KorAP: Find »[drukola/base=destul & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...246 >

6,141 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

ca atare. Păi dacă i-l fac ca atare, cum ar trebui să-l accepte? — Zice că da, că e dispusă, ca să-ți dovedească buna credință și sinceritatea regretelor ei, să-ți accepte donația generoasă, dar fără ca asta să presupună... Destul, doamnă, destul! Acum se pare că, fără să vă dați seama, mă jigniți iar... — Poate fără intenție... Sunt împrejurări în care cele mai grave jigniri sunt cele produse fără intenție, cum se spune. Zău nu pricep... — Și totuși lucrurile sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Păi dacă i-l fac ca atare, cum ar trebui să-l accepte? — Zice că da, că e dispusă, ca să-ți dovedească buna credință și sinceritatea regretelor ei, să-ți accepte donația generoasă, dar fără ca asta să presupună... Destul, doamnă, destul! Acum se pare că, fără să vă dați seama, mă jigniți iar... — Poate fără intenție... Sunt împrejurări în care cele mai grave jigniri sunt cele produse fără intenție, cum se spune. Zău nu pricep... — Și totuși lucrurile sunt foarte clare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
vă e mai credincios... nici chiar Orfeu! — Totdeauna? — Totdeauna! — Orice s-ar întâmpla? — Da, orice s-ar întâmpla. — Tu, tu ești adevărata... - și dădu s-o prindă-n brațe. Nu, nu acum; când o să fiți mai liniștit. Și când nu... — Destul, te-nțeleg. Și se despărțiră. Și Augusto, rămas singur, își spunea: „Între una și alta, o s-ajung nebun de legat... Ce mai, eu nu mai sunt eu...“ — Mi se pare că domnișorul ar trebui să se ocupe de politică sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
vorbiți a fost aici. Și ce-a zis când a plecat? — N-a vorbit cu mine când a plecat..., nici nu l-am văzut... — Și tu, Liduvina, știi cine e? — Da, știu cine e. Cel care-a fost logodnicul... — Da, destul. Și-acum al cui logodnic este? — Chiar c-ar trebui să știu prea multe. Cum voi, femeile, știți atâtea lucruri pe care nu vi le-arată nimeni... — Da, dar în schimb nu izbutim să le învățăm pe cele care ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Și insist - adăugă el -, chiar și admițând că dumneavoastră mi-ați dat ființă și o ființă fictivă, tot nu puteți, așa, din pur capriciu și pentru că nu aveți absolut niciun chef, cum ziceți, să mă împiedicați să mă sinucid. Bine, destul! Destul! - am exclamat el, lovind cu pumnul în masă -. Taci din gură! Nu vreau să mai aud alte obrăznicii!... Și încă din partea unei creaturi ale mele! Și întrucât m-am săturat și nici nu mai știu ce să mă fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
insist - adăugă el -, chiar și admițând că dumneavoastră mi-ați dat ființă și o ființă fictivă, tot nu puteți, așa, din pur capriciu și pentru că nu aveți absolut niciun chef, cum ziceți, să mă împiedicați să mă sinucid. Bine, destul! Destul! - am exclamat el, lovind cu pumnul în masă -. Taci din gură! Nu vreau să mai aud alte obrăznicii!... Și încă din partea unei creaturi ale mele! Și întrucât m-am săturat și nici nu mai știu ce să mă fac cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
ar ucide pe cel ce crezuse că i-a dat viață... fictivă? — Asta e chiar prea detot - ziceam eu, pășind nervos prin birou -, asta întrece orice măsură! Așa ceva nu se-ntâmplă decât... — Decât în rimane - trase el ironic concluzia. — Bine, destul! Destul! Destul! E intolerabil! Vii să te sfătuiești cu mine și începi să-mi contești existența, tocmai mie, care am dreptul să fac din tine absolut ce am eu chef, da, așa cum auzi, absolut ce am chef să fac, ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
ucide pe cel ce crezuse că i-a dat viață... fictivă? — Asta e chiar prea detot - ziceam eu, pășind nervos prin birou -, asta întrece orice măsură! Așa ceva nu se-ntâmplă decât... — Decât în rimane - trase el ironic concluzia. — Bine, destul! Destul! Destul! E intolerabil! Vii să te sfătuiești cu mine și începi să-mi contești existența, tocmai mie, care am dreptul să fac din tine absolut ce am eu chef, da, așa cum auzi, absolut ce am chef să fac, ce-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
pe cel ce crezuse că i-a dat viață... fictivă? — Asta e chiar prea detot - ziceam eu, pășind nervos prin birou -, asta întrece orice măsură! Așa ceva nu se-ntâmplă decât... — Decât în rimane - trase el ironic concluzia. — Bine, destul! Destul! Destul! E intolerabil! Vii să te sfătuiești cu mine și începi să-mi contești existența, tocmai mie, care am dreptul să fac din tine absolut ce am eu chef, da, așa cum auzi, absolut ce am chef să fac, ce-mi năzare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
singurătății mele pariziene! După ce citeam, ca de obicei, câte un capitol din Noul Testament, pe cel ce mă aștepta la rând, începeam să aștept, și nu doar să aștept, ci să și sper, corespondența de acasă și din patrie. Odată scrise, destul precipitat și febril, le-am citit filele ce alcătuiau Cum se face un roman mai întâi lui Ventura García Calderón, peruan, și, după aceea, lui Jean Cassou, francez - și-n egală măsură spaniol și francez - încredințându-i-le acestuia din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

știam încă dinainte de tabăra DP, când credea că îi pierduse pe toți. Pe atunci toți locuiam în afara taberei, trăind din ce ne dădea pământul, mutându-ne de colo-colo și luând ce aveam nevoie de unde puteam. Ajunge, Peter! Ne-am distrat destul pentru o seară. Și, în plus, bătrânul nu mai are nimic. Doarme în grajd cu animalele. Dar apoi a aflat că soția și trei dintre copiii lui supraviețuiseră. În tabăra DP li s-a mai născut un copil. Graba de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Mănâncă lapte și carne. Deci e eretic. Și-a ridicat ochii apoși spre tavan, agitând spre cer un pumn mic, ca de copil. Numărul de pe brațul ei a lucit în lumina de deasupra. — Așa că pedepsește-l cumva. Nu ai pedepsit destul, pedepsește-l acum pentru asta! Femeile din spatele maldărelor de mâncare și-au coborât privirea. Furia și-a pierdut din ardoare și pumnul ei s-a desfăcut. Și-a luat tava și s-a dus la masă de parcă nu s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
mici și răi, și râtul ăla de porc. — Ați avut un soi de încăierare cu un SS? — Nenorocitul a primit doar ce merita. —Povestiți-mi. Credeam că nu o să mai întrebe. Ceilalți se săturaseră. Hai, spuneau ei. Ne-am distrat destul. Am lovit niște germani. Am făcut niște bani. Dar nu mă puteam opri. Mă rodea încă foamea. Bătusem câțiva bărbați. Spărsesem câteva ferestre, luasem o pereche de cizme și o sticlă de rachiu, furasem niște bani. Mărunțiș. Firimituri de răzbunare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
sunt și-ar fi petrecut jumătate din timp făcându-și griji ca tine - care spui că nu ești -, clădirea asta ar fi plină în fiecare dimineață. Nu spun să te plimbi cu steaua lui David pe braț. Am purtat-o destul când au fost naziștii. Vorbesc despre a fi un mensch. Știi ce e un mensch? — Un bărbat. Puțin mai mult de atât. Un tip decent. Pe care te poți baza. Un tip care își susține ideile. —Și? — Și, dacă aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
în tabere ca să joace tenis și să facă teatru și, în cazul fiicei cele mai mici a lui Abigail, Amanda, să slăbească. Nu pot înțelege ideea de tabără în timpul verii, o tabără de vară foarte scumpă, dedicată foametei, dar știu destul ca să îmi țin gura. Cei mai mari merg în excursii studențești sau călătoresc cu prietenii. Așa că Madeleine și cu mine am venit singuri la Amsterdam și în prima după-amiază s-a plimbat cu mine prin casa de pe Prinsengracht 263. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

seară aveți nevoie de mine. Echivalentul pentru commitment În ebraică e obligație, Însă nu-mi trece prin minte nici unul pentru deadline. Literal s-ar traduce prin linie moartă. Apropo, la ce ne trebuie vehicule cu propulsie cu jet? Nu alergăm destul și fără ele? De ce nu descoperiți ceva care să ne facă să stăm În sfârșit liniștiți pe loc? Scuză-mă. La revedere, Teddy. N-ar fi trebuit să-mi dai brandy-ul ăla. Vorbesc destule prostii oricum. Ieșind din lift

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Dar nu Încercă să explice ce anume era imposibil, căci tatăl său adăugă din ușă: —Eh, n-are importanță. Mă dau bătut. Dă-i Încolo pe indieni. Să zicem că au numai treizeci și nouă de țări. Și asta e destul, chiar prea mult, mult mai mult decât merită. Nu trebuie să-i lăsăm pe arabi să semene discordie Între noi. N-o să le dăm satisfacția asta. Dragostea, dacă putem spune așa, Învinge toate neînțelegerile. Iar taxiul mă așteaptă deja jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
perne sau domino. Ceva apăsa sufletul copilului, dar toate Încercările lui de a-l descoase despre școală, dupăamiaza petrecută la vecină, oboseală, dureri de burtă, programul spațial al Statelor Unite nu reușeau să scoată din gura lui Încleștată decât aceleași cuvinte: „Destul. Ajunge“. Era posibil să fie un Început de amigdalită? De pneumonie? Meningită? Fima se Înghesui și se așeză alături de el, pe fotoliu, făcându-l pe micul Challenger să se bage și mai mult În colțul său. Îi Îmbrățisă umerii slabi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
că m-am comportat ca violatorul plângăreț. N-am mai fost cu o femeie de peste două luni. Nu că asta ar justifica faptul că m-am purtat ca un animal. Vrei să mă Înveți cum să mă Îndrept? Annette spuse: —Destul. Ajunge. Mă faci să plâng din nou. M-ai ajutat atât de mult, Fima, cu atenția ta profundă, plină de Înțelegere și simțire. Cred că nimeni pe lumea asta nu m-a ascultat ca tine. Iar eu am fost atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Părea cam amărât. Spunea că habar n-avea ce-o să fie. Că timpul avea să decidă. Să Încerce să nu-l urască. — Timpul, Începu Fima, dar Annette Îi acoperi gura cu mâna: Hai să nu vorbim. Alaltăieri am vorbit deja destul. Hai să stăm două minute În liniște și apoi fug. Am o mie de aranjamente de făcut În oraș. Dar mi-e bine aici, lângă tine. Și tăcură. Fima se așeză lângă ea pe brațul fotoliului, brațul lui Îi atingea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Poate că În felul acesta vom putea calma spiritele unor „vulturi“ și vom putea sparge gheața. Când Îi trecu prin minte cuvântul „gheață“, Fima Își aminti că uitase să aprindă Încălzitorul. Aplecându-se, descoperi fericit că În rezervor mai era destul gaz. După ce aprinse Încălzitorul simți nevoia să-i ceară sfatul lui Țvi Kropotkin Înainte de-a concepe apelul. În entuziasmul său nu-i păsa că-l deranja iar pe Țvi În toiul bărbieritului, căci noua lui idee i se părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

mesei, în jurul căreia se adunaseră cei trei fii cu nevestele și copiii, iar bunica pregătea paharele de vin, cașcavalul și mezelurile. Ședea pe singurul fotoliu cu brațe, cu mâna așezată pe un plic galben, aflat în fața lui, și spuse, acum destul cu vorbăria, e cazul să mă ascultați. Zicea că a cumpărat o fabrică de mașini-unelte și o turnătorie. W. și O., cei doi fii mai mari, urmau să preia firma, trebuiau așadar să-și prezinte demisiile, iar W. să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
energie trebuie dirijată asupra unui singur punct, ca acesta să devină incandescent și așa să poți atinge ce vrei. Iar el voia mai mult, el voia o viață nouă, care o includea și pe Gerda, fosta secretară a partenerului său. Destul cu descurcatul modest de până acum, cu croitoreasa și cei doi copii, cu locuința aia strâmtă de la periferie. Boom-ul l-a adus în față, iar Gerda i-a dat putere, credința în reușită, ea a contribuit la succesul întreprinderii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
mie, care încercam, stând la masa aceea, să facem tot ce voia reporterul cu camera, cu o strălucire pe care n-o mai văzusem până atunci în ochi și care se stinse când bărbatul spuse: Asta a fost tot! Adunase destul material, articolul avea să-l trimită mai târziu. Și din nou m-am cocoțat pe șaua din spate a motocicletei, m-am prins cu brațele de mantaua aia, acum era noapte și acasă nimeni nu m-a întrebat unde fusesem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
contract pe viață, pe care dacă-l voi încălca va trebui să-ți achit daune atât de mari, încât nu vei mai fi nevoit să lucrezi pentru tot restul vieții. —Lăsați-mi bărbatul în pace, spuse mama. I-ați făcut destul rău. Are reprezentanța lui și nu avem nevoie de dumneavoastră. Hackler o privi pe Madame H., cu zâmbetul lui minuscul. El știa doar că W. era un vânzător excepțional, de-abia acum începea să simtă asta și de aceea ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]