KorAP: Find »[drukola/base=chinui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...292 >

7,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

mării au ajuns. Dacă știi unde te afli și din ce parte bate valul, atunci poți să-i spui cârmaciului Încotro s-o ia. Mă duse la coada luntrei, unde amărâtul de tânăr, un slăbănog numai piele și os, se chinuia din răsputeri să țină cârma Înclinată În apă Într-un anumit fel. - Aici e părul, Îmi arătă Dyas o scobitură În bulumac. Aici e capul, Îmi arătă el altă scobitură. Aici e umărul, aici e pieptul, ăsta e buricul, aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cuvintele, a mai avut curaj să-ți lase asemenea legăminte de urmat. Ei bine, Șoim ăsta era la fel de rău ca și mumă-sa. Era și urât, dar la om asta nu prea se pune. Șoim era atât de rău, Încât chinuia animale și oameni nevinovați, curma vieți doar așa, ca să le arate tuturor ce puteri are fiul Tatălui și lua cu japca femei care nicicând nu l-ar fi Însoțit. Odată, a pornit chiar și o luptă de sânge cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lingă rănile. Dar dacă ți-l faci vrăjmaș de moarte, chiar și Învins o să-ți ia urma, ca să te dea Umbrei și să te batjocorească. Pe de altă parte, dacă el va fi Învingătorul și dacă mă umilești, o să te chinuiască și o să te umilească și el la rândul lui. Iar tu, cu povestea ta despre vorbă, tocmai asta nu vrei. Am stat puțin pe gânduri. La asta era Logon cel mai priceput - să-ți vâre Îndoieli În suflet. - Și de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

să‑i fie recunoscută. Și că prefer să car jos cartoanele aplatizate decât să‑mi fac probleme În legătură cu nevoia intendentului de a fi stimat. Către sfârșit, fără să‑mi fi dat seama cât de apropiată era zona terminală, Încă mă chinuiam să o descifrez pe Vela, să‑i sesizez motivațiile. Ea prefera fapte și nu vorbe, recunoscând că nu putea competiționa cu mine pe plan verbal și, Într‑o zi, când citeam o carte (dieta mea obișnuită de cuvinte), a intrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
de mușchi. Doar atât cât să‑și facă datoria de picioare și să‑l asculte. - Ar fi fost atât de ușor pentru tine să‑ți cauți o legătură sănătoasă. Dar nu, tu ai nevoie Întotdeauna de provocare periculoasă. Așa Încât te chinuiești să faci pe plac unei femei. Numai că ea refuză să i se facă pe plac... În nici un caz de către tine. Norocul tău e că ai o vocație. Drept care legătura cu ea vine pe planul doi. Nu‑i propriu‑zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

un fâs când abia mă târăsc cu ea? Știi cum mă trage în jos? BĂRBATUL CU BASTON: Te trage pe dracu’! Nu știi ce-i aia să mergi cu un singur picior. Dumneata îți dai seama că eu m-am chinuit să vin până aici doar cu un singur picior? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De ce-ai venit dacă te chinuie atât? BĂRBATUL CU BASTON: Cum de ce-am venit? Am venit! Am venit pentru c-am venit! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe dracu’! Nu știi ce-i aia să mergi cu un singur picior. Dumneata îți dai seama că eu m-am chinuit să vin până aici doar cu un singur picior? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De ce-ai venit dacă te chinuie atât? BĂRBATUL CU BASTON: Cum de ce-am venit? Am venit! Am venit pentru c-am venit! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu trebuia să vii dacă te chinuie. Te plângi că te chinuie și totuși vii. De ce vii? BĂRBATUL CU BASTON

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu un singur picior? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De ce-ai venit dacă te chinuie atât? BĂRBATUL CU BASTON: Cum de ce-am venit? Am venit! Am venit pentru c-am venit! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu trebuia să vii dacă te chinuie. Te plângi că te chinuie și totuși vii. De ce vii? BĂRBATUL CU BASTON: Vin, de ce să nu vin? Dumneata de ce vii? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vin! BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, el nu vine! Cum nu vii când ai venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU PĂLĂRIE: De ce-ai venit dacă te chinuie atât? BĂRBATUL CU BASTON: Cum de ce-am venit? Am venit! Am venit pentru c-am venit! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu trebuia să vii dacă te chinuie. Te plângi că te chinuie și totuși vii. De ce vii? BĂRBATUL CU BASTON: Vin, de ce să nu vin? Dumneata de ce vii? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vin! BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, el nu vine! Cum nu vii când ai venit deja? Pe cine vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se aud râsete înfundate. BĂRBATUL CU BASTON scoate din fântână un tomberon identic cu cel pe care l-a trimis în sus. Între timp bidonul cu apă se leagănă în aer și cineva, de sus, fluieră nerăbdător.) BĂRBATUL CU BASTON (Chinuindu-se să se elibereze de tomberon, către cer.): Ei, na! Așteaptă puțin! Nu pot să le fac pe toate! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ai zis ceva? BĂRBATUL CU BASTON (Dezlegând bidonul cu apă.): Nimic. A venit apa. VOCEA BĂRBATULUI CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Sunteți o haimana, un monstru, un vampir! Sugeți sângele gardienilor! Îl mâncați de viu pe călău! ARTUR (Demonic.): De o mie de ori nu! GARDIANUL: Sunteți un trădător, un mincinos ordinar! Mi-ați dat speranțe ca să mă vedeți cum mă chinui, cum mă consum... Ho-ho-ho... De fapt asta ați vrut, asta v-ați dorit dintotdeauna... să muriți ea un câine... Asta ați vrut! He-he-he! Dar nu! N-am să vă las! Regulamentul prevede covor roșu. Am să cer eu covor roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Păi, nu? ARTUR: Trebuie să facem față... GARDIANUL: Cum să facem față? Eu am făcut trei copii care tușesc, tușesc... ARTUR: Toți? GARDIANUL: Toți. ARTUR: Astea nu sunt vremuri să ai copii. GARDIANUL: Ah, dacă ați ști cât m-am chinuit să scot oameni din ei. ARTUR: În zilele noastre? GARDIANUL: I-am învățat să scrie, i-am învățat să citească... Totul, totul! ARTUR: Nu trebuia. GARDIANUL: Cel mare e ca și mine... gardian! ARTUR (Meditativ.): Cei mari... ăștia știu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂU.) Chiar așa? CĂLĂUL: E nebun. Toată lumea știe. GARDIANUL (Îl ia de guler pe CĂLĂU.) Eu nebun? Eu? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Luați-l de pe mine! Nu-l lăsați să mă bată! ARTUR (Către GARDIAN.): Ce ai cu el? De ce-l chinuiești? CĂLĂUL: Așa, așa... Spuneți-i vreo două... GARDIANUL (Către ARTUR.): Nu vă dați seama? A vrut să strice tot! V-a amăgit cu vorbele lui mieroase și v-a pus pe buturugă. Nu e prima dată. Nu trebuia să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
incertă, ca o gaură neagră, dureroasă, care nu dă nimic cert înapoi? Am fi putut fi atât de fericiți, am fi alergat desculți pe câmpuri... CĂLĂUL (Extaziat.): Ce frumos! (Către ARTUR.) N-aveți inimă, domnule! GARDIANUL (Către ARTUR.): De ce-l chinuiți? COLONELUL (Plângăreț-perfid.): Mă chinuie, mă roade... Iată viața mea... (Le întinde o hârtie.) O fâșie din pielea mea... Zdrențuiți-o, ferfenițiți-o... Ah, cât sunt de singur, mă doare sângele, mă dor pleoapele... (Către ARTUR.) De ce toate astea? De ce? GARDIANUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
neagră, dureroasă, care nu dă nimic cert înapoi? Am fi putut fi atât de fericiți, am fi alergat desculți pe câmpuri... CĂLĂUL (Extaziat.): Ce frumos! (Către ARTUR.) N-aveți inimă, domnule! GARDIANUL (Către ARTUR.): De ce-l chinuiți? COLONELUL (Plângăreț-perfid.): Mă chinuie, mă roade... Iată viața mea... (Le întinde o hârtie.) O fâșie din pielea mea... Zdrențuiți-o, ferfenițiți-o... Ah, cât sunt de singur, mă doare sângele, mă dor pleoapele... (Către ARTUR.) De ce toate astea? De ce? GARDIANUL (Către ARTUR.): Chiar, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
agitându-se.): Da! Da! M-au obligat în modul cel mai mârșav s-ascult ce se-ntâmplă-n actu-întâi. Nu mai vreau! FETIȘCANA: Să plecăm în provincie! RECRUȚII (În cor.): Vrem să plecăm în provincie! VIZITATORUL (Turbat.): Domnilor, m-au chinuit groaznic, mi-au luat mințile, mi-au jupuit creierul! De mii de ori am ascultat ce se-ntâmplă-n actu-ntâi! Nu mai vreau s-ascult ce se-ntâmplă-n actu-ntâi! Niciodată! FETIȘCANA: Niciodată! Niciodată! (Isterică.) M-au maltratat, domnilor, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tine? Ție nu ți-e silă de tine? De ce mi-o fi așa de silă de tine? Ție nu ți-e silă, deloc, deloc? PARASCHIV (Cântă; apoi.): Dacă nu taci îți sfărâm gura. MACABEUS: Știu eu că vrei să mă chinuiești... Știu... Ți s-a zbârlit veninul în tine... Știu... PARASCHIV (Cântă; apoi.): Nu vreau să te chinuiesc N-am treabă cu tine. MACABEUS: Știu eu, știu... Toți sunteți așa... Mă chinuiți după ce mor, mă jupuiți de piele... Altădată nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ție nu ți-e silă, deloc, deloc? PARASCHIV (Cântă; apoi.): Dacă nu taci îți sfărâm gura. MACABEUS: Știu eu că vrei să mă chinuiești... Știu... Ți s-a zbârlit veninul în tine... Știu... PARASCHIV (Cântă; apoi.): Nu vreau să te chinuiesc N-am treabă cu tine. MACABEUS: Știu eu, știu... Toți sunteți așa... Mă chinuiți după ce mor, mă jupuiți de piele... Altădată nici nu căscai gura... Știu eu... Vrei să mă lași să mor de foame... Vrei să mă târăsc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sfărâm gura. MACABEUS: Știu eu că vrei să mă chinuiești... Știu... Ți s-a zbârlit veninul în tine... Știu... PARASCHIV (Cântă; apoi.): Nu vreau să te chinuiesc N-am treabă cu tine. MACABEUS: Știu eu, știu... Toți sunteți așa... Mă chinuiți după ce mor, mă jupuiți de piele... Altădată nici nu căscai gura... Știu eu... Vrei să mă lași să mor de foame... Vrei să mă târăsc de foame, să-ți ling picioarele puturoase... Știu tot. PARASCHIV (Cântă; mirat, se oprește; meditează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cai albi și ne vom duce sus de vom strânge cuțitele și topoarele tocite... Unde ești, Maco... (Are impresia că l-a găsit; pipăie o umbră.) Zice că el are trei cai albi, pentru noi, sus... INAMICUL (Tot mai poticnit, chinuindu-se grozav pentru fiecare sunet.): Ttttrrreeeiii... Trei... Trei... (Contorsionat, încercând să ajungă la MACABEUS, în sfârșit, atingându-l pe MACABEUS.) Ce spune? Ce spune el? (Arată către PARASCHIV.) MACABEUS (Furios.): Nu știu! De unde să știu? Tot timpul vorbește... (Plângând.) Vorbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ațipiți, ațipiți... Vă scutur eu dacă e cazu’... (Pauză. DOAMNA CU VIOLONCELUL traversează sala de așteptare spre BĂRBATUL CU BASTON.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce facem? (Pauză.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Visător.): Și când te gândești cât ne-a chinuit... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care simte că-l trage un curent de aer rece la picioare.): Eu am spus de la-nceput... (Se duce și încearcă să închidă, și el, ușa.) Trebuie luat din scurt. (Nu reușește să închidă ușa. Ziarul ud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CASIERUL (Perfid, privind în sus.): A, da, ar trebui să înceapă... Și de fapt, de ce să nu înceapă... (Către HAMAL.) Nu? Ar putea să înceapă foarte bine... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (El însuși perfid, simulând nepăsarea în fața unui gând care îl chinuie.): Ar trebui, nu, să plouă... HAMAUL: Așa, așa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pe aici... ploaia... vreau să spun, cum arată ploaia, cum anume plouă... Cât de des plouă? CASIERUL: A, da, aici, ploaia... HAMALUL: Știți, aici... există ploi... CASIERUL (Luându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
răsuflarea tăiată.): Adevărat, adevărat! Mi-am dorit acest lucru încă din copilărie, încă de pe când ascultam acele povești minunate... despre... călătorii prin ploaie... Mi-am dorit, o, mi-am dorit atât de mult... atât de mult... Am jinduit, m-am chinuit, am sperat... Ori de câte ori venea ploaia fugeam de acasă, da, alergam pe câmpuri, prin iarbă, mă târam printre șiroaiele de apă... încercam, încercam... să simit ceva... Extazul! Încercam să simt extazul, senzația aceea deosebită, așteptam extazul... Da... Mă lăsam acoperit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GĂRII (Înfrânt.): Nimic... Ani în șir am încercat, am sperat... M-am târât, am alergat, am sorbit apa... apa de ploaie... Am sperat, poate... poate... Așteptam o cât de mică, o cât de infimă chemare... Și am suferit, m-am chinuit groaznic... Închipuiți-vă, toată mulțimea, ah, mulțimea, pândindu-mă, hohotind, în creierul meu, clipă de clipă, arătându-mă cu degetul, spunându-mi că sunt nebun, da, nebun... Spunându-mi că numai nebunii sunt cei care... Încearcă să obțină... așa ceva, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură plictisit, înfrigurat, îmbrăcat într-o manta groasă și înfășurat cu un fular. E îmbătrânit și chinuit. Pe măsură ce mătură și se apropie de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În sfârșit, îl vede pe CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE și face ochii mari, pare că-și amintește ceva, rămâne mirat și indecis. Mătură în jurul călătorului, îi trage câteva păsări de sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]