5,487 matches
-
au acordat chiar prietenia. Le mulțumesc pentru asta. De curând, cineva a scris despre antologia mea de versuri, VorbaIago, și a dedus, inclusiv pe baza observațiilor postfațatorului cărții, Al. Cistelecan, că aș fi optzecist după tehnicile asumate, deși apoi a conchis că aș scrie "într-o manieră proprie, prin intensitatea onestității față de sine însuși". Asta ar fi o posibilă definiție a scriitorului unul care scrie nemințindu-se pe sine însuși. Așadar, nici pe alții. Cum spunea Mircea Ivănescu în dialogul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
combustibil importat. Acum... putrezește în cimitirul Ghencea mai repejor decât mistagogul său de la Kremlin. A ieși din viața latrinoasă, din magna cloaca Valachorum, din căcat, serait-ce possible? A quoi bon quitter Coasta Boacii? Șerban Foarță a glosat undeva întrebarea cioraniană, conchizând că nu i s-ar putea substitui decât ceastalaltă interogație: comment quitter l'inquittable? În viață totu-i rahat. În afară, firește, de pișat. Et si la merde valait son pesant d'or, certains les pauvres, les dissidents, les anarques
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mastodonți etc. S-au găsit, de asemenea, unelte ale oamenilor preistorici (paleolitic și neolitic): răzuitoare și lame de cuțit (la Curteni și Arsura), vârfuri, percutoare, nuclee de silex, topoare de mână, unele șlefuite și perforate, dălți etc. Informația arheologică actuală conchide că zona orașului actual Huși și împrejurimile lui erau locuite la începutul Neoliticului (mileniile IV-III î. Hr.), și în Epoca Metalelor (Hallstatt și La Tène, în mileniul I î. Hr.). Prin cercetările de suprafață au fost identificate urmele unor așezări neolitice, atribuite
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
480. Se observă numărul mare al locuitorilor birnici (485) și al căpătăierilor (206) care, în totalitate, depășeau un sfert din populația târgului (691). Adăugăm cifra de 941, reprezentând pe cei 253 negustori și 299 meșteri, împreună cu calfele acestora (389). Putem conchide, că târgul Huși, ca alte centre urbane ale Moldovei, avea un pronunțat caracter comercial și meșteșugăresc. Sunt notați pândarii de la vii, în rândul cărora se aflau numeroși oameni veniți din sate. Numărul birnicilor sporea datorită adaosului continuu de însurăței și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
atenția raționamentul lui Melchisedec: Stanciul era fiul lui Jurju, care la rândul lui era fiul Husului. Dacă, în 1489, Husul avea nepot pe Stanciul, care ajunsese la vârsta ce-i permitea să dispună de averea rămasă de la părinți, adunci autorul conchidea: "Se înțelege că bunicul său, Husul, fusese cu mult mai înainte trăitoriu pe acele locuri." Același personaj, Jurju al Husului, menționat în documentul din 13 martie 1489, apărea la Mihai Costăchescu în forma Giurgiu Husea („Din hotarul Alboteștilor, la gura
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ns.). Trecând în revistă cele două ipoteze privind originea numelui orașului Huși, cea referitoare la husiții (maghiari care au renunțat la religia catolică, în favoarea celei fondate de Jan Hus) stabiliți în zonă și cea referitoare la boierul Husul, se poate conchide că istoricii nu au găsit încă o explicație finală. Din perspectiva documentelor menționate, este încă greu să se identifice originea termenului ce denumește orașul actual. Totodată, nu este întâmplător faptul că reședințele domnești de la Huși și Vaslui au fost înființate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
hov), care înseamnă „îngrămădire, grămadă, morman, vârf, pământ scos dintr-o groapă”, explicație preluată de la Anatole Baille (Dictionnaire grec-français, ediția V, p. 2145). Fonetic, etimologia pare cel puțin stranie, de aceea e bine să așteptăm și opinia lingviștilor. Se poate conchide că lipsesc studiile lingvistice cu referire specială la toponimia orașului și a împrejurimilor, dar avem substanțiale cercetări arheologice și încă insuficiente documente scrise. Nu ne rămâne decât să așteptăm cu răbdare rezultatele cercetărilor din științele conexe, cu privire la această tematică, pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
științei și culturii se realizează prin intermediul diferitelor discipline școlare. Astfel, în școala se predau cunoștințe despre natura însuflețita și neînsuflețita, despre viața socială și fenomenele ei, despre arta ( desen, modelaj, muzica,dans), despre fortificarea sănătății ( educație fizică). Rezumând, am putea conchide că, în școala copilul își însușește principalele „ limbaje ale epocii”. Dar,în afară de aceste cunoștințe dobândite în mod sistematic, prin procesul de învățământ, copilul mai știe despre zborul în cosmos, despre planete, fenomene naturale, etc. Și e bine că orizontul culturii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ironic, raportează: "nu știm care sunt condițiile cerute pentru un bun păzitor de șanțuri, în tot cazul din experiența făcută, căci până acum în 5 luni am vedut 5 din acești gardiști succedându-se în ospiciu, mă cred autorizat a conchide că aceste condițiuni sunt departe de a fi identice cu acele ce se cer unui bun infirmier de ospiciu"). În continuare, raportul menționează abaterile lor, pentru care a fost silit să facă raport de îndepărtare: "unul pentru beție, un al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a apărat cu dârzenie și a reușit să le păstreze în revistă, cu toate nemulțumirile pe care le creau autorităților politice și în ciuda nenumăratelor reclamații și denunțuri. Nu puține dintre acestea, din păcate, proveneau de la confrații de breaslă. Putem deci conchide că, în vremuri nespus de grele pentru cultura română, George Ivașcu a jucat un indiscutabil rol benefic. Un gând de recunoștință merită de aceea Ivașcu la împlinirea celor zece ani de la dispariție. Mâniile lui George Ivașcu Ca director al României
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
iar în acest caz, cine avea nefericita inspirație să ridice receptorul, un redactor, o timidă corectoare sau oricine ar fi fost, cu rost sau fără, pe acolo recepționa buimăcit ad monestările lui Jupiter Tonans, până când acesta, la capătul tiradei bubuitoare, conchidea sec: „Să mă sune Roger“ și trântea receptorul. Două tactici de contracarare a mâniilor lui G. Ivașcu erau puse în funcțiune în redacție, amândouă eficiente, deși de semn opus. Una era aceea a lui Roger Câmpeanu, care asculta vociferările directorului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
era. El ținea minte că am lucrat la As mai de mult. Îi amenința pe ăștia din bloc că o să mă asmută să fac niște anchete despre ei. Despre combinațiile oculte la care se pretează. Apoi, studiindu-și gestica, a conchis, sigur, de la editură erau, vezi că ești băiat deștept și-ți dai singur seama? - Și trebuia să duc io cărți acolo sau să mă duc să le iau? l-am întrebat, pentru că, în caz că nu-și dădea seama, nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
inimilor noastre frământate și mereu în căutarea adevărurilor existențiale, a celor lumești, a celor palpabile, nicidecum a celor sofisticate, filosofice. Doamne, ce-o fi fost în capul nostru dacă l-am fi avut la momentul acela pe umeri, de am conchis ambele grupe să plecăm de la orele de lucrări practice. Pe nivelul anului nostru, anul II de studiu, fuzionau două semigrupe, existând în felul acesta două condici studențești de prezență. O condică asigura și verifica prezența pe geografie-franceză, unde numărul colegilor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de la Avangarda XXII, insistând În mod special pe reușita festivalului de poezie. L-am liniștit imediat, Întrebându-l dacă acesta a avut loc În decembrie, când am Început eu jurnalul. N-a mai avut replică, dar a bombănit În continuare, conchizând că totul e slavă deșartă. Una pe care atât eu, cât și el, Încă o căutăm, nedetașându-ne de orgoliul de a fi În central atenției. Ceva progrese am făcut, dar tot mă mai râcâie când văd că sunt omis
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
e bine, Jos comunismul!, a completat camaradul fratelui meu. Și neapărat să adăugăm: Dreptate pentru români! -Sau Libertate și dreptate pentru români!, și-a dat cu părerea Victor. -Perfect, perfect, în loc de dreptate, libertate. Deci Jos comunismul! Libertate pentru români!, a conchis Stan. S-au apucat zeloși să decupeze litere din ziar. Atunci melodia de la radio s-a întrerupt și o voce baritonală a anunțat că urmează o ediție specială de știri. Imediat a răsunat o altă voce, de data aceasta feminină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prea implicat în viața de jos, a oamenilor vii, sufăr laolaltă cu ei parcă încă aș mai fi unul de-al lor. Nu, nu e în regulă. -Ești un caz aparte, îmi pune diagnosticul Truman, condorul care vorbește. Tot el conchide cu un aer de înțelept: -Asta e, se dovedește că nici Lazarus, care le știe pe toate, nu le știe, mai greșește și el, dacă ți-a zis că o să fii imperturbabil, ferit de emoții pământene și nu ești. Oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
viitoarea ediție din 2014 Ioan Holender va fi din nou Directorul Artistic al manifestării? Răspunsul a venit prompt ca o nedumerire... Pe mine mă întrebi? În aplauzele și râsetele celor prezenți, răspunsul a rămas suspendat și ministrul Daniel Barbu a conchis că nu vom căuta un al doilea Holender. A doua remarcă era atribuirea meritelor aceluiași statornic prieten Ioan Holender, precum că are marea calitate de a fi reușit să-l convingă pe Radu Lupu să vină după atâta vreme la
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
că, “hoții i-au furat și șarpele casei”, care în credința populară e norocul și paznicul fiecărei gospodării , pe care bătrâna nu-l mai întâlnise de vreo câțiva ani: “se vede că mi l-au furat și pe el“, a conchis ea, necăjită. Portretul Nataliei Ilașcu, reconstituit de Constantin Chirilă, e unul din cele mai cutremurătoare în istoria noastră mai recentă. Ea poate fi comparată în dârzenia ei cu Oltea, mama lui ștefan cel Mare, sau cu Vitoria Lipan, din “Baltagul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și mai binevoitor. „Mda - a zis el -, cifrele au un soi de magnetism. Iar trei are mai mult magnetism decât cinci.“ I-am dat din nou dreptate. „La treabă“, a comandat el cu un entuziasm nedisimulat. „Trei fapte frumoase“, am conchis eu, contaminat de entuziasmul directorului. „Trei fapte nu-s greu de găsit. Ce naiba, e vorba despre o țară, nu despre o stradă.“ „Așa e“, a zis el. „Deși, ca să fiu sincer cu dumneata, nici o emisiune cu titlul « Un lucru bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu probleme majore de raportare la oameni. Pe vremea aceea, contam mai mult pe intuiții. Mai târziu, m-am întrebat ce motive ar fi avut un om cu o judecată sănătoasă să se facă profesor de socialism științific. Și am conchis că numai persoanele vulnerabile în privința caracterului optau pentru o profesie bazată de la un cap la altul pe minciună și resemnare. Cei ce se știau refuzați de toate profesiile pe care le-ar fi dorit, oportuniștii și tâmpiții. Profesorul nostru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din cap până-n picioare cu mult interes. „Ce studii aveți?“, a întrebat cu vădită prietenie în germană președintele comisiei. „Universitare, postuniversitare, specializări și doctoratul“, a răspuns Vasile B. Membrii comisiei s-au uitat cu entuziasm unii la alții și au conchis că s-ar putea să meargă. „Vă angajăm un timp de probă -a zis președintele gânditor, semn că-și asuma toată responsabilitatea pentru decizie -, dar testul îl ducem până la capăt, nu-i așa?!“ Vasile B a răspuns că n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ea -, că doar nu-i prima oară când te înșeli.“ Aveam de-a face cu un caz aparte de încăpățânare: din cauza celor treizeci de ani, omul nu admitea că se înșelase. Dacă ar fi fost numai cinci, treacă-meargă. Ar fi conchis că a căzut în eroare. Și zece erau acceptabili. După treizeci însă, eroarea începea să însemne altceva. Că, bunăoară, mai existau și alte situații, în care una crezuse, și alta fusese treaba. Mai rea ca o eroare de câteva decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să însemne altceva. Că, bunăoară, mai existau și alte situații, în care una crezuse, și alta fusese treaba. Mai rea ca o eroare de câteva decenii n-ar fi fost decât una de-o viață. Câți suntem în stare să conchidem că, pentru tot ce am gândit și am trăit aiurea jumătate din viață, vina e la noi, nu la alții? Cetățeanul, care s-a enervat că eu nu eram eu, a devenit vindicativ. Mă privea dușmănos, și lumea din jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe jumătate cu admirație -, așa-i acu’ la ăștia? Pe vremea noastră parcă era altfel.“ Cu un aer de expert într-ale iubirii la prima vedere, de om care știe că tot ce începe iute la fel de iute sfârșește, adjunctul a conchis: „Unii cade cloșcă când nu te aștepți“. Pe șef îl preocupa mai puțin repezeala stagiarilor, cât frecventele greșeli de vorbire și de scriere ale adjunctului Limbășanu. Dar cum îi fusese băgat pe gât ca secretar de partid și ca om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de ce avem fiecare pe conștiință. Noi ne fixăm tarifele, iar sfințiile lor iau banii și aranjează treaba, acolo, sus.“ „Ce să am eu pe conștiință?“, face retoric Costică, după care, ca și cum și-ar aduce aminte de un lucru nu tocmai plăcut, conchide: „Am pe suflet ce are fiecare om. Când dai din coate ca să răzbești la mai bine, îi rupi unuia o coastă, îi scoți altuia un dinte. Eu zic să dăm la Athos vreo trei sute de euroi și o să fie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]