4,802 matches
-
că "Junimea" nu se ferește destul de pedantism 1. Dorința lui V. Alecsandri - directorul României literare și colaboratorul lui A. Russo - este "ca reușita victorioasă a Convorbirilor să fie cel mai bun răspuns atât la atacurile ardelenilor, cât și la tăcerea bucureșteană"2. Așadar, după mărturisirea dlui Maiorescu, după scrisorile lui Alecsandri, "Junimea" a fost sfătuită de Alecsandri. Dar Alecsandri nu era decât unul dintre reprezentanții spiritului critic moldovenesc. Și, dacă studiem cu atenție mișcarea culturală de la 1840 încoace, vedem că inițiatorul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în București, o mișcare pedagogică sănătoasă..." 2 El se simte în sfârșit, atât de moldovean, încît, în vremea războiului, e foarte susceptibil de gloria soldaților din Moldova. În articolul Moldoveni și munteni, polemi-zînd cu un ziar din București, zice: "...ziarele bucureștene, atât liberale, cât și conservatoare ă subliniat de Em.î, fără deosebire, ignorează acest adevăr și pare c-ar lua mai bine foc în gură, decât să spuie anume că moldovenii se poartă excelent pe câmpul de război"3 . M.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Scrieri politice și literare, editate de Ion Scurtu, Minerva, p. 362. ăEdiția 1905, vol. 1 (1870-1877); articolul Repertoriul teatrului românesc. Teatrul lui Scribe. Teatrul și actorii ieșeni. Școala de muzică din Iași.î 2 Ibidem, p. 281. ă Articolul Presa bucureșteană și instrucția publică.î 3 Ibidem, p. 589. ă Articolul Moldoveni și munteni în războiul din 1877, publicat de I. Scurtu cu titlul Moldoveni și munteni.î În privința limbii, Eminescu n-a vorbit mult. Aceasta din două pricini. Mai întîi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
revuluție -, să mă pomenești!..." și aiurea, tot Mița: "... Jur pe tot ce mi-a rămas mai scump, jur pe statuia Libertății de la Ploiești, că are să fie o istorie..."1 E clar că n-a existat niciodată o femeie în fundul mahalalei bucureștene care, în disperarea ei de concubină părăsită, să invoce republicanismul, pe 11 februarie, statuia Libertății de la Ploiești ș.c.l. ... Aici Caragiale și-a dat satisfacția de a terfeli, cam fără nici un apropo, revoluționarismul român, și aceasta, dealtmintrelea, în dauna
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vreo patruzeci de ani - a baudelairismului este un fapt și trebuia să aibă o cauză. În imitația de Paris care e Bucureștiul, trebuia să apară o imitație a poeziei Parisului, adică a baudelairismului - și a apărut (toată poezia aceasta e bucureșteană). Și această poezie e exact pe atâta un produs al unei extreme civilizații (cum ar trebui să fie, ca să fie valabilă) pe cât și Bucureștiul e un Paris. Că Bucureștiul e imitație inferioară de Paris e în ordinea firească a lucrurilor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
e un fenomen de importare a formelor noi, menite să creeze, să provoace și fondul. Această capitală e o realitate, organizația ei aduce foloase, lucrurile se pot îmbunătăți, până ce vom avea o adevărată capitală europeană. Dar caricatura poeziei Parisului, baudelairismul bucureștean? Un obiect de utilitate practică, oricât ar fi de prost, are un rost, dacă-ți face un serviciu cât de mic; o poezie prost imitată e în cazul cel mai bun zero, nu e o realitate estetică, nu face parte
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
e alcătuită și din boierinași (și am văzut că în Muntenia și clasa boierească e mai "înaintată"), și din burghezi, adică dintr-o clasă mai revoluționară, din aceea care se influențase mai mult de ideile Revoluției Franceze. (Desigur că burghezia bucureșteană de la 1848 era, în parte, vechea burghezie grecească dinainte de 1800, acum românizată, acea burghezie care, în vremea Revoluției Franceze, era atât de entuziasmată de ideile noi.) În epoca lui Eminescu, critica teoretică rămâne în Moldova, dar critica în forme de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
, L’, publicație culturală apărută la Louvain-la-Neuve, în Belgia, între 24 ianuarie și 7 martie 1977. Este editată de scriitorul Mihail Steriade, ca organ de presă al Centrului Cultural Român de pe lângă Universitatea din Louvain-la-Neuve. Revista prelua numele unui prestigios cotidian bucureștean apărut cu un secol în urmă, la 9 mai 1877, cu prilejul proclamării independenței României. Primul număr este dedicat în întregime acestui important eveniment. Al doilea iese de sub teascurile tipografiei la 17 februarie 1977 și este închinat Elenei Văcărescu la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287543_a_288872]
-
de liceu avusese plăcerea să-l modifice, în urma unei mângâieri meditative a bărbiei („barbilia”, pe latinește). Modificând, acum, mai vechea modificare, B. ajunge așadar în punctul inițial - mai ales că bunicul pe linie paternă, meșter zidar trăgându-se din mahalaua bucureșteană Omul de Piatră, fiu de român macedonean, se numise el însuși Ion Barbu. Luându-i numele, scriitorul va considera că e de datoria lui să-i lase glasul „să se facă auzit” în poemele sale de atmosferă balcanică. Aflat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Eugen Barbu. Va fi continuată din 31 ianuarie 1990 de „Viața Capitalei”, al cărei redactor-șef e Mircea Micu, până la reluarea din 1991, când director devine Dumitru Dragomir, iar redactor-șef Dan Claudiu Tănăsescu. Paginile primei serii reflectă viața artistică bucureșteană din perspectivă informativă. Manifestările culturale sunt prezentate în primul rând prin texte publicitare, afișe, anunțuri, programe de teatru, cinema, concerte și instantanee fotografice. Informației i se adaugă interviuri și scurte comentarii. Rubrica „Reflector” prezintă expoziții de pictură, artă grafică, fotografie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
însăilări confuze pe tema dramei provincialului inadaptat la oraș. Gafeur în dragoste, acesta își revigorează filosofia vieții prin apropierea de natură, recurent fiind cadrul marin. Intriga, axată pe construiri și destrămări de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
rang al teatrului. Mulțumesc, mulțumesc cu plecăciune pentru această reprezentație tulburătoare. Teatrul adevărat, teatru al viitorului... (Innokenti Smoktunovski) 1975 PASĂREA SHAKESPEARE D.R. Popescu Teatrul Giulești Indiscutabilă, vocația dramaturgică a lui D. R. Popescu ni se impune încă o dată la premiera bucureșteană a piesei Pasărea Shakespeare în regia violentă a lui Alexa Visarion [...]. Există în spectacolul lui Alexa Visarion o cruzime a demontării mecanismelor psihologice care duc la păcat și la crimă... În viziunea lui Alexa Visarion, Pasărea Shakespeare capătă o acuitate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
blazat sau sceptic în privința cinematografului, nu se poate să nu recunoști puternica personalitate, marea forță și nota de origi nalitate ale regizorului, în sfârșit, eveniment actoricesc, poate mai coerent spus, acea fastuoasă demonstrație, necontestată de nimeni, de glorii ale teatrului bucureștean, ce și-au dat întâlnire, printr-o fericită întâmplare, în numele aceluiași film. Nu mă gândesc strict la protagoniști, Mircea Albulescu, Ștefan Iordache, Victor Rebenciuc, George Constantin, ci la întreaga cohortă de actori talentați, distribuiți în roluri secundare și episodice, veniți
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îl purta în sînge și-l determina să fie și extrem de productiv. Urmărindu-și, cu oarecare jucată manie, propria efigie de dandy, pictorul, avizat colecționar de lavaliere, bastoane și umbrele cu motive sculptate, își poartă, în protipendada pariziană, în cea bucureșteană, dar și în cafenele de mîna a doua, risctusul de aristocrat sastisit, gata oricînd să vitupereze și să taie, cu lama exersatei lui maliții, ifose și găunoșenii. Trecerea acestui dandy inconfundabil pe bulevard nu rămîne neobservată. Îl caută femeile, îl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
demonstrativ onorabilă, optează acea parte de breaslă care nu vrea să abdice de la condiția ideală, singura în stare să producă opera. Autentica operă. Chiar dacă artiști din această categorie practică un etilism vag antipatic, în plus, arondînd în perimetru doar spirite bucureștene, ce-i drept rasate, programul lor este consecvent riguros și, prin asta, reușesc să mențină în ochii breslei și ai străinilor itineranți, nivelul meritat de o artă care-și demonstrase cu brio, înaintea războiului, puterile, să se instituie în etalon
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adunări, ca o petardă fumigenă, urît mirositoare. Prin marile ferestre, jos, se vede Piața Universității. Vă mai aduceți aminte de gospodinele de pe trotuar, care, în miros de fumigene, îndemnau minerii cui să dea la mir... 13 mai Una din galeriile bucureștene, spre lauda ei, a găzduit o expoziție cu totul aparte, adunînd capodopere născute, pînă în 1989, de premianții Cîntării României și ai Daciadei și s-a intitulat, absolut îndrituit, dar și absolut menajant: Kitsch un mod de considerare a frumosului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
considerare a frumosului. Vă imaginați cam ce defilare de forțe s-a consumat în incinta galeriei! O singură nedumerire ne revine nouă, cusurgiilor de serviciu: de ce neiertătoarea temă și-a găsit spațiul de manevră în chiar cea mai kitsch galerie bucureșteană? Pe numele ei GAMB (Galeria de Artă a Municipiului București). Enigme. Cum ar fi putut Ministerul Culturii să facă drumul invers celui făcut de întreaga nomenclatură postdecembristă! Cum ar fi putut rezista voinței pătimașe de revenire la normal! O normalitate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spiritele ce au tras de zăbală, cît de cît, mîrțoaga nărăvașă a canonului jdanovist, cel care a semnat onorabil, ani și ani, cronică plastică în Contemporanul, cel care... care, da, el, intelectualul de rasă, făcea ghidajul cizmarului printr-o Bienală bucureșteană înțesată de lumea bună, încă interbelică, de lumea proastă, postbelică. Mă rog... Să nu trec însă direct la cronica plastică din acel an încă înverșunat stalinist și să zăbovim... oleacă la restul ziarului, cele patru pagini, organ unic al comitetului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
drăgălașul său puști de grădiniță. Îi primesc în atelier și fratele Nichita intră direct în subiect: ce părere am despre " Salonul ieșean de toamnă" de la Victoria? Ce părere să am? Proastă. Nu numai despre saloanele ieșene, ci și despre cele bucureștene. În general, despre saloane. Așa cum sînt concepute ele acum. Ca niște "obligații" ale breslei: să fie! Măcar de-ar fi pe bănuți, cum erau în "epoca de aur". Formale, formale, dar frații lucrau serios pentru că sperau într-o "achiziție". Acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deriziune. Ca și cum ipochimenul nu s-ar fi născut la sat. Ca și cum cartea lui de căpătîi (marxistă) n-ar fi fost alianța frățească, vezi bine, dintre muncitor și țăran. Memoria milenară a acestuia din urmă, materializată de oameni luminați în perimetrul bucureștean de ruralitate ancestrală, la cheremul unui... Dar mai poate fi luat în discuție discernămîntul megalomanului ignar? (Aproape uitatul) Brucan nu-și dezminte, din cînd în cînd, vocația de confecționer de grenade fumigene. Cînd vede că efigia-i pălește pînă la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în defăimarea subtilă a nobilului regat al României. E adevărat, toate astea, toată cruzimea asta obstinată... dar... dar... cu ce regăsită forță expresivă! Contrapunctînd crud fastuos: cuvioșenia Catacombei (numele unei galerii) cu Sexul lui Mozart (o ochioasă și deocheată expoziție bucureșteană). Tablou apocaliptic? Nu. Doar istoria pură, neretușată. De încheiat tot anecdotic: într-o seară, bat la ușa unuia dintre atelierele dragi mie, atelierul lui T.M. Mi se deschide și văd fața prietenului pictor, cît îngăduie asta chica și barba robinsoniene
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că joi alt vernisaj mă concura. Și nu m-aș fi temut atît de tare de concurența Papei, cît de cealaltă concurență. ei bine, tot joi și cam la aceeași oră, era programat vernisajul nu al unuia din maeștri picturii bucureștene, cei pe care îi admir în bloc, ci vernisajul expoziției de pictură a... simpaticului actor Sileanu. Vă dați seama! Toată floarea cea vestită a cetății lui Bucur, buluc, la Sileanu. Și de ce nu? De ce să se bulucească lumea la Val
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spirituală (a omului care a frecventat atîta lume bună, a înotat în atîtea mirobolante piscine), cu plăcute nuanțări ale înțelesurilor răspunde "indiscrețiilor" la care îl supune gazda, și ea, o persoană realmente de ținută. Secvență, în mult rîvnitul său periplu bucureștean: faimosul bariton ne este arătat în incinta unei opulente biblioteci publice. Nu miră, cred, pe nimeni scena, pentru că expresia acestui cap distins, alura întregului personaj spun de marca sa intelectuală. Final de interviu. Ce hobby aveți? se interesează, pentru noi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar încotro, încotro să se afle deocamdată locul acela securizant, în stare să... ocrotească (ce a mai rămas de ocrotit)? La Cumpătu, unde, magnific, Bucegii ți se oferă ca ecran purificator. O viață, am găsit aici tumultul voios al societății bucureștene, fugite din preajma căpcăunului. De data asta, voind liniște deplină, am și găsit-o pe terasa care altădată trepida de măscările saltimbancilor, dar care acum, aproape trist, somnolează indolent sub ultimul soare al anului. Miracolul stă la îndemînă. De-aici, de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu un spațiu în care fiecare mișcare a sa determină o reacție sonoră și vizuală; cei care încearcă experiența devin actanții unui "dans" inedit care-și determină propria muzică și propriul context vizual (apud Irina Cios, Observator cultural). O revistă bucureșteană de referință, Octogon (Arhitectură & Design), ajunsă la nr. 4 și perseverînd în a-și delimita demersul: "În contextul în care în Europa continuă dezbaterea postmodernism versus "a doua modernitate", Octogon își propune o lectură a artelor vizuale fără să se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]