5,380 matches
-
rătăcire, pe tine, care locuiești în crăpăturile stîncilor, și domnești în înălțime; de aceea, tu zici în tine însuți: Cine mă va arunca la pămînt?" 4. Dar chiar dacă ai locui tot atît de sus ca vulturul, chiar dacă ți-ai așeza cuibul între stele, tot te voi arunca și de acolo, zice Domnul." 5. Dacă ar fi intrat la tine niște hoți, sau niște tîlhari de noapte, cum ești de pustiit! ar fi luat ei oare mai mult decît ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
să accepte vizita În țară, deși nu este propusă de noi, ci de Centrul Cultural Austriac. „Emilian” * — ... Da’ ce legături are ăsta-n țară? — ... Susține că de treizcei de ani nu are nici o legătură cu familia. — ...Are, În schimb, cu cuibul de vipere de la Europa Liberă! Să nu-mi spui că nu-i așa! — Din ce am dedus eu, frecventează cercuri științifice și chiar oficiale Înalte... Dar, firește, ca toată generația lui, mai are și relații cu cercurile ostile din emigrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
legătură și care Întreține corespondența cu transfugul sub supraveghierea mea! — ...Mai ar fi cererea de verificare la Cartotecă, toarășu’ colonel, uite-o acilea... — Care a făcut-o Matei, un spanac! Răspund după trei săptămâni că n-au nimic Înregistrat! Un cuib de putori! Aveți dreptate, to’arășu’ colonel, io i-am zis lu’ pămăpălău’ de Matei că degeaba o face! Că p-asta n-am făcut-o io! — Da, chiar! N-ai făcut-o tu p-asta, dar tu, bă, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dar nu și cu privire la cel mai important. De fapt, continuă ea cu o naivitate sfâșietoare, nu mi-a făcut impresia că ar fi capabil să mintă. În timpul nopții, Madame Mangeot se simțise rău: în spatele pieptului matern, voluminos, boala își făcuse cuib și o măcina în taină. Nu era un caz care să solicite prezența unui doctor și, oricum, nu erau pe atunci destui doctori încât să poată veni unul într-un orășel de provincie uitat de lume cum era Brinac. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu alei de idei și de emoții... alte spițe n mersul roții vieții noastre numai chei la un timp pe care hoții vor să-l stăpânească ei... Evadările în alte spații spre niște-nălțimi celeste unde vezi direct ce este cuibul denselor mulțimi de ntrebări și ecuații... armonii de serafimi, heruvimi, și de sublimi iubitori de certitudini, plenitudini, altitudini... 1967 Actualitate Într-o lume de absurzi suntem muți și suntem surzi; lungi cuțite dacă-ascuți, chiar de vrei, n-ai cum să
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
armonie și nu mă ntreb de ce visez, că dragostea e poezie. 2012 De pe-aceste vaste mări Dragostea mea face salturi spre izvoare de lumină unde viața este plină de-ale zborului înalturi. Ce frumos plutesc condorii peste văile adânci! Cuiburile sunt în stânci unde-apar mai întâi zorii. Sus! Mai sus! Este o lege a destinului oricui și în toată viața nu-i altă lege să o nege. Scara sfântului Scărarul ne învață acest sens; muntele este imens dacă este ca
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
înfruntat atâtea riscuri martiric ajungând pe piscuri proteguit de-aripi de îngeri; la vârsta multimilenară, ce suie tainic spre sublim, ne-am învățat să dăinuim prin dragostea de Neam și Țară ne-a dat-o Dumnezeu în dar, ca-ntr-ale vulturilor cuiburi și țărmul Mării noastre tulburi, să fim și altora un far. 2010 Introducere la o carte rară E mult! Totuși, este prea mult de când vântul ne duce aiurea; în evul acesta ocult plină-i de haite pădurea. Se-nvârt în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
adevărat ceva. ― Știi cum e lumea pe-aici, dacă vă văd plecând împreună ar putea să tragă anumite concluzii! I-auzi! Geraldine știe că asta nu mi s-ar putea întâmpla niciodată mie. Da, Kilburn Herald este într-adevăr un cuib de bârfe, și se presupune imediat că e vorba de o aventură, indiferent cine e văzut vreodată cu un coleg de sex opus. Dar nimeni sănătos la cap n-ar putea crede vreodată că eu aș putea avea vreo aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
minune! - și-a exprimat mirarea învățătorul. ― E drept că sarea nu era ca cea de la ocnele cele mari, dar cei din sat o foloseau pentru vite. Eu te-aș întreba: cine a avut curajul să așeze un han tocmai în cuibul lotrilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Apoi, cum spunea camaradul meu, hangiul nu era unul oarecare. Nu era străin de treburile bandei de hoți, mai ales că în scurtă vreme ajunsese să strângă o avere peste măsură de mare. ― Da’ se poate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cât o noapte de vară cu fulgere și trăsnete... Când s-au întors cercetașii, Dumitru a ascultat raportul comandantului grupei: ― Am reușit să ajungem destul de aproape de gardul celei de a doua case dinspre noi. Dincolo de gard am văzut că sunt cuiburi de mitraliere grele și peste tot mișunau mulți militari, care fumau în voie... Cred că organizau ambuscada pentru noi... ― Aiștia au venit să ne aștepte, dar nu ca pe niște camarazi, ci ca pe inamici. Am căzut într-o capcană
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
către mine și a spus „Bună“. Le-am aruncat o privire de ansamblu și, la prima vedere, n-am văzut pe nimeni care să fie, clar, o vedetă pop. Ce păcat! Așa cum nimeni nu părea desprins din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Mare păcat! De fapt, alcoolicii păreau foarte prietenoși. S-au agitat grozav ca să-mi facă loc la masă. Privind încăperea aceea în amănunt, am descoperit că era surprinzător de lipsită de orice strălucire. Deși exista posibilitatea ca decoratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mese unde încă mai erau zece pacienți, care continuau să bea ceai, continuau să-și toarne linguri cu zahăr în căni și continuau să aprindă țigară de la țigară. Le plăcea grozav sala de mese. Părea să fie un soi de cuib spiritual. Cu inima strânsă, am recunoscut în cele din urmă că probabil oamenii aceia nu mergeau niciodată la sala de gimnastică. Probabil că nici nu părăsiseră vreodată sala de mese. Nu m-ar fi surprins să aflu că și dormeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e grozav în pat și că are o puță enormă. Ar fi fost încântată dacă aș fi intrat pe felie cu unul dintre prietenii lui Carlos, dar eu mai curând mi-aș fi închiriat vaginul unei rândunici ca să-și ridice cuibul în el. Muzica a început să bubuie, suspect de tare în camera goală, înecând însă răspunsurile lui Carlos de genul „îmi pare rău, enamorada“ sau „N-a fost vina mea, querida“. —Poftim, i-am spus eu lui Miguel aruncându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ajunseseră să tragă în orice persoană care nu purta uniforma rusească. Ziua era o căldură cumplită, în timp ce noaptea temperatura cobora sub punctul de îngheț. Din păcate, erau siliți să se întoarcă de mai multe ori în aceleași locuri unde distruseseră cuiburile rebelilor, pentru că aceștia se regrupau imediat. Foloseau grotele din munții pe care îi cunoșteau foarte bine, dispărând în subteran, după care apăreau în cu totul altă parte. E drept că se bucurau și de sprijinul masiv al populației din cătunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ieșilor. Numai Alexandru Coconul era trimis să slujească în Țara Românească, domnind după povețele tătâne-su și sub privegherea mitropolitului Anastasie și a maicii sale Arghira. Țigăncile lustruiră podelele și înfășară paturile, coșarii curățară hornurile, alungând cucuvelele, care-și făcuseră cuib tocmai acolo, baba Saveta, pităreasa Curții, cumpărase, de la Franț, spoitorul cel neamț, toate blidele trebuincioase bucătăriei. Asudase de multele porunci date slujnicelor pricepute în facerea bucatelor, neuitând să dea porunci scurte bărbaților care se poticneau la intrarea in camarile prea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
totuși orientat spre o formă de oglindă, spre ușa cu geam, care stă însă deschisă, neoglindind nimic. Ghicesc fără greș momentul zilei (după-amiaza, după cinci), după lumina bleu de la televizorul din sufragerie jucând pe o bucată de perete vizibilă din cuibul meu. Sunt și semiîmbrăcat, cu blugii de zi pe sub pătură - dintr-o dorință de a „scoate“ timpul dormit, imediat după trezire sau, dacă se poate, înainte de trezirea deplină, să fiu cu pixul între degete, între dinți, în camera de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de privit în becul unic: spațiul dintre salteaua patului și lada de studio redevenise un cuib din care ieșeau insectele amețite de lumină, greu de ucis și cu destinații foarte precise. Terapia era scrisul după dicteu automat, până reușeam să-mi alung ultima urmă de somn, apoi, în întunericul imperfect, o partidă scurtă de sex în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tablouri... Nu știu, să zicem câteva cadavre de molii, de țânțari... Am avut tot timpul să reflectez la înapoierea dureroasă a concitadinelor mele, pe când bântuiam, cu aerul de zombie, străzile cu asfaltul înmuiat. Trotuarele din orașul vechi sunt marcate de cuiburi la intervale regulate, urme inconfundabile de tocuri cui, care mie îmi vorbesc despre înapoierea purtătoarelor de când am descoperit că în Germania, Italia, Statele Unite, femeile nu-și mai distrug picioarele cu asemenea accesorii, le poartă doar ocazional, și-atunci circulă obligatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
timp mai rare, doar În cele două anotimpuri extreme: anotimpul meu preferat, În care m-am născut- primăvara- când aud mugurii plesnind și iarba crescând, când văd mieii zburdând pe câmpia Înverzită, primele brândușe, berzele statornice care se Întorc la cuiburile lor de ani și ani, puișorii ieșiți din găoace, de la găina-cloșcă, cu puful lor galben, clătinându-se la primii pași (ca un bebe când Începe să meargă) și anotimpul toamna când merg să culeg roadele pe care pământul meu natal
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a terminat liceul și a plecat În Spania să muncească. - Nae, am auzit că fata ta s-a căsătorit cu un bărbat străin! - Da, și a avut un noroc chior. Știi cum se spune: “la barza chioară, Îi face Dumnezeu cuib”! - De ce spui așa? Ai o fată frumoasă! Poate că asta l-a atras pe ginerele tău! - Da, am o fată frumoasă și cuminte! Poate că și asta a contat. Ginerele meu are un suflet foarte bun. Ne-a făcut oameni
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pricepeam în acele momente că n o cunoșteam așa bine pe cât mă lăudasem că o știu. Vorbea din experiențele proprii. Suferea alături de un soț alcoolic doar ca să ne vadă pe noi crescuți mari. Eu aproape că-mi luasem zborul din cuib... mai rămăsese Sorin. Puteam să-l ajut și astfel să o ajut și pe ea. Teama care mă încercase de câteva zile, dispăruse și acum simțeam în loc o bucurie bizară. O simțeam că-mi e mamă, că-i pasă de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
muncii de vită, a cuvintelor sărace și peltice. Îmi plăcea să stau cu ea în bucătărie pe când învârtea la rufele din cazan și o ajutam uneori să întindă cearșafurile în spălătoria din podul blocului, în gânguritul porumbeilor care-și făcuseră cuibul sub geam. Profitând de camaraderia mea, Flutur Veronica m-a rugat s-o ajut într-o chestiune: acolo unde locuia nu avea telefon și, cum tocmai se “împrietenise“ cu un „băiat“, putea să-i dea numărul nostru de telefon, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că visul acela m-a urmărit si m-a ferit să fac rău, atât de rău încât să supăr pe Domnul. CLOȘCA MAMĂ Când vine primăvara, toată lumea se bucură. Întreaga natură își schimbă hainele. Pomii înmuguresc și păsărelele își fac cuib unde să depună ouăle. Apar primele flori, începând cu ghioceii și viorelele. Parcă o altă viață se înfiripează în toate. Oamenii gospodari au multe treburi de făcut. Ei trebuie să se îngrijească de animalele și păsările pe care le au
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
auzit primul piuit. În două sau trei zile, cred că din fiecare ou a ieșit câte un pui. Cloșca avea grijă să arunce cojile de ouă. Probabil ca să nu se taie puișorii în ele, ori să nu se sufoce în cuib. Curând, ea se plimba țanțoșă cu puii prin curte. Clo, clo, clo! îi striga ea când găsea ceva de mâncare. Clo, clo, clo! îi poftea să le arate cum se bea apă. Clo, clo, clo! îi chema când zgârma pământul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
al creatorului pe care împrejurările vieții îl întunecaseră, dar care crescuse în țesuturile lui necruțător ca un cancer, până când în cele din urmă pusese stăpânire pe întreaga sa ființă și-l împinsese irezistibil la acțiune. Cucul își depune ouăle în cuibul unei păsări străine și când puiul iese din ou își împinge frații vitregi afară din cuib, iar în final distruge chiar cuibul în care a fost adăpostit. Dar ce ciudat era ca instinctul creator să-l cuprindă deodată pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]