10,108 matches
-
l-am găsit pe Jake, după atâta suferință și confuzie, ca să nu mai pomenesc de convingerea nestrămutată pe care o aveam, cum că niciodată nu voi afla pe cineva care să-mi arate că viața mea nu e doar un coridor strâmt, cu uși care mi se închid în față de îndată ce ajung la ele, ci o cale deschisă. Capitolul XVIII EU Serile trecute mă uitam la Cum să pierzi un tip în zece zile și, în afară de faptul că nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Bun punct de observație pentru când ar fi fost miezul nopții, fiindcă ai fi putut domina din umbră corul la stânga și naosul la dreapta, cu spatele acoperit de o statuie mare din piatră a lui Gramme, ce privea către alte coridoare, așezată fiind Într-un soi de transept. Dar În plină lumină s-ar fi văzut foarte bine dacă ghereta ar fi fost ocupată de cineva, iar un paznic obișnuit ar fi aruncat neapărat o privire În ea ca să fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
obișnuit ar fi aruncat neapărat o privire În ea ca să fie cu conștiința Împăcată, după ce ar fi fost evacuați vizitatorii. Nu aveam mult timp, la cinci și jumătate urmau să Închidă. M-am grăbit să mai arunc o privire pe coridor. Nici unul dintre motoare nu putea servi drept refugiu. Nici măcar instalațiile mari pentru vapoare, din dreapta, relicve ale vreunei Lusitanii Înghițite de ape, nici imensul motor cu gaz al lui Lenoir, cu varietatea lui de roți dințate. Nu, cel mult, acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
greu, Învață să-și amintească, nu să uite. Diotallevi se dă În vânt, ca toți sefarzii, după palatele cu scară monumentală și cu statuia unui războinic care comite o faptă rea și oribilă asupra unei femei fără apărare, apoi cu coridoare cu sute de camere, având fiecare Întruchiparea unui miracol, apariții neașteptate, fapte neliniștitoare, mumii Însuflețite, iar fiecărei imagini, cu totul memorabile, tu Îi asociezi un gând o categorie, un element din mobilierul cosmic, ba chiar un silogism, un silogism nemăsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mi-a spus, mie, nu lui Belbo, că am Înnebunit. Luna se Înalță Încet la orizont, dincolo de Bricco. Casa asta mare e colindată de foșnete ciudate, poate-s cari, sau șoareci, sau fantoma lui Adelino Canepa... Nu cutez să străbat coridorul, stau În biroul unchiului Carlo și mă uit pe fereastră. Din când În când ies pe terasă, ca să controlez dacă se apropie cineva urcând pe colină. Mi se pare că sunt Într-un film, ce chin: „Ei trebuie să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
setea de putere și impotentia coeundi. Marx Îmi era simpatic pentru că eram sigur că el cu Jenny a lui făceau dragoste În toată bucuria. Se simte asta din respirația senină a prozei lui și din umorul lui. O dată, Însă, pe coridoarele universității, am spus că, după ce te tot culci cu Krupskaia, sfârșești prin a scrie o hârțoagă ca Materialism și empiriocriticism. Am riscat să fiu luat la bătaie și mi-au zis că eram un fascist. Mi-a zis-o un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
restul țării studenții invadau amfiteatrele și-i asaltau pe profesori, cerându-le să vorbească numai despre știința proletară, la noi, afară de câteva incidente, era un fel pact constituțional, ba chiar un compromis teritorial. Revoluția ocupa zona exterioară, aula magna și coridoarele lungi, În timp ce Cultura oficială se retrăsese, protejată și garantată, pe coridoarele interioare și la etajele superioare și continua să vorbească de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. Așa că puteam să-mi petrec orele de dimineață jos ca să discut despre știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-le să vorbească numai despre știința proletară, la noi, afară de câteva incidente, era un fel pact constituțional, ba chiar un compromis teritorial. Revoluția ocupa zona exterioară, aula magna și coridoarele lungi, În timp ce Cultura oficială se retrăsese, protejată și garantată, pe coridoarele interioare și la etajele superioare și continua să vorbească de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. Așa că puteam să-mi petrec orele de dimineață jos ca să discut despre știința proletară, iar după-amiezile sus, ca să practic o știință aristocratică. Trăiam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
limbă pe care mi se părea că am mai auzit-o undeva, până când Înțelesei că era o italiană lipsită aproape cu totul de vocale. Am Întrebat de Belbo. După ce mă lăsa să aștept câteva clipe, mă conduse de-a lungul coridorului până la un birou din fundul apartamentului. Belbo mă primi cordial: „Așadar, dumneata ești o persoană serioasă. Intră.” Mă invită să iau loc În fața biroului său, vechi ca tot ce mai era În jur, burdușit cu manuscrise, ca și rafturile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de-ajuns să ai noțiuni, toți aveau cu ghiotura, și cu atât mai bine dacă erau inactuale. Chiar și la universitate, unde pusesem din nou piciorul ca să văd dacă mă puteam oploși pe undeva. Amfiteatrele erau calme, studenții lunecau pe coridoare ca niște năluci, Împrumutându-și unul altuia bibliografii rău Înjghebate. Eu știam să fac o bibliografie ca lumea. Într-o zi, un student din ultimul an, luându-mă drept profesor (cadrele didactice aveau acum aceeași vârstă ca și studenții, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aveam o ocupație. Hotărâi să pun pe roate o agenție de informații culturale. Ca un fel de copoi al cunoașterii. În loc să-mi bag nasul prin barurile de noapte și prin bordeluri, trebuia să mă duc prin librării, prin biblioteci, pe coridoarele instituțiilor universitare. Apoi să stau În biroul meu, cu picioarele pe masă și cu un pahar de carton plin cu whisky adus până sus Într-o pungă de la bodega din colț. Îți telefonează cineva și-ți spune: „Traduc o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
credeți”. Am avut norocul să găsesc două camere și o bucătărioară Într-o veche clădire de la periferie, care trebuie că fusese o fabrică, având și o aripă pentru birouri. Apartamentele pe care le scoseseră din ele dădeau toate pe un coridor lung: locuiam Între o agenție imobiliară și laboratorul unuia care Împăia animale (A. Salon - Taxidermist). Ți se părea că te afli Într-un zgârie-nori american de prin anii ’30, mi-ar fi fost suficient să am o ușă cu geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al Templului, Cavaler al Soarelui sau Prinț Adept, Cavaler al Sfântului Andrei de Scoția sau Mare Maestru al Luminii, Cavaler Mare-Ales Kadosh și Cavaler al Pajurei Albe și Negre. (Înalte grade ale Masoneriei de Rit Scoțian Antic și Acceptat) Străbăturăm coridorul, urcarăm trei trepte și trecurăm printr-o ușă cu geamurile mate. Deodată intrarăm În alt univers. Dacă Încăperile pe care le văzusem până aici erau Întunecoase, pline de praf, cu mobilele știrbite, acestea de aici păreau salonașul vip dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înveți totul și despre minerit: cobori pe o scară și intri Într-o mină, cu tot ceea ce trebuie, galerii, ascensoare pentru oameni și cai, niște intestine prin care se târăsc copilandri (de ceară, sper) cu chipuri emaciate și frustrate. Străbați coridoare Întunecoase și interminabile, te oprești pe marginea unor puțuri fără fund, simți frig În oase și aproape că percepi mirosul gazului de mină. Scara unu pe unu. Bâjbâiam printr-o galerie secundară, exasperat că nu revedeam lumina zilei, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă salută În italiană. Dintr-o dată reușii să mi-l Închipui În hainele lui adevărate: trebuia să poarte o manta lungă, gălbuie, și să fie domnul Salon. A. Salon, taxidermist. Își avea laboratorul la câteva uși de biroul meu, pe coridorul acelui soi de fabrică dezafectată În care eu o făceam pe Marlowe al culturii. Uneori mă Întâlnisem cu el pe scări și schimbaserăm câte-un salut În treacăt. „Curios”, zise el ținându-mi mâna, „suntem amândoi colocatari de atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bun venit. Voia să ne invite să intrăm În casa ei, dar Belbo i-o tăie scurt, după ce o Îmbrățișase și o făcuse să-și vină În fire. De cum intrarăm În vilă, Lorenza scoase exclamații de bucurie pe măsură ce descoperea scări, coridoare, camere umbroase cu mobile vechi. Belbo se ținea În understatement, zicând că fiecare are castelul pe care și-l poate permite, dar era mișcat. Venea aici din când În când, ne spuse el, Însă destul de rar. „Totuși, se lucrează bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rar. „Totuși, se lucrează bine aici, vara e răcoroasă și iarna are pereți groși care o apără de ger, și sunt sobe peste tot. Firește, când eram copil, ca refugiați, noi locuiam numai În cele două camere laterale, colo, În fundul coridorului mare. Acum am luat În stăpânire aripa unde stăteau unchiul și mătușa. Lucrez aici, În biroul unchiului Carlo”. Era unul dintre acele birouri cu secrétaire, cu spațiu puțin pentru foile, scrise dar foarte mult pentru sertare vizibile și invizibile. „Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
față șoldurile și pubisul ca și cum ar fi trebuit să câștige la flipper, Întrebă: „Da eu dorm aici singură?” Belbo privi În altă parte, dar În partea aceea eram noi, se uită din nou În altă parte, apoi se Îndreptă spre coridor și zise: „Mai vedem noi. În orice caz, ai aici un refugiu numai pentru tine”. Diotallevi și cu mine ne Îndepărtarăm și o auzirăm pe Lorenza Întrebându-l dacă se rușina de ea. El Îi atrăgea atenția că, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
n-am avut timp să discutăm despre asta, pentru că de-acum vocile noastre nu se mai auzeau. Bim bum bang ra-ta-ta-ta. Ne-am ghemuit sub chiuvetă, eu, soră-mea și mama. Apoi a venit unchiul Carlo, de-a bușilea pe coridor, să ne spună că pe partea aceea eram prea expuși, să ne ducem la ei. Ne-am mutat În aripa cealaltă, unde mătușa Caterina plângea, pentru că bunica rămăsese afară...”. „E atunci când bunica s-a trezit cu fața-n jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urmă, În ziua aceea am săvârșit fapta de eroism a vieții mele”. „John Wayne al meu”, zise Lorenza. „Spune-mi-o”. „Ei, nimic deosebit. După ce ne-am dus târâș În camerele unchiului, eu mă Încăpățânam să stau În picioare pe coridor. Fereastra era În fund, eram la primul etaj, nimeni nu mă poate lovi, ziceam eu. Și mă simțeam ca un căpitan care stă drept În mijlocul careului când gloanțele șuieră În jurul lui. Apoi unchiul Carlo s-a Înfuriat, m-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a Înfuriat, m-a tras Înăuntru cu brutalitate, eram gata să izbucnesc În plâns fiindcă distracția se Încheiase, și În clipa aceea am auzit trei Împușcături, geamuri sparte și un fel de ricoșeu ca și cum cineva s-ar fi jucat pe coridor cu o minge de tenis. Un glonte intrase pe fereastră, se izbise de o țeavă de apă și ricoșase, venind să se Înfigă În podea, chiar În punctul unde stătusem eu mai Înainte. Dacă aș mai fi fost afară, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înapoi pe altă parte”. „Istorii de fapt divers...” „Nu zău? Pe cine Încerci dumneata să aperi? Sub Napoleon al III-lea, baronul Haussmann a obligat prin lege toate casele din Paris să-și construiască un rezervor autonom, și apoi un coridor subteran care să ducă la haznaua generală... O galerie de doi metri treizeci Înălțime și un metru treizeci lățime. Îți dai seama? Fiecare casă din Paris legată printr-un coridor subteran cu haznalele. Și știi cât sunt de lungi astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Paris să-și construiască un rezervor autonom, și apoi un coridor subteran care să ducă la haznaua generală... O galerie de doi metri treizeci Înălțime și un metru treizeci lățime. Îți dai seama? Fiecare casă din Paris legată printr-un coridor subteran cu haznalele. Și știi cât sunt de lungi astăzi haznalele din Paris? Două mii de kilometri, și pe mai multe straturi sau niveluri. Și totul a Început cu cel care a proiectat la Heidelberg aceste grădini...” „Ei, și?” „Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eram Între zidul de piatră și deschiderea urechii, și m-am simțit În subsol stând la rândul meu sub o boltă, și mi s-a părut că pâlnia acelui canal phonurgic nu era altceva decât capătul unei coborâri În niște coridoare obscure ce duceau către centrul pământului, furnicând pline de Nibelungi. Am simțit că mă ia cu frig. Tocmai mă depărtam, când am auzit o voce: „Veniți. Suntem gata să-ncepem. În sala secretă. Chemați-i pe ceilalți”. 61 Această Lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nu trebuie. N-am putea. Dar o să facem ca personajele acelea din mitul grecesc care au văzut ce nu trebuia, și o să Înfruntăm mânia zeilor. Vă permit să aruncați o privire”. Ne puse să urcăm o scară strâmtă până la un coridor Întunecos, trase o perdea și, de la o fereastră Închisă, puturăm arunca o privire În sala de dedesubt, luminată de vase cu jăratic arzând. Pereții erau tapițați cu damasc brodat cu flori de crin, iar În fund se Înălța un tron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]