7,054 matches
-
nasul: De, mă, Sandule, e clar că iar ai stat noaptea și-ai citit, ca să ne bagi pe noi În cofă. Nu merităm asta... Boc nu s-a apucat de scris replici memorabile, Băsescu nici atât, Udrea e pe picior de despărțire cu Cocoș, deci n-are chef de adâncimile astea verbale, Voicu e la pârnaie, Becali e supărat cu Mitică Dragomir, deci n-are timp, iar Putin tre’ să demonstreze că a fost eroare umană când cu avionul polonezilor. Gicule, salvează
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de clacă; Am ajuns la deciu - mă scarpin - închid cartea mea possacă Și cu multă plecăciune vi se-nchină - Minunescu. {EminescuOpIV 231} 1876 {EminescuOpIV 232} {EminescuOpIV 233} EU NUMĂR, AH!, PLÎNGÎND Eu număr, ah!, plîngînd: - Al nopții miez sună - Al despărțirii ceas Adânc vibră. Adio! scump-acum. Al lunii disc senin Din crengi de arbori mari S-arată plin. Abia din braț te las - De trist abia mă duc, Nainte-mi vecinic treci Un blând năluc. Și zi și noapte treci - La tine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe mine mă iubești tu numai Și numai eu doresc să mor. {EminescuOpIV 348} ALEI MICĂ, ALEI DRAGĂ Alei mică, alei dragă, Cine vrea să ne-nțeleagă Vază frunza cea pribeagă, Ce-i ca viața noastră-ntreagă. Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne-alegem cu nimică - Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică Viața trece, frunza pică Și din ura ce ne strică Nu ne-alegem cu nimica. Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
devenit, vai, o problemă. În SUA, homosexualitatea este ceva normal, iar gestul curtenitor față de femei - o infracțiune. În esență, iubirea este o inefabilă rugăciune. Nici poezia și nici iubirea nu mai sunt șoapte rostite sub patrafir. Drapelul care flutură la despărțire în inimile tuturor îndrăgostiților este, de fapt, o batistă. Să facem din iubire marea revanșă la adresa morții. Multe capodopere își au sorgintea în tulburătoare seisme erotice. După un timp, în cuplurile de mari îndrăgostiți, una dintre inimi rămâne de prisos
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
zbate în artist ca o viperă opărită de soare. Dumnezeu a făcut în șase zile o lume pe care, de mii de ani, o deformează sublim artiștii. Arta și metafizica sunt cei doi lobi ai respirației celeste. Asistăm indiferenți la despărțirea artei de emoție și a civilizației de cultură. Timpul dă cu flit clasamentelor pripite din artă. Creatorii de artă au în sânge fâlfâiri de vulturi. Arta nu trebuie întinată cu chermeze patriotarde. Iubirea și arta scot stropi de sublim din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
timpul vieții. Dacă se extind vecinii? Moartea nu e totul. Urmează cumplitul război al moștenitorilor. Privită prin prisma finalului, marea competiție a vieții pare inutilă, dacă nu chiar absurdă. Și pe mine moartea mă va lăsa rece. Mai nou, la despărțirea finală s-ar putea spune : "să-i fie betonul ușor"! Singura obediență scuzabilă poate fi cea din fața morții. Dangătul de clopot un recviem de care beneficiază orice muritor. Omul e muritor. Doar nu-i capodoperă! Bucură-te acum de viață
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
drumul mare, una din ele a prins glas: Zănovii-hăi. Hai sî ni așăzăm colea pi marginea șanțului șî sî mai stăm di vorbî oleacî... Prietenul meu ieșeanul îmi ridicase la plasă anume ca să se poată veseli, fiindcă îl apăsa gândul despărțirii... Am râs... Am râs dezlănțuit, pentru a ne elibera de povara care ne apăsa pe amândoi... Cu mers de melc, am ajuns și în locul fatidic al „rămasului bun”... Ne oprim și... „tac mă cheamă”... Câtă vreme om fi stat așa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
iubim, suntem cuprinși de o confuzie. Iar ne-am certat! Și ce dacă? Mâine va veni o zi mai frumoasă, Nu contează cât de multe vorbe rele s-au spus, Contează ce simțim în acest moment, Și nu vreau ca despărțirea să ia locul iubirii, Nici să mai stau și să plâng în neștire. Încetează! M-am săturat să îți tot explic, Totul e doar o pierdere de timp, El nu te înșeală, el e lângă tine, Nu vorbește cu alta
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
potrivesc înfățoșările singuratece; 3) scoaterea și îndepărtarea notelor prin care se deosebesc înfățoșările (abstractio) și 4) împreunarea într-o unitate a conștiinței a acelor note, în cari se potrivesc înfățoșările. De la aceste 4 lucrări ale minții atârnă toată alcătuirea concepturilor. Despărțirea concepturilor. Concepturile în logică se pot prefira numai în două priviri, adică sau încît se cumpănesc între sine, sau cu mintea noastră din care se nasc. Așadar numai în aceste două priviri se pot despărți. 1) Concepturile laolaltă părechindu-se sau
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
entru] exemplu: logica și metafizica sunt concepturi coordinate a filozofiei teoretice. Din acestea urmează: 1) cumcă tot conceptul după întinderea sa este universal pentru că se cuvine tuturor acelor înfățoșări pre cari le cuprinde el sub sine. Deci n-are temei despărțirea concepturilor în universale, particulare și singulare. Pentru că particular concept s-ar zice acela care s-ar potrivi numai cu unele dintre înfățoșările întinderei sale, iară singular acela ce s-ar cuveni numai unei dintr-acele înfățoșări, aceea ce nu se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
firea conceptului; 2) conceptul cel deasupra se cuprinde în cel mai de jos și mai multe note se găsesc în speție decât în gen; 3) la concepturile cele de asupra ajungem prin abstracție, iară la acele de jos prin combinație. Despărțirea concepturilor în privirea cîtățimei cei din lăuntru. Concepturile după cîtățimea lor din lăuntru se despart în mai mari și mai mici, în identice sau totuna și deosebite - diverse, în concepturi nărăvitoare, concepturi amici și împrotivnice: concepturi inimici și mai pre
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
însușească celălalt sau celalalte. În înțelesul logic toate realitățile se nărăvesc laolaltă, adică se pot împreună-cugeta, pentru că singure numai concepturile contrazicătoare nu se pot împreună-cugeta; însă metafizica va hotărî de sunt toate acestea în vreun obiect împreună cu putință sau nu. Despărțirea concepturilor întrucît se cumpănesc cu mintea noastră Concepturile în privire cătră treapta și modul conștiinței cu care ni le înfățoșăm se despart în chiare și întunecoase (claros et obscuros), în lămurite și nelămurite (distinctos et nondistinctos), în deplinite și nedeplinite
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sau ale predicatului; pentru ex[emplu] în acest județ: Sufletul omenesc din firea sa nemuritoriu este, doritoriu de bucurii vecinice, acest adăogămînt din firea sa nemuritoriu este afecția subiectului sus arătat, însă acest de bucurii vecinice este afecția predicatului doritoriu. Despărțirea județelor În logică se despart județele în două, adică sau precum se privesc în sine sau precum se cumpănesc laolaltă. Privirea cea dentîi se numește dinăuntru sau absolută, iară cea de-a doua din afară sau relativă. Despărțirea județelor în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
predicatului doritoriu. Despărțirea județelor În logică se despart județele în două, adică sau precum se privesc în sine sau precum se cumpănesc laolaltă. Privirea cea dentîi se numește dinăuntru sau absolută, iară cea de-a doua din afară sau relativă. Despărțirea județelor în privirea cea dinlăuntru Tot județul în sine privindu-se se poate despărți după 4 momenturi, adică după cîtățime, cualitate, relație și modalitate, pentru că numai aceste patru întrebări se pot forma despre fiecare județ, adică: 1) Cât de mare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se cugetă despre obiect?, sau cum este predicatul? și aceasta este calitatea. 3) Cum se are subiectul cătră predicat și aceasta este relația. 4) Cum se numește laolaltă subiectul cu predicatul prin punerea cugetărei și aceasta se numește modalitatea județului. Despărțirea județelor în privirea cantității Județele în privirea cantității sunt sau universale sau particulare sau singulare. Universal județ este în care se însușește sau se tăgăduiește subiectului predicatul după toată extensia lui, pentru ex[emplu]: Toți oamenii sunt muritori sau Nici un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
entru] ex[emplu]: Unii oameni sunt buni, Unii oameni sunt nu buni. Singular județ este în care predicatul se însușește sau se tăgăduiește așa unui subiect // care este numai o înfățoșare singulară, p[entru] ex[emplu]: Cicero este principele elocuenței. Despărțirea judecăților în privirea calității. În privirea calității tot județul este sau afirmativ sau negativ, și fiindcă într-o afirmație și negație nu este un ce de mijloc, pentru aceea județele în privirea calității nu se pot despărți mai departe. - Afirmativ
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
36] Un om în nevoie care-și ușurează inima cătră un amic poate fără multă osteneală să lungească vorba fără s-o prea bage de samă. [37] Un amor adormit nu-și dovedește tăia cu mai multă vehemență decât când despărțirea sau un asemenea eveniment îl amenință cu moarte. [38] Viața noastră e o eroare perpetuă. [39] Cele mai înțelepte planuri, nencoronate de succes, se numesc nerozii. 1056 {EminescuOpXV 1057} [40] Vorba scăpată ni-e stăpână Dar reținută o stăpânim. [41
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
uit esențialul: urechiușele sunt mici, ascuțite și de aici eu i-am spus Liliac. El știe acest lucru și este foarte mândru de numele lui. Dimineața când plec la școală Liliac mă petrece până la poartă și de fiecare dată la despărțire înțeleg ce vrea să-mi spună: să fiu cuminte, să fiu atentă la ore, să învăț bine, să fiu politicosă cu cei din jurul meu, să nu mă joc pe stradă, să fiu atentă cu cine discut și ce discut. Caut
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
și împotriva tuturor care te umpleau de stigmate în răspăr, iar vremelnicele concepții le-ai aruncat în grabă eliberând aspirații furibunde; te-ai îndepărtat ca să rămâi în mine și nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărțirilor din lumea cocotierilor și cocteilurilor, turnate în pahare de cristal ! În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să creadă... sărutul mâinii i s-a părut deosebit de afectuos, cerând o iertare greu de înțeles pentru ea iar ochii lui înțepeniți în pământ i-au dat confirmarea incredibilă având semnificația clară de ispășire a păcatului! Auzi vocea cunoscută la despărțire mâncând cuvintele și căzând amenințătoare ca un magnet puternic în urma sa. - Ia-ți banii! Te voi aștepta marți. Când femeia coborî, bancnota plutea într-un vârtej nevăzut de aer printre scaune. Un liceu la malul mării Domnului profesor Vodă Vă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Gării de Nord. Acum când a ajuns în gară și a luat trenul, nu mai avea chef de conversații. Să nu se angreneze în discuțiile celorlalți din compartiment, a preferat mai tot timpul călătoriei, să stea pe culoar și retrăia intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Acceleratul mergea în viteză, cu geamurile deschise la maxim, era curent, vântul șuiera pe culoar și el, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului; peisajul era monoton, câmpia cultivată cu plante cerealiere întreruptă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Pitt sau cine știe ce star din lumea sexi - porno, dar aveam tăria, că pot deveni dacă insistam, așa că am pupat-o pe Giulia care mi-a șoptit: - Deseară am treabă! Pe mâine sau... când o fi! Pa! M-a îmbrățișat la despărțire... când o priveam am simțit-o cum vibrează... știam că am cucerit-o! Eu pe ea sau ea pe mine?! Dilemă veche de când lumea! Au dispărut într-o mașină mică care tocmai oprise să le ia. Am înțeles... nu cumva
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
abandonat după câteva ore. Camera de să ți-o descriu altă dată, acum cred că te interesează mai mult cum a fost prima mea noapte cu Vero, singuri-singurei, fără J.P.ul care ne spiona pe barcă, dar și cu încărcătura despărțirii brutale de dimineață. Am făcut duș pe rând, eu primul, pentru că ea făcea un fel de inventar al obiectelor uitate în graba plecării, după care m-am întins în patul dublu, cu musticar, plasat în mijlocul camerei. Ventilatorul abia își mișca
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și vorbi mult timp cu ochiul străin. Apoi celălalt, vrăjitorul Tela, o luă pe fată de mână și o aduse în locul deschis din mijlocul satului. La un semn al lui, tobele începură să bată din nou, iar Ntombi jucă dansul despărțirii. După aceea plecă singură spre miazăzi, pipăind prin beznă pământul cu tălpile. Ochiul străin o privi răutăcios, mai rece decât luna, iar în apropiere răsună răgetul unui leu. Fata vru să se oprească, însă tobele bătură mai tare și ea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apoi ochii lui rătăciră pe cer. Somnul i-l alunga nerăbdarea de a ajunge mai repede pe creasta muntelui, în palatul Marelui Preot. Dar mai era o zi. În timpul zilei care se sfârșea, nerăbdarea scăzuse, înlocuită în parte de tristețea despărțirii, poate pe totdeauna, de cei doi prieteni buni câștigați în locuri străine. Acum, Iahuben își făcea fără îndoială meseria în cazărmi, iar Mai-Baka fusese dus la peșteri ca să învețe meșteșugul de a clădi ziduri de oraș sau palate. Auta stătea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]