5,191 matches
-
dragostea de-o noapte... Ia și tu învățătură de la boier Stanciu, de pildă, spune tușind cu subînțeles. Îl treci pe răboj! îi poruncește apoi lui Tăutu. A luptat ca Arhanghelul Mihail cel cu sabie de foc! Tizul lui! Mihail, îmbujorat, copleșit de rușine, bolborosește: N-am trebuință... Zău, Măria ta! Ce să fac cu pământul? Mai mare beleaua... Gura! se răstește Ștefan. O să ai muiere, copchii! Știi cum sunt muierile: de nu le dai, te lasă!... Haideți! Haideți! Împărăția Cerurilor e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am povestit de trei ori! protestează el. Sunt amintiri ce dor! Scutește-mă! Povestește-mi și a patra oară!... Te rog, Ioane!... Te rog! Aprindem o lumânare și pentru Constantin... Țamblac oftează, se reculege, apoi, impresionat de amintirile ce-l copleșesc, începe, cu îndârjire: Apusul ne părăsise! Asediați, pe ziduri, rezistam; de săptămâni luptam, rezistam... Noi, nici zece mii câți mai rămăsesem, ei, poate, peste două sute de mii. Era o luptă disperată, fără sorți, fără speranță. Eram sleiți... Ne adunam ultimele rămășițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și, agitată, aruncă cartea de pe măsuță. Punem masa aici! Trebuie să fie tare flămând! Și nu uita de vin! Să fie din cel ce-i place. Să fie rece și... și cât mai tare! Ce stai?! se răsti la Haricleea, copleșită de porunci. Dă fuga! Stai! Vezi și de niște lumânări! Cât mai multe! Aprindem peste tot! Să fie sărbătoare! Fugi! îi spuse din nou Haricleei, care, iute de picior, a și dispărut. A venit Ștefan, șoptește ea. A venit! Ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căluțu!" Nu mai suportă ochișorii albaștri... Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
demnitate regală"! Un înfumurat! Prea plin de ifose. Se mânjește cu sângele altuia! Îl mușcă de inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește, totuși. Ridică mâna... Și se făcu liniște. Țamblac continuă răsfoindu-și însemnările: "... Ștefan îți este ție foarte scump, îi scria Papa. Mântuirea lui Ștefan și a Moldovei ajută foarte mântuirii tale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Stanciu despăturește o hârtie și i-o întinde lui Tăutu. Tăutu își drege glasul și începe, solemn, emoționant: "O, bărbat minunat, glorios, pe care atât îl admirăm, întru nimic mai prejos eroilor antici pe care îi slăvim!" O, Pater! Mă copleșești, glăsuiește Ștefan râzând încetișor, să nu se vadă cât e de emoționat. Tăutu continuă: "...Tu, care, în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor; după a mea socotință, ai fi vrednic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pietroasa și mai dormeam toți patru într-un singur pat. Mă trezisem la timp ca să-l surprind pe tata cerându-și iertare și promițând solemn, jurându-se că „nu va mai face”. Vorbea încetișor, cu vocea lui de om bun, copleșit de vinovăția sa, de care acum era, pe deplin, conștient. Mama de-abia dacă scotea un cuvânt, dar se îmblânzise și era limpede că acordarea iertării solicitate se afla undeva foarte aproape. Cu această perspectivă în față, de revenire la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
par mai degrabă îngeri decât copii. Doina i-a oprit ca să-i întrebe ceva, de fapt ca să-mi dea posibilitatea să-i contemplu. Evenimentul - să te întâlnești cu propria dirigintă care pe deasupra să fie însoțită și de soțul ei! - îi copleșește. De atâta timiditate ambii au încremenit parcă într-un fel de visare interminabilă. * Într-o noapte de toamnă destul de sumbră, la Snagov, unde sunt numai cu tata. E târziu, afară s-a stârnit vântul și nu prea mă simt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
femei tinere și frumoase, purtând beretă, după moda vremii: participă - sau se preface, din cochetărie, că participă - la fazele mai fierbinți ale meciului, Dumnezeule, cum o arăta astăzi? Dar oare mai trăiește? Zgomotul tribunelor aplauzele și exploziile vocale sunt acoperite, copleșite de vuietul trecerii timpului. Filmulețul sportiv devine un pretext de meditație filozofică. La cimitir, la Glina, mergem din ce în ce mai rar. Și stăm tot atât de puțin, ca pe vremea când mergeam mai des. Ne reculegem între două mașini (cursa suburbană 166 circulă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
uimire, asemenea celor pe care le emite Guliko Aravidze, văzând cadavrul socrului ei deshumat - și totodată, prin ceea ce vrea să spună și spune în fond, simplă, clară, elementară, ca doi ori doi, o operă profund emoțională și încordat cerebrală. Te copleșește și, în același timp, te provoacă să te ții de șarade, să-i deslușești părțile obscure, să-i descifrezi enigmele, să-i rezolvi ambiguitățile. Răzbunarea lui Keti Barateli, victimă și ea, ca și părinții ei, chiar dacă indirectă, a lui Varlam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
l-am avut în suflet. Am văzut raiul, eram în rai. Am simțit că trăiesc în rai. Așa o înălțătoare stare sufletească n-am mai avut în viață. L-am simțit pe Dumnezeu Creatorul. I-am simțit măreția, m-a copleșit bunătatea, dărnicia, iubirea Celui care Și- a chinuit Fiul pentru a ne ferici cu iubirea lui de oameni. Atunci am simțit că fără Hristos nu se poate face nimic, că împreună cu Hristos putem trece prin moarte și tot revenim la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu entuziasmul spectatorilor, cuprinși de mândria exprimată sincer în toate mediile, de a avea un colectiv valoros cu soliști locali, cu nimic mai prejos decât cei străini. În acele momente de încărcătură emoțională, ca și la inaugurare, un alt temperament - copleșit de emoție - ar fi contaminat întreaga distribuție, conducând la un eșec comun! Dar Florica, prin tenacitatea, pregătirea și probitatea profesională - ca la toate premierele sale -, a transmis tuturor un nou impuls valoric. Ștacheta artistică a spectacolelor sale se ridica, de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. - Cum? - Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga șin dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
decanului Facultății de Drept, Al. I. Cuza. Astfel, Constantin Stere a rămas suspendat din funcția de profesor timp de 17 ani, până la pensionarea sa 1 februarie 1936. La câteva luni, de la pensionare fostul mare luptător pentru cauza Basarabiei, se stingea copleșit de amărăciune. Participanții la acest Simpozion organizat de Societatea culturală „Ginta Latină” se adresează cu respect și Încredere, Senatului Universității „Al. I. Cuza” În ideea că, după aproape 6 decenii de la dispariția lui Constantin Stere, „cazul” său se cuvine a
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
ei sunt obligați să meargă și să-și dea impozitul de sânge. Vedeți că nu le lăsați decât activitatea pe care nu le-o puteți lua. Cu toate acestea, D-voastră, astăzi ca acum zece ani, vă plângeți că suntem copleșiți de elementul evreiesc și ziceți că națiunea este În pericol. Eu cred că va fi mereu În pericol, atâta vreme cât Dv. nu veți voi să munciți ca dânșii. Singura scăpare este Întărirea elementului românesc, și atunci să fiți siguri că acest
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
și cântau în cor melodii atât de sfâșietoare și cu atâta patimă, chemându-se, pe patru voci, cu glasuri moi, răgușite, dure sau metalice, încât mă țineam treaz, până târziu, în zori. Ceilalți ai casei dormeau. Eu singur eram treaz, copleșit de o durere despre care nu pot explica nici astăzi nimic era o nostalgie sfâșietoare, amestecată cu milă pentru tinerii care cântau, pentru mine, pentru caii care se auzeau nechezând, pentru ei... Adormeam plângând un plâns secret, de durere mută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Femeia l-a văzut pe tânăr, rămânând "siderată, cu pupilele dilatate de mânie" (aici este remarcabilă experiența de viață a scriitorului; într-adevăr, amanta infidelă reacționează de obicei prin mânie, transferând responsabilitatea pe seama amantului care devine, pe moment, respingător, oribil). Copleșit de scârbă, de o scârbă de sine însuși, Ion, "pierzându-și mințile", lăsând în urmă mirosul de grătar și mireasma de liliac, a rătăcit în neștire până spre dimineață. A ajuns acasă în zori. "Se uita parcă uimit la gardul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a protestat vehement, declarând aproape textual: „Este cea mai mare greșeală să se creadă că legionarii ar putea fi anti[-]francezi. Suntem fervenți admiratori ai Franței și ai culturii franceze, dar ne doare faptul că adevărata Franță este tot mai copleșită de masonerie, comunism și evrei. Dorim din tot sufletul o renaștere franceză a Franței, căci orice român are un adevărat cult pentru Franța”. Fiind naționaliști cu accentuată nuanță [299] antisemită, impusă de situația specială din țara noastră, am fost încă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
degrabă pe calea „room-service”, cea a Acquis-ului comunitar. Cele patru-cinci organizații active de femei (cum sunt la noi AnA, SEF, FILIA, Centrul Parteneriat pentru Egalitate) se zbat în lipsă de finanțare internă, față cu opacitatea mass-media și ostilitatea mediului cultural copleșit de misoginism. Femeile din politică nu au agendă feministă sau se trezesc la realitatea marginalizării și a sexismului când se fac listele electorale și văd că fără bani, putere sau protectori sunt trimise la „cratiță” sau pe „centura” politicii. Se
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
boemă școlară, îi dispăruse și acea mentalitate de premiant pe care o dovedise până atunci. Lipsea de la ore și nuși mai ținea la zi caietele de teme. Scria în schimb și citea foarte mult. Cu excepția profesorului de română, Gheorghe Iftinchi, copleșit de talentul noului elev, Labiș nu s-a bucurat prea tare de încrederea altor profesori. Singurul care îi ținea partea era directorul David Rimmer, venit și dânsul de la Fălticeni unde tot director fusese la „Nicu Gane”. De multe ori s-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
revistei Junimea literară, Ion I. Nistor, care zicea: „aici în Bucovina nu lipsesc, pe cât am putut constata, nici sentimentul național, nici agerimea minții, care distinge ce e rău să se facă și este bine să se întâmple, dar sufletele sunt copleșite de decepții prea mari; în ochii aceia inteligenți pe care îi văd zilnic, nu văd scânteia energiei”. Contextul religios din timpul lui Cotlarciuc și al înaintașilor săi Realipirea Bucovinei la patria mamă în 1918 a făcut posibilă în același timp
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
centrul orașului Jena și nu am întâlnit nici un om pe stradă, ne-am speriat și am revenit la cămin. La Jena am descoperit civilizația de tip occidental, deși eram într-o Republică Democrată și am simțit spiritul german. Am fost copleșit de dotarea secțiilor de biologie. În timp ce eu urmam un curs, mai mult teoretic, de Tehnici histologice, omologii noștri de la Jena lucrau în laboratorul de histologie, câte patru la o masă de lucru complet echipată și executau secțiuni histologice, urmând algoritmul
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
dar aș fi putut să o am aproape pe mama mea. Dacă acel consătean nu mi-ar fi făcut raport, acum m-aș fi întors în familie de câțiva ani... Nu, nu pot să-l iert». Însă Calabria l-a copleșit cu atenții, cu griji materne, cu insistențe tăcute. Și, în final, bolnavul a cedat: «De dragul lui Cristos îl iert, dar tu promite-mi că după moartea mea vei veni la mormântul meu să te rogi în locul mamei mele». Giovanni a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de noi si bătrâna școală, atât de dragă sufletului nostru... Printre amintiri să răsfoim împreună, cu emoție si înfrigurare, filele cărții “Peste vremi...”, cartea devenirii noastre, pentru a găsi acele tainice chemări care ne aduc mereu, mereu in Dulcea Bucovină. Copleșiți de amintiri, cu gândul spre acele vremi când intre noi erau toți, sa-i prohodim creștinește, după datina străbună, pe cei trecuți in lumea drepților, deopotrivă profesori si colegi, spre neuitarea noastră Apoi, cuprinși de emoția momentelor trăite, in vechea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]