5,260 matches
-
Flacările biciuau noaptea Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) Prin lunca Stolnicenilor treceau în amurg dumbrăvencile în șir de la fânațurile cosite la pădure... La miezul nopții, când amorțește glasul cucoșului. Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie trecând peste hârtoape, ape și lanuri. În genele zilei (r.t.) S-au săvârșit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
negri. Se pare că nu. Dar eu susțiu că are ochi negri și era așa și așa etc. Nu era frumoasă, dar avea cap interesant și mutră voluntară. Când s-a născut ea, la Miroslăvești, tatăl ei perceptorul, om foarte deștept, dar nu cu destul noroc, într-un entuziasm, a stat de vorbă cu notarul, primarul și perceptorul local, arătându-și ideile și planurile sale despre Stat și lume. Soarta lui era să se sinucidă la Pester. O sinucidere și aceia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Femeile țes sumani și poclăzi, umblă în șezători. E în munte o activitate mai mare și mai concentrată în lucrări de gospodărie, împrejmuiri, porți, hambare, fânării. București. 9 Noembrie 1956. La profesorul de filologie de la Iași, o cucoană nu tocmai deșteaptă; pricepută însă la mobilat camerile și la primirea musafirilor. Are o femeie servitoare cam nătângă (Mărioara), care ia subt protecția ei pe Irimie, spălându-i și călcându-i straiele de muntean, cu care el se îmbracă duminicile. Se miră de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de dânșii”. Pruncul care vine să răscumpere eșecul fraților întreabă de ei, imediat ce dobândește capacitatea logos-ului. Ființa lui constituie întotdeauna o treaptă superioară față de progeniturile ce i-au premers, este „mai vioi și mai viteaz decât dânșii” „și mai deștept dintre toți” (Boțești - Dâmbovița). G. Călinescu a observat în basme condiția similară între mezin și calul năzdrăvan, cu „căutătură ca de fulger”, căruia Viteazul cu mâna de aur îi grăiește „în limba lui”. Mezinul și mânzul său (deși a îmbătrânit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fratele lui Alexandru Vlahuță, care s-a călugărit cu numele Nectarie la Mănăstirea Neamț. Animozitățile nu lipsesc nici ele. O familie cunoscută în zona Baia, familia Șandru nu a fost iertată de memoria sa; "în general Șăndrenii au fost foarte deștepți dar și foarte răi și chiar hoți" (p.48). Amuzant este episodul în care renunță la visul copilăriei de a îmbrăca haina preoțească. Atmosfera școlii normale "Vasile Lupu" din Iași este surprinsă în pagini importante. Proaspete par amintirile admiterii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și mentalul colectiv din mediul rural față de instituția căsătoriei. Refuzul tatălui de a-i permite să se căsătorească cu o fată din mediul urban s-a dovedit a fi un fel de lege nescrisă a familiei căci "el era foarte deștept și știa ce vorbește, ca om bătrân" (p.86). În schimb se remarcă bucuria cu care autorul rememorează momentul căsătoriei sale sau nașterea copiilor. Învățătorul Gheorghe Rădășanu s-a implicat în viața educațională a epocii sale, atât înainte de primul război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în memoriile lui Gheorghe Rădașanu. Între ele vizita lui Nicolae Iorga la Baia sau serbarea ziarului "Vestitorii satelor" de la Moinești și întâlnirea cu Simion Mehedinți. Interesant este și episodul povestit de Simion Mehedinți despre Iorga văzut ca un om "foarte deștept și foarte spurcat la gură" (p.144) Deosebit de interesant pare efortul, încununat de succes, al lui Gheorghe Rădașanu de a salva satul Bogata, la 1928, în pericol de strămutare pentru a face loc unui poligon al armatei. În final, Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
trăit numai 3 ani. Și parcă era gospodină de când lumea, așa vorbea și spunea ghidușii. Iar mama zicea: "tare mă tem să nu facă broasca mușuroi"! Și a făcut broasca mușuroi, că Frăsinica a răcit și așa voinicuță și foarte deșteaptă a murit și ea! A născut mama altă copilă foarte frumoasă și i-a pus numele Zamfira. Era o copilă blondă cu ochi prea albaștri și foarte frumoși și foarte vorbăreață dar n-a trăit mai mult de 5 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Măi băeți hai să ne jucăm că eu îs foarte bolnavă și mâne, poimâne voi muri și nu m-oi mai putea juca cu voi"! După cum s-a și întâmplat. Am plâns-o cu toți pe biata copilă Zamfira, foarte deșteaptă și înțeleaptă și harnică, că după puterea ei ajuta pe mama la trebile mai ușoare ale gospodăriei. Și a născut mama altă copilă și i-a pus numele tot Zamfira, în dorul Zamfirei care murise. Aceasta a trăit, dar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
trăit ca vai de capul ei. Și un ficior a lui Dumitru, Nicolai a bătut-o, a călcat-o în picioare și i s-a tras moartea foarte de tânără. A avut cu Dumitru Ungureanu un singur băiat frumos și deștept, care a murit în război la Cotul Donului. Pe băiat îl chema Mircea. Și apoi a născut mama pe Mihai, care a trăit 72 de ani și a fost pădurar 30 ani și n-a făcut nici unui om proces că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de 11 august 1970, într-o poiană în Râșca a fost trăsnit el și cu nora sa Alexandrina care era o gospodină de mare vrednicie. Și la urmă a născut în 1900 pe Iosif, care trăiește și azi. Îi foarte deștept, dar mai smucit 14. Eu am fost cel dintâi copil născut la părinți. Eu i-am legănat pe toți și le-am cântat și pe cei cari au murit i-am plâns cu lacrimi multe ca pe frați iubiți. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vătăjel când era tatăl meu primar. Era bun. Soția lui Floarea, era soră cu Gheorghe Gherasim Roșca. Era voinică și frumoasă și vară întâi cu mama mea. Alt ficior, Ghiorghi, a fost foarte rău. In general Șăndrenii au fost foarte deștepți, dar și foarte răi și chiar hoți. Neculai Șandru mi-a spus că tatăsu a tăiat brazi de pe loc și a făcut casa în care locuia el acum și am văzut-o și cunoscut și eu. Era o casă mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Studentul a venit la noi și apoi mi-a spus: Lupașcu reușește și tu nu. Și l-am întrebat că de ce reușește Lupașcu, care era rudă cu studentu și eu nu ? Și el mi-a spus: "Lupașcu reușește că-i deștept, și tu nu reușești că ești prost ". Și eu mi-am zis în capu meu, tu ești prost și eu am să reușesc, că nu-s prost cum zici tu. Ne-am dus, eu și cu Lupașcu la Fântâna Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din Baea, care mai pe urmă a fost soția lui Vasile Popescu din Baea, care a fost casier la Banca populară din Baea și care trăiește și azi și are 94 de ani. Iar Aneta, soția lui cea frumoasă și deșteaptă a murit in 1954. Și ne mai asculta o copilă Gagan Maria, fată de scripcar, și amândouă spuneau domnului învățător Petre Cucescu: "N-a știut Rădășanu și cu Chetreanu ", după cum și era. Și văzând tata că bag prea mulți ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
s-a botezat și s-a numit Ion Constantinescu de la Baea. Și care a fost de vrednicie rară, știam că are un ficior Doctor la Bârlad. Iorgu Vasiliu a avut și patru feciori. Cel mai mare Jorj a fost foarte deștept, dar foarte desmățat. Nu s-a ales nimic de el. A învățat în școala normală și trebuie să fie absolvent cu Vasile Jitariu din Fălticeni în 1893, dar fiind elev rău a fost eliminat din școală. Juca Jorj Vasiliu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și a luat o fată din familia Istrati, oameni mari. Dar biata fată a murit în Hanul de la Spătărești de mizerie și a fost înmormântată, de preotul Iordăchescu din comuna Rădășeni județul Suceava, cu tot ce trebuia. Jan Vasiliu foarte deștept dar a murit nebun la un senator 28 în Bucovina. Pavăl Vasiliu, coleg de clasă cu mine la școala primară Nr.1 din Fălticeni, a fost băiat foarte bun dar a murit de tânăr și Costică Vasiliu cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dispărut România un pas mare către viitor a făcut". Melodia am uitat-o. El a avut 2 soții. De la prima pe care eu am cunoscut-o, a avut 3 fete: Laurența bolnavă, și Elionora și Eugenia sănătoase și frumoase și deștepte. Au învățat școala normală și au fost învățătoare. Elionora s-a măritat cu Ion Gavrilovici tot învățător, în Fălticeni, și Eugenia s-a măritat cu Leon Mrejeriu [31] tot învățător, foarte deștept chiar și fudul și a fost și vicepreședinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și Elionora și Eugenia sănătoase și frumoase și deștepte. Au învățat școala normală și au fost învățătoare. Elionora s-a măritat cu Ion Gavrilovici tot învățător, în Fălticeni, și Eugenia s-a măritat cu Leon Mrejeriu [31] tot învățător, foarte deștept chiar și fudul și a fost și vicepreședinte al Camerei Deputaților și a fost cununat de Ioan Mitru, fostul director al Școalei Normale "Vasile Lupu "din Iași. Pe soția a doua o chema Marița, era foarte frumoasă și zglobie. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o chema Marița, era foarte frumoasă și zglobie. Și a avut cu ea 2 băieți, Mihai care s-a împușcat în vara anului 1907 că-i lipseau 200 lei de la casieria Regimentului, băet foarte frumos și cânta foarte frumos și deștept, dar bețiv. Și două fiice Laurența și Aglaia cu care am învățat eu în clasa I în anul școlar 1895-1896. Eu aveam 11 ani și ele 5-6 ani. Erau foarte frumoase și foarte deștepte și au fost învățătoare. Laurența s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
frumos și cânta foarte frumos și deștept, dar bețiv. Și două fiice Laurența și Aglaia cu care am învățat eu în clasa I în anul școlar 1895-1896. Eu aveam 11 ani și ele 5-6 ani. Erau foarte frumoase și foarte deștepte și au fost învățătoare. Laurența s-a măritat cu învățătorul Mihai Rotariu, băiat foarte bun și tare cuminte, iar Aglaia cu învățătorul Gh.Popescu din Boroaia, era bețiv și a trăit foarte greu Aglaia cu el. Acum toți îs în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
jud.Suceava. Era fiul învățătorului Vasile Bălan din Tolești. N-a zis odată că nu-mi arată la matimatică. El era al 2-lea la clasificație din 100 de elevi, și eu eram al 24-lea. Pe lângă că era foarte deștept era și foarte bun la inimă și nu era fudul nici de feli. Vorba lui Celibe Moisă: "Cine-i fudul ? Slujbașul mic și prostu mare ! ". În 1903 în luna august, a fost o nuntă foarte frumoasă la casa de pe moșia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și când voi zice ajungă-vă voie bună o să-mi arunci o rublă în naframa care o am la brâu. Și așa am făcut. M-a dat în scrânciob cu Lențuca fiica Notarului Vasile T. Grumăzescu o fată foarte frumoasă, deșteaptă și tare dragalașă. Și care s-a măritat cu Vasile Iordăchescu care a fost perceptor, un om foarte frumos și foarte de treabă. Și pe Lențuca lui V. Iordăchescu am tot văzut-o prin Fălticeni, tot înaltă și tot frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe la Dl Petru Cucescu învățătorul din comuna Baea. Și Dna lui Marița, o dnă foarte frumoasă mă oprea ca să nu mă duc, ci să stau la nunta lor, că măritau pe Aglaia o domnișoară de mare frumuseță și cuminte și deșteaptă și înțeleaptă cu învățătorul Gheorghe Popescu din comuna Boroaia, care în loc să facă un an de armată, a făcut doi, că unul a stat închis deoarece tot fugea de la cazarmă. Și Dl Petru Cucescu mi-a spus atunci: "Tare am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe care îl chema Nae Ionescu. Acest Nae Ionescu dându-se ca om de servici pe lângă un mare boier din România. S-a fudulit și lăudat că-n România el îi foarte bogat și cum era și frumos și foarte deștept a nebunit de cap o fată de Neamț tocmai din Bremen oraș din Germania de la Marea Nordului. Și trăiau cu cât o ajutau rudele bogate din Germania. Era foarte frumoasă nemțoaica. Nae a avut un băiat Costică și foarte frumos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nebunit de cap o fată de Neamț tocmai din Bremen oraș din Germania de la Marea Nordului. Și trăiau cu cât o ajutau rudele bogate din Germania. Era foarte frumoasă nemțoaica. Nae a avut un băiat Costică și foarte frumos și foarte deștept care studia muzica la Conservator. Și cânta dumnezeește, dar n-a ajuns să împlinească 20 de ani și a murit. A mai avut și o fată pe care o chema Maria și-i mai ziceau câte odată și Mița. Mița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]