mod fabulos, parcă drept urmare directă a „emanației celei mai pure a magiei cuvântului, de sens negativ”, după cum definește Petru Caraman blestemul. El pleacă după zece ani, perioadă desăvârșită, și se îndreaptă spre locul central al creației, unde „Pe Mistricean aștepta/ Ca să-i mănânce carnea”. Scoaterea din planul ordonat este trasată deja, cu aceeași valoare ca în basm, unde jefuitorul arborelui mitic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din spațiul românesc cel mai scăldat de soare, iar soluția pentru a scăpa de privirea malefică este în aceeași „lumină”: „Dă-te-n raza soarelui,/ Din vederea șearpelui,/ Taie capu-șearpelui”. Odată întâlnit șarpele, încercarea eșuată de a scăpa de împlinirea blestemului are o realizare artistică deosebită prin sugestia spațiilor largi parcurse, asemănătoare cu cele din balada Iovan Iorgovan: „Începu Negru d-a fugea,/ Dar nu fuge cum să fuge,/ Ci mi-și fuge ogărește/ Și s-aruncă tot lupește/ Și-mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământ,/ Și coada, fuior în vânt,/ D-așa fugea amărât.../ Șearpele să-ncolăcea,/ După Mistricean să lua,/Șeapte hotare-l gonea”. Calitățile speciale ale calului inițiat în toate modurile animaliere de manifestare nu sunt însă suficiente pentru a se sustrage blestemului implacabil. „Propunerea” șarpelui într-o variantă de la Bordeasca Veche, Vrancea, este revelatorie: „- Măi, voinici, nu-l mai bati,/ Mânî calu la cea groapî,/ Undi-am mâncat io odatî./ Dar voinicu ce-mi făcea?/ La groapî că să ducea,/ Di pă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care a fost smuls vânatul sau de împrăștiere a lor pe o pajiște, ca în cazul mioarei din folclorul românesc, asigură continuitatea speciei și chiar regenerarea ei într-o formă superioară, deci inițiată („cu blana de aur”). Spațiul în care „blestemul se împlinește” și cele două ființe complementare se unesc nu este unul complet inaccesibil pentru ceilalți oameni, așa cum e domeniul din stăpânirea leului sau a cerbului, ci unul intermediar, ca o „stare de întuneric și indistincție care desparte doi cicli
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
păcatele”. Finalul adeseori tragic al morții voinicului se resemantizează în contextul unei scufundări în apele începutului, după contactul cu haosul. Abluțiunea permite intrarea în substanța atemporală a vieții: „în cosmogonia indiană veche cosmosul [era] văzut ca oceanul primordial de lapte”. Blestemul joacă rolul preliminar de separație a pruncului de mundan, făgăduindu-l arhetipurilor, înghițirea pune neofitul în contact cu esențele și îi anulează condiția umană, istorică. Spintecarea fiarei și ieșirea din ea au valoarea unei renașteri într-o dimensiune superioară, în timp ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lor”. Pentru că nu și-a chemat câinii mitici să n-o mai zgârie pe fata sălbatică (soră pierdută a eroului) sau, în alte variante, pentru că a comis un gest incestuos sărutând-o, Iovan, ca și Mistricean, cade sub puterea unui blestem ce-l „califică” pentru o altă lume: „- Iovane, Iovane,/ Frate Iorgovane,/ La-'l mijloc de apă/ Tu să te faci piatră,/ Piatră năstămată,/ De-'l blestem de fată/ Că prea e curată!”. Puterea gesturilor magice făcute de fecioare este folosită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care boala însăși este amenințată cu călcâi sau poală de „fată curată”. Fecioarele „posedă in nuce energia ocultă a purității și sfințeniei, a nonmanifestatului și inaccesibilului”, ceea ce dă gesturilor și cuvintelor pronunțate de ele puteri care transcend profanul. În baladă blestemul se îndeplinește fără întârziere: traversând râul negru dintre lumi, în mijlocul iureșului, Iovan se pietrifică și primește veșnicia mineralului. Pedeapsa pentru hybris-ul comis este în același timp o evadare din contingent în lumea Strămoșilor, și deci un alt traseu inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământ lângă o broască ce se va dovedi capabilă de acte magice: construiește palate de aur și aramă, recuperează obiecte de pe lumea cealaltă cu ajutorul dracilor care o servesc. Balada nu oferă date despre o posibilă metamorfozare în broască în urma unui blestem și nici nu conține hybrisul arderii pieii de animal de către erou. Deznodământul e dat de moartea punitivă a împăratului care cere de nevastă tocmai pe nora sa, broasca. Revenind la funcțiile identificate de Propp, subiectul de basm al baladei Broasca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ruperea de familie este subliniată la toate populațiile primitive prin jalea mamelor, la fel de intensă ca în cazul pierderii definitive a pruncilor. În imaginarul autohton mama mijlocește de cele mai multe ori plecarea, ba chiar asigură intrarea în mit a feciorului fie prin blestem, fie prin destăinuirea locului sacru, ori pregătirea merindelor speciale de drum. Căutarea disperată a fecio¬rului, cea mai apropiată de bocetul deznădăjduit, apare doar în colinda Voinic căutat prin munți IV, 117 unde are rolul de a contrasta cu reușita
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a unei alegeri, să deducem că poemul, construcție fiind, adică text, iar eu fiind altul, poemul, deci, e altceva decât expresia ființei (fie ea și dedublată)? Unui Eminescu nu i-a reușit (poezia se naște la el, uneori, chiar din blestemul cu care o neagă), nici altora. Așa încât, nu-i nici un câștig, e numai o pierdere. Nici vorbă de calcul. Pur și simplu poezia nu m-a ales. Am stat în preajma ei, i-am repetat în scurt traiectul, dar când să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
industriei, luptător în Africa împotriva "imperialiștilor și neocolonialiștilor", conducător al guerillei din Bolivia, găsindu-și aici sfârșitul la 9 octombrie 1967! A trăit doar 39 de ani, dar i-a trăit intens, lăsând în urma lui fapte, certitudini, îndoieli, vise, regrete, blesteme și binecuvântări. La peste patru decenii de la dispariția sa este încă un model pentru milioane de tineri protestatari, un idol romantic, personificat în filme de Omar Sharif și Antonio Banderas și mai recent de Benicio del Toro,in filmul "Che
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]