KorAP: Find »[drukola/base=cultivare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...439 >

10,969 matches

Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465

cea mai îndelungată; în timpul acesteia el învață să-și readapteze activitatea la noi condiții. Capacitatea de învățare nu trebuie să dispară odată cu copilăria. Adultul trebuie să-și păstreze curiozitatea naturală, reacția imparțială, franchețea gîndirii specifice copilului. În concepția pedagogului american, cultivarea capacitații de a învăța, de a forma deprinderi, de a readapta activitatea la noi condiții, poartă numele de creștere. Acțiunea prin care se oferă condițiile care asigură cultivarea capacității de a învăța este tocmai educația. În felul acesta, "educația este

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
curiozitatea naturală, reacția imparțială, franchețea gîndirii specifice copilului. În concepția pedagogului american, cultivarea capacitații de a învăța, de a forma deprinderi, de a readapta activitatea la noi condiții, poartă numele de creștere. Acțiunea prin care se oferă condițiile care asigură cultivarea capacității de a învăța este tocmai educația. În felul acesta, "educația este totuna cu creșterea" (5, p. 47 și pp. 87-96). Noutatea concepției lui Dewey nu stă numai în înțelegerea educației ca proces de creștere. Spre deosebire de alte teorii, care priveau

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
creștere este superioară tuturor celorlalte teorii (educația ca pregătire, educația ca dezvăluire, educația ca proces de dezvoltare a aptitudinilor, educația ca formare etc.) (5, pp. 48-70). Pedagogul american concepea fenomenul paideutic într-un mod prospectiv; pentru el a educa însemna cultivarea capacității de readaptare a activității la condiții noi sau, cu alți termeni, organizarea și reorganizarea experienței care, adăugîndu-se experienței precedente, mărește capacitatea de a dirija evoluția experienței care urmează (5, p. 67). Încă o dată se constată că în concepția lui

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
p. 272). M. Montessori admite jocul numai ca activitate prin care copilul se exercită pentru viață, ca activitate în care face ceva, experimentează viața reală și, totodată, o cunoaște. Metoda Montessori a acordat o redusă atenție problemelor de educație morală, cultivării raporturilor sociale, mai ales; însuși sistemul de lucru din grădiniță nu favorizează stimularea unor relații de cooperare între copii, deși ei trăiesc într-un grup, și chiar pot, uneori, coopera. În general, activitatea lor are un caracter individual. Important este

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
îndreaptă societatea în dezvoltarea ei. Concepția generală conservatoare a lui Găvănescul însă nu i-a îngăduit să ajungă la concluzia educării pentru condițiile schimbate ale societății, ci l-a condus la banala teză a adaptării față de societatea existentă, în scopul cultivării armoniei sociale. Acest pedagog nu avea în vedere mișcarea înainte a societății, ci, dimpotrivă, conservarea realităților sociale existente. Aici se află, de altfel, marea deosebire dintre teoria sa pedagogică și aceea a colegului său de la Universitatea din București, C. Dimitrescu-Iași

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
educație vin în întîmpinarea instinctelor, provocînd plăcerea; altele se opun manifestării acestora și dau naștere unei stări de insatisfacție sau chiar de durere. Astfel, existența instinctului de imitare impune utilizarea metodei exemplului; instinctului de mișcare îi corespunde metoda exercițiului (pentru cultivarea curajului, a cumpătării, a stăpînirii de sine etc.). În cazul unor repetate abateri și a ineficienței celorlalte metode, se propunea provocarea unei insatisfacții prin utilizarea arestului, care se opune instinctului colectivității. Oricum, spre deosebire de alți pedagogi care legau educația morală de

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
să pună de acord arta educativă cu natura umană, iar normele pedagogice cu legile vieții psihice. Selecția instinctelor, pe care urma să-și bazeze educatorul intervenția, este una arbitrară; în afară de aceasta, în sistemul său de educație morală lipsește tocmai ideea cultivării conștiinței morale, a unui sistem de norme capabile să devină călăuză în viața socială. Întemeierea procesului de educație pe anumite particularități ale naturii psihice a copilului constituie numai începutul procesului de dezvoltare a ființei umane, fără a acoperi însă integral

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
naturii psihice a copilului constituie numai începutul procesului de dezvoltare a ființei umane, fără a acoperi însă integral acest proces. Pe de altă parte, educația morală presupune un efort conștient de învingere a unor tendințe negative, mai ales în procesul cultivării curajului, a capacității de cumpătare, a stăpînirii de sine etc. În astfel de cazuri, educatorul nu se poate lăsa călăuzit de instinctele copilului. În probleme de didactică, Găvănescul se pronunță pentru o instrucție "progresivă", "interesantă", "agreabilă", "practică". În conținutul procesului

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
o puternică orientare naționalistă. Cercetășia prin caracterul ei universal nu mai era corespunzătoare. În U.R.S.S. iau ființă organizații de copii și tineret (Pionierii și Uniunea Tineretului Comunist Comsomolul) al căror obiectiv central era educația comunistă a generației tinere, prin cultivarea atașamentului față de ideea luptei de clasă, față de proprietatea colectivă și "democrația sovietică". În statele cu regim fascist s-au creat organizații de copii și tineret fasciste (organizația "Balilla" în Italia, Tineretul hitlerist în Germania), care au educat tînăra generație în

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
Ferrière să adopte traducerea propusă de Pierre Bovet pentru Arbeitsschule L'école active; sub această denumire au pătruns în numeroase țări, inclusiv în România, ideile educației noi. Un alt element care s-a impus, în jurul anului 1920, a fost ideea cultivării "simțului social", a capacității de cooperare. O altfel de idee n-a fost străină nici spiritului "școlilor noi". Ea a fost mai puternic reliefată de unul din colaboratorii lui Hermann Lietz GUSTAV WYNEKEN care, în 1906, a deschis la Wickersdorf

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
această cauză școala trebuie să fie o comunitate, iar copiii trebuie să poată lucra nu izolat, ci împreună cu colegii lor" (12, p. 45). În concepția lui R. Cousinet, grupul permite o confruntare a interesului general cu egocentrismul individual, conducînd la cultivarea simțului solidarității. În aceste condiții, educatorul nu mai este unica sursă de informare; el nu mai intervine direct în activitatea elevilor, ci stimulează dezvoltarea interrelațiilor dintre ei. Cousinet aprecia, încă din 1935 (13, p. 219), că, utilizînd metoda muncii libere

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
nu depășească doi ani. O altă inovație consta în alternarea activităților desfășurate cu întreaga clasă cu cele desfășurate pe grupe și individual. La Winnetka se manifesta o deosebită grijă nu numai pentru un învățămînt adaptat înclinațiilor elevilor, ci și pentru cultivarea spiritului de cooperare prin activitățile în grup, precum și pentru dezvoltarea capacităților creatoare atît prin activitate în grup, cît și individuală (23). Deceniile trei și patru au însemnat, pentru mișcarea progresivistă, o continuă lărgire a cercului de aderenți și o încercare

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
metoda proiectelor grupează în jurul unei idei centrale toate activitățile pe care le desfășoară elevii mai ales în grup. Kilpatrick a stabilit patru tipuri de proiect: 1) de construcție care presupune realizarea unui plan, a unei idei; 2) proiectul "consumatorului", de cultivare prin contactul cu operele de artă și literatură a gustului pentru frumos; 3) proiectul de rezolvare a problemelor, în sensul preconizat de J. Dewey; 4) proiectul exercițiu, prin intermediul căruia se formează priceperi și deprinderi (24, pp. 91-92). Utilizarea în exclusivitate

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
mod artistic", pornindu-se de la instinctul natural pentru limbă al copilului și urmărindu-se dezvoltarea simțului artistic. Prin studierea botanicii și a zoologiei se va pune în evidență unitatea dintre faună, floră și Pămînt; se va releva viul, urmărindu-se cultivarea echilibrului între aspectele intelectuale și emoționale ale cunoașterii naturii. Matematica ar trebui să adopte cu prioritate calea analitică, singura capabilă să asigure manifestarea și afirmarea libertății. Calea sintetică, dominantă în școală, conduce, spune Steiner, spre o concepție materialist-atomistă. "Nesatisfacerea imboldului

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
ca un simptom al unor evenimente ulterioare. Printr-o predare simptomatologică "ne înălțăm din istorie, treptat, treptat, în religios și istoria se aprofundează cu adevărat de la sine, cufundîndu-se în religie" (11, p. 158). În ceea ce privește educatorul, "știința spirituală" pune accentul pe cultivarea sentimentului de responsabilitate pentru misiunea sa. De aici decurge relația de autoritate (pentru ca spusele sale să fie receptate), cît șt relația întemeiată pe iubire. În consecință, modalitățile preferate de manifestare ale educatorului vor fi "alternanța umor seriozitate, întrucît", aprecia Steiner

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
său, în 1923, își propunea să realizeze obiective specifice unui stat totalitar, dar pe baza unor teze teoretice proprii educației noi. Maria Montessori și Lambardo Radice au fost colaboratorii apropiați ai filosofului ministru. Contradicția dintre autoritatea statală și ideea de cultivare a autonomiei individuale prin educație a fost curînd evidențiată; Gentile este înlocuit (1924) și după puțin timp se pune capăt colaborării dintre regimul totalitar și educația nouă. Peste cîțiva ani, Maria Montessori va părăsi în semn de protest Italia. Se

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
la factorii care stimulează dezvoltarea, acorda prioritate științelor pozitive. În concepția lui G. G. Antonescu, cultura formativă trebuie să fie integrală, să rezulte din: a) cunoașterea lumii obiective cu ajutorul științelor pozitive, b) cunoașterea lumii subiective, prin științele umaniste și c) cultivarea capacității de a stabili raporturi logice și raporturi cantitative, prin studiul logicii și matematicii. Rolul disciplinelor umaniste este de a cultiva idealul, iar acela al disciplinelor pozitive, de a oferi cunoașterea căilor și energia necesare atingerii acestui ideal. Mă întreb

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
este de a cultiva idealul, iar acela al disciplinelor pozitive, de a oferi cunoașterea căilor și energia necesare atingerii acestui ideal. Mă întreb dacă greșesc foarte mult atunci cînd apreciez că rolul celui de-al treilea aspect al culturii formative cultivarea capacității de a stabili raporturi logice și cantitative se apropie întrucîtva de acela pe care psihologul J. Piaget l-a acordat operațiilor logico-matematice, ca instrumente ale unei gîndiri operaționale. G. G. Antonescu a intuit necesitatea unor instrumente ale gîndirii cultivate

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
se ajunge la ideea de "disciplină liberă". Conceptul aparține lui Fr. W. Foerster, iar G. G. Antonescu nu face din asta un secret (16 bis). Disciplina liberă se întemeiază pe convingeri. Întrucît acestea nu sînt accesibile copilului de vîrstă mică, cultivarea lor este precedată de formarea anumitor deprinderi, care trebuie să fie în armonie cu normele morale ce vor călăuzi activitatea viitorului adult. La formarea deprinderilor de comportament se ajunge prin îndrumarea morală a voinței copilului, care cuprinde patru mijloace: supravegherea

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
Antonescu ele își au un anumit specific. Așa, de pildă, exemplul e socotit ca cel mai important mijloc de formare a deprinderilor, pentru că stimulează acțiunea. Se cuvine să fie reținută însă ideea formării deprinderilor de comportare accesibile vîrstei mici înaintea cultivării convingerilor. Acestea se formează ulterior, la conturarea lor contribuind și capacitatea de punere în aplicare a normelor morale. Ideea morală se sprijină astfel pe o tendință activă ce decurge din însăși deprinderea morală. Nota caracteristică a disciplinei libere o constituie

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
relevat incomplet pînă atunci de cele două direcții pedagogice (intelectualistă și voluntaristă) și adăugă un aspect nou, "trăirea", "vibrarea" în contact cu valorile culturii. Faptul educației adaugă fiecăruia dintre cele trei momente, proprii actului culturii, noi elemente care țin de cultivarea spiritului subiectiv: a) dezvoltarea, cultivarea capacității de receptare, b) deșteptarea spiritului sau cultivarea năzuinței spre idealuri frumos, bine, adevăr, c) dezvoltarea capacității de lucru în vederea unei creații culturale viitoare (21, p. 311). Pedagogia culturii nu lasă astfel neantrenat și nedezvoltat

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
cele două direcții pedagogice (intelectualistă și voluntaristă) și adăugă un aspect nou, "trăirea", "vibrarea" în contact cu valorile culturii. Faptul educației adaugă fiecăruia dintre cele trei momente, proprii actului culturii, noi elemente care țin de cultivarea spiritului subiectiv: a) dezvoltarea, cultivarea capacității de receptare, b) deșteptarea spiritului sau cultivarea năzuinței spre idealuri frumos, bine, adevăr, c) dezvoltarea capacității de lucru în vederea unei creații culturale viitoare (21, p. 311). Pedagogia culturii nu lasă astfel neantrenat și nedezvoltat nici unul din cele trei aspecte

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
adăugă un aspect nou, "trăirea", "vibrarea" în contact cu valorile culturii. Faptul educației adaugă fiecăruia dintre cele trei momente, proprii actului culturii, noi elemente care țin de cultivarea spiritului subiectiv: a) dezvoltarea, cultivarea capacității de receptare, b) deșteptarea spiritului sau cultivarea năzuinței spre idealuri frumos, bine, adevăr, c) dezvoltarea capacității de lucru în vederea unei creații culturale viitoare (21, p. 311). Pedagogia culturii nu lasă astfel neantrenat și nedezvoltat nici unul din cele trei aspecte fundamentale ale vieții psihice. Este, fără îndoială, un

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
însă, preluînd o idee a magistrului său I. Găvănescul, reduce socialul la profesie, privind omul ca forță de muncă și avînd în vedere realizarea unei "armonii productive" cu mediul. Concepția sa conduce, ca și a altora din acea perioadă, spre cultivarea armoniei sociale, opunîndu-se astfel teoriei de orientare marxistă, a luptei de clasă. Narly are dreptate cînd apreciază educația ca un fapt individual și social în același timp, relevînd unilateralitatea tendințelor excesiv psihologice sau sociologice. Mai mult, exprimă un punct de

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
se ajunge printr-o școală care întrunește următoarele condiții: descoperă aptitudinile de muncă ale elevilor și, pe aceasta bază, stabilește vocațiile acestora; în relația elev-educator primează grija pentru ,,trezirea inițiativei elevului" (36 b, p. 259); activitatea educativă se începe prin cultivarea aptitudinilor manuale și senzoriale; pe această bază se dezvoltă aptitudinile intelectuale; școala personalismului energetic este o școala a muncii; tipurile de școală sînt adecvate mediului economic ("Muntele și marea nu pot avea școli uniforme", 36 b, p. 260); școala secundară

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]