4,706 matches
-
1891). Cel care alege recluziunea adesea printr-un rapel la interioritate asimilat refugiului în arta care dobândește o funcție soteriologică curând constată presiunea acestei condiții carcerale a eului devenit insuportabil. Explicația dată de Freud este utilă pentru configurarea acestei stări definitorii pentru simbolism și mai ales pentru decadentism în absența vitalismului entuziasmelor febricitate romantice. Alături de ea, Orfeu reprezintă idealul poetic care-și asociază o hipersensibilitate împinsă spre maladiv, cât și un final tragic. Ambele apar și în pictura simbolistă românească la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Kimon Loghi dar și al lui Ștefan Popescu avem chiar un mixaj de elemente care corespund unui bazin mitologic și stilistic diferit, fapt creator de insolit în tablourile lor. Chiar și numele revistei Ileana face trimitere la un personaj definitoriu pentru basmul românesc, Ileana Cosânzeana, așa cum revista secesionistă Ver Sacrum (Primăvara sacră) se referea deopotrivă la un ritual de inițiere și consacrare a tinerilor romani, dar și la simbolurile vernale ale noului val, iar Zolotoe Runo (Lâna de Aur) face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o "formă" a făcut printre altele obiectul acestui studiu, dar mai mult decât atât, dificultatea a constat în a demonstra că nu este vorba de o formă goală, o formă fără fond, ci de existența unui conținut bogat și unic, definitoriu pentru evoluția artelor plastice românești. Capitolul I I.1. Simbolism/decadentism vs realism/naturalism Ce reprezintă simbolismul în arta plastică? Nu putem decât să facem apel la un câmp de semnificație pentru un termen care poate exploda oricând într-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de descifrări"9. Același lucru se poate spune și despre pictura simbolistă, care solicită o rafinare a percepției, o instrumentare hermenutică a intuiției, sau chiar o anume capacitate vizionară, care sesizează deschiderile inițiatice și explorează misterul. Ambiguitatea, indiscernabilul, constituie trăsături definitorii ale picturii simboliste, îi imprimă uneori un caracter difuz asociat cu o état d'âme, cu vague á l'âme, cu o atmosferă melancolică sau relevând cu expresia inspirată a simbolistului flamand Verhaeren, cu privire însă la pictura neoimpresionistului Seurat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al acestor conjuncturi insolite. Celălalt caz al unui animism simbolist introduce în discuție un tip de relație prin care obiectele reverberează emoții, devenind releele unei sensibilități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin evaluarea celei de-a treia dimensiuni într-un sens deopotrivă decorativ și bidimensional, așa cum un alt exemplu îl oferă o parte dintre picturile lui Klimt tratate cu mijloacele unui orfevru. Și pentru Eduard Lucie-Smith sinteza este un concept simbolist definitoriu, care transgresează frontierele canonului către o diversificare a tehnicilor, către o combinatorică care răstoarnă ordinea cutumiară și către întreținerea unui dialog subtil cu celelalte arte. "Sinteza este un fenomen simbolist în special important, ea implică din partea artistului efortul de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în special important, ea implică din partea artistului efortul de a combina elementele care se găsesc în lumea reală, ba chiar împrumutate altor opere de artă, pentru a produce o realitate separată, diferită și perfect autonomă"15. Sistemul corespondențelor care marchează definitoriu simbolismul literar își găsește aici o extensie structurală și o vocație structurantă. I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice Ce anume diferențiază decadentismul de simbolism în artele plastice: "this is the question!". Dacă în cazul literaturii distincția este recuperabilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o etichetă, nicidecum o estetică asumată în măsură să caracterizeze o școală, un stil, sau să fie asumată de vreun artist plastic. În majoritatea situațiilor, artiștii plastici sunt afiliați la cercuri sau grupări literare pentru care decadentismul constituie o marcă definitorie sub raport estetic sau numai ca blazon al unei mondenități versatile și malițioase. Soluția pe domeniul istoriei literare nu este deplin recuperabilă pentru domeniul artei plastice, deși o serie de distincții rămân operaționale. Ca de obicei, termenul sacrificat este cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stilul voit arhaizant la Mateiu Caragiale în Craii de Curtea-Veche, în stilul neologizant al lui Huysmans din A rebours, sau al lui D'Annunzio din Il Piacere, în general în romanele ca fapt de stil, pentru care stilul constituie marca definitorie. Preocupările pentru stil conduc la decadentism, principala disociere a decadentismului de naturalism o constituie, printre altele, estetizarea de reflex stilistic a categoriilor negative a temelor naturalismului. David Weir situează diferența în aproximativ aceeiași termeni: "Diferența dintre determinismul naturalist și decadență
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca la un von Stück, von Hebermann, Max Klinger, Const. Meunier ș.a., orientare denumită uneori și "pseudo-simbolism"33. Avantajul formulelor lui Paul Constantin constă în faptul că nuanțează complexitatea unui fenomen care nu poate fi redus doar la câteva trăsături definitorii și care se regăsește într-o multitudine de ipostaze în arta plastică europeană a sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX. Fenomenul simbolisto-decadent este mai bine pus în valoare prin hașuri analitice care să nu diminueze, să îndepărteze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictorului. Virgil Cioflec evidențiază o linie de evoluție a picturii sale de la vis la viziune, de la legendă la poezie, prin disocierea treptată de realitate, care alunecă într-un plan secund, adesea cel al economiei strict tehnice a limbajului pictural. Fapt definitoriu pentru simbolism, pictorul pictează idei trecute prin filtrul oniric și transfigurate la nivelul unei viziuni. "De Chavannes cugetă. Gândirea-i se face vis, visul se face viziune. Ideia e pusă în imagini. Din departe fizionomia reală se perde, fețele plutesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura lui Dante Gabriel Rossetti, care o apropie de sensibilitatea decadentă, și anume, artificialitatea. Femeile care apar în pictura din această perioadă a lui Rossetti au ceva statuar și sumbru în același timp, marcate de o androginie care le este definitorie și care va constitui una dintre temele favorite ale romanului decadent la Jean Lorrain, D'Annunzio, Péladan, Ratchilde etc., dar și în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sistem de corespondențe ar duce la o artă sintetică similară literaturii. Ștefan Popescu îl citează pe Watts cu precizarea că tabloul Sic Transit... (1891-1892) i-ar fi fost inspirat chiar de Carmen Sylva în urma unei conversații, în care "morala" este definitorie pentru credo-ul simbolist: "eu nu zugrăvesc lucruri, ci idei și sentimente"94. Operând în cadrul tiparului tematic al lui Memento mori, cu o recuzită alegorică consacrată, pictorul realiza un tablou melancolic înfățișând un cadavru învelit în giulgiu, așezat pe un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe Mucha sau pe Marold, poate pricepe felul cum trebuie făcută arta decorativă. Un desen fin, grațios și o colorație neutră, transparentă, sunt de ajuns pentru a reda o compoziție decorativă"166. Peste numai trei ani, proiectul s-a schimbat definitoriu precum și viziunea lui Baltazar despre arta decorativă. De data aceasta, criticul se împotrivește importului de artă decorativă străină, imitațiilor străine, invocând în sprijinul său un critic norvegian: "(...) dl Danilovitz reproșează decoratorilor norvegieni tocmai această rătăcire, afirmată prin înclinarea acestor decoratori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
basmului ca atare, caracterul evocator asociindu-se unui simbolism difuz și atmosferei de mister pe care o degajă personajele angajate într-un ritual a cărui semnificație rămâne inaccesibilă. Întreaga compoziție poartă amprenta stilistică și emoțională a Jugendstilului, care a contribuit definitoriu la formarea pictorului. Articolul "A zecea expoziție a "Tinerimei artistice"", apărut la rubrica "Cronica artistică" din Ilustrațiunea Română, I.R. oferă o serie de detalii despre pânza destinată să decoreze "Escalierul" vilei Burileanu, marcând importanța ei "istorică" pentru arta decorativă românească
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revendicată ca dimensiune a unui orientalism care devenea o modă la finele secolului XIX după ce romantismul suscitase atenția pentru Orient. Pe de altă parte, familia regală descoperea dimensiunea culturii și civilizației bizantine ca tradiție în România, unde aceasta oferea mărci definitorii, de la arhitectura și pictura murală a mânăstirilor, la arta populară. Membrii familiei regale, cu precădere regina Elisabeta, pseudonim, Carmen Sylva, și regina Maria, au promovat românitatea cu program așa cum remarca și Tudor Octavian: "Românitatea nu era o tresărire emoțională, ci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
special, tânărului George Enescu, protejat al reginei Elisabeta a României. Exemplele valorificării folclorului muzical ungar, Liszt și Brahms, constituie un factor emulativ. Interesant, atunci când se referă la cultura maghiară în Schimbarea la față a României, Emil Cioran alege ca element definitoriu al acestei culturi tot muzica. Enescu va face acest lucru, iar Rapsodiile române (1901-1902) și Sonata pentru vioară "cu caracter popular românesc" și Suita orchestrală Nr. 3 "sătească" constituie un bun exemplu al reușitei compozitorului român în valorificarea cultă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apariției curentelor de avangardă și începutul Primul Război Mondial (care va pune capăt mișcării). Chiar dacă nu putem vorbi de o mișcare propriu-zis simbolistă în sculptură, există date ce confirmă existența unei generații care își asumă această sensibilitate artistică. Un element definitoriu prin care această generație se recomandă îl constituie afinitatea pe care sculptorii ei reprezentativi o au cu sculptura lui Rodin, indiferent dacă au avut sau nu tangență cu ea. Marea expoziție personală Rodin de la Paris din 1900 din Place de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1919, Francisc Șirato sesiza prin similitudine cu arta lui Brâncuși influența exercitată de Rodin atât la nivelul tematic și tehnic, cât mai ales la nivelul sensibilității simboliste înregistrate sub semnul unui vizionarism cu tendință spre esențializare, fapt care va deveni definitoriu pentru Brâncuși. "Pe d-l Paciurea îl frământă problema imaterialului (...). Acesta e coșmarul conștiinței de sine care tulbură sufletele artiștilor din epoca noastră: Rodin și alții au suferit aceleași dureri. Și numele lui Brâncuși trebuie să-l scriem aici. D
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fatale, care a intrat pe deplin în posesia sexualității sale și o instrumentalizează vicios și femeia vârstnică cu atitudinea resemnată a celei care și-a pierdut farmecele, redusă la condiția mizeriei sale biologice. Din această serie lipsește o verigă importantă, definitorie, a feminității pe care Munch o va trata separat, maternitatea. Modelul exemplar al maternității este definit de imaginea consacrată de arta creștină, imaginea Madonei, ca mater lactans cu pruncul. Munch tratează tema de o manieră care răspunde punct cu punct
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și pe fondul unei tensiuni cromatice dintre roșu și negru, combinație cu o puternică conotație sexuală. Madona își desface brațele într-un gest extatic, expunându-și trupul. Vocația definitorie a femeii fatale pe care Munch o întâlnise în persoana norvegienei Dagny Juell (Ducha) sau a lui Tulla Larsen nu este maternitatea și fecundația, ci orgasmul, escaldarea plăcerii fizice fără scopuri procreative. Cu alte cuvinte, o pulsiune elementară, caracterizată în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dublă cezură, rama tabloului și propriul ei păr. Tema decadentă a lui la chef coupé, a decapitării, se regăsește prin transpoziție aici. Tăietura mai are o funcție simbolică, reduce la tăcere, face imposibilă comunicarea și reține misterul ca o constantă definitorie a actului crud, dar și a umanității. Franz von Stück utilizează la rândul său tema abia în 1926, iar tratarea ei nu este foarte departe de atmosfera decadentă a picturilor lui Klimt. În Judith și Holofern, Judith apare înzestrată cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dialectică prin proiectarea acestor gesturi într-o transcendență semnificativă, fără a pierde din vedere efectul suprafeței, decelat de Hodler în reluarea aceluiași model ca laitmotiv în cadrul aceleiași compoziții, pornind de la datele armoniilor horticole. Plantele și în special florile constituie elementele definitorii pentru decorativismul Art-Nouveau. "Profunzimea" decurge și din caracterul aproape ceremonial al gestualității. Cecilia Cuțescu-Storck ritualizează cele mai simple gesturi, prinzându-le într-un medalion de armonie și solemnitate, precum într-o serie de picturi decorative ale lui Puvis de Chavannes
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Duican. În numărul 3-4 apare inserat și adevăratul nume pe lângă pseudonim, însă notele de artă sunt în continuare semnate cu pseudonimul. Revista este o efemeridă pe lângă alte efemeride revuistice în epocă, dar există câteva elemente care o disting în mod definitoriu și pe care Alexandru Bogdan-Pitești, alias Ion Duican, le subliniază cu deosebită acuratețe. Lectura celor două articole apărute în primul număr al revistei semnate de Ion C. Bacalbașa și Bogdan-Pitești este relevantă pentru proiectul edificării unei arte moderne la începutul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o parte din desene în paginile lor, printre acestea Noua revistă română, Albina, Gazeta Săteanului, Literatură și artă română. În fulguranta ei apariție, revista Ileana configurează mai clar fenomenul secesionist în artele plastice, încadrat de o pronunțată sensibilitate decadento-simbolistă, marcată definitoriu în jurul anului 1900 și cu reverberații până în preajma izbucnirii Primului Război Mondial. Capitolul X X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck Țigăncile constituie una dintre temele picturii românești care redescoperea pe filieră romantică aportul de exotism adus de țigani, prin obiceiurile lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]