5,779 matches
-
câștiga existența. Fiecare comunitate își are nașul său în străinătate, rețeaua sa de întrajutorare, statutul său civil, milițiile și emblemele sale. Înainte de toate, ar trebui elucidate crimele din trecut, fără a perpetua totuși, dacă se poate, cultura războiului: este și dilema tribunalului internațional. A face dreptate face cât un război civil? Sau invers: pacea civilă trebuie cumpărată cu prețul unei spălări a crimelor? Acordurile de la Taef au ratificat trecerea, inevitabilă din punct de vedere demografic, de la "maronitism" (dominația creștinilor) la un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai de temut, misionarul sau grănicerul? Egocentrismul clerical al formulei "nu există mântuire în afara Bisericii", sau egoul național al ritosului "pământul acesta e al meu și al nimănui altcuiva"? E imposibil de dat un răspuns în absolut unei astfel de dileme, fără a ține cont și de circumstanțe. Să comparăm cele două tipuri de abordare a Țării Sfinte. Pentru evreu, pământul regăsit e un pământ ce trebuie fecundat. Pentru creștin, e un pământ al contemplației. El nu presupune (sau nu mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aceeași romantică suferință îndelung explicată pe axa Schopenhauer-Eminescu? Ce mai este poezia pentru tine? Ce complicitate (mai) ai cu cititorul de poezie? Poți să faci portretul robot al cititorului tău de poezie? Am scris acest vers într-un moment de dilemă morală, când încrederea în sistemul meu de valori s-a cam clătinat. Poate că ar fi trebuit să sfârșească cu semnul întrebării. Deși m-am format poet sub influența gândirii pesimiste a lui Eminescu, nu cred că poezia izvorăște din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fără a fuma"! În pictură, de la flamandul Adriaen Brouwer, la Van Gogh, Courbet, Cezanne, Picasso... nu exista maestru care să nu fi fumat sau consacrat o pânză tutunului și pasionaților săi. Și în cazul tutunului este valabilă vechea și neelucidata dilemă: cine a apărut, mai întâi, oul sau găina. Pentru tutun întrebarea ar fi dacă mai întâi a fost utilizat în scopuri terapeutice sau, așa cum o afir-mă și la noi celebra Coana Chirița, pentru a "scoate fum pe nas, pe gât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
naturii era prezente și culori de ocru, galben și roșu, dar și albastru ceruleum. În cealaltă parte, a pictorilor cu studii superioare, dar nu neapărat de Belle Arte (Eu sunt inginer), printre care mă număr și eu, există o mare dilemă, cum poate un intelectual să fie și pictor naiv. Am fost chiar și eu atacat de către unii, că nu pot fi pictor naiv pentru că am studii superioare. Ar fi bine poate să clarificăm asta odată pentru totdeauna. Câtă vreme un
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
neguri oarbe, neuitarea", sau mimând relatările unor surse, protocolar, sec, nu mai puțin amenințător, din zilele noastre: " Sursa a reușit să obțină o invitație din partea lui B.C.-P. pentru a participa la o discuție despre realizarea unui număr al revistei Dilema având ca subiect Cazul Eminescu [...]. Cu toții consideră că mitul Eminescu trebuie reanalizat și că se impune urgent o revizuire a canonului literar". Etc. Mai bine de jumătate din "roman" se alcătuiește din asemenea excesive politizări în jurul destinului acestui mit național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ștefan Ion Ghilimescu este un critic cu mult bun simț, cu o doză de insinuată ironie, ce înțelege că demersul exegetic azi trebuie să se apropie de percepția și simțirea unui public căruia, vorba unui protagonist al dezbaterii din revista Dilema de acum vreo zece ani, Eminescu nu-i spune nimic. Este erezia împotriva căreia se derulează toate glosările din acest volum critic, pe teme eminesciene. TEXTUL ÎN OGLINDĂ (Călin Teutișan) O bună școală de eminescologie s-a dezvoltat la Cluj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poetului, în ultimii ani", chiar de către "eminescologi importanți" ca D. Vatamaniuc, N. Georgescu, Călin Cernăianu, la care i-aș mai adăuga eu pe T. Codreanu, Ion Filipciuc, pe de-o parte, dar și pe Ioana Bot, Petru Creția, gruparea de la Dilema, pe de altă parte. Etc. Primii rectificatori pleacă de la prezumția, afirmă Cornel Ungureanu, că "prea multe documente au rămas necitite" iar lecturarea lor acum deschide felurite bănuieli, asupra activității scriitorului, cum ar fi, bunăoară, faptul că dacă poetul a participat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
oricărei derute nevertebrate, să devenim ceea ce nu suntem: niște "europeni de nicăieri", fără rădăcini istorice și metafizice, gata să ne iluzionăm în numele unor minciuni occidentale și să mințim în numele unor iluzii occidentalizate". Discreditarea lui Eminescu, pe care o propunea revista Dilema ("terfelit într-o anumită presă românească"), nici măcar nu era originală în contextul corului de denigratori de aiurea ai marilor valori universale, comentează Răzvan Codrescu: "în ordine culturală, dacă vrei să subminezi o tradiție națională, lovești cu predilecție în figura ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
chestiune de resursele pe care fiecare țară le are la dispoziție. De unde nu e, nici dumnezeu nu cere. Sau, prin similitudine: cheltuim pentru Îngroparea viei În fiecare an, ori acceptăm pierderea datorată unei ierni grele din zece ierni blânde? O dilemă la care e greu de răspuns... În ceea ce ne privește, tot răul spre bine: am avut noroc de iarnă, sezon În care procesele biologice, deci impactul ecologic, sunt mult diminuate. Totul e Însă să existe bunăvoința de a apropia mereu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
atenție, bufnița nu-și produce hrana, precum omul, ci doar o caută. E clar că problemele ridicate de protecția mediului cer resurse cu mult mai mari decât În prezent și mai judicios folosite, fie măcar pentru a răspunde la această dilemă. Dar s’ar putea ca această dilemă să Însoțească, fără a-și găsi rezolvarea, Întreaga istorie a speciei umane. Nu-mi cereți să răspund la problemele pe care le-am ridicat. Am făcut-o doar pentru a da un prilej
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
omul, ci doar o caută. E clar că problemele ridicate de protecția mediului cer resurse cu mult mai mari decât În prezent și mai judicios folosite, fie măcar pentru a răspunde la această dilemă. Dar s’ar putea ca această dilemă să Însoțească, fără a-și găsi rezolvarea, Întreaga istorie a speciei umane. Nu-mi cereți să răspund la problemele pe care le-am ridicat. Am făcut-o doar pentru a da un prilej de meditație. Iar dacă redactorul emisiunii “Radiosfera
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la problemele pe care le-am ridicat. Am făcut-o doar pentru a da un prilej de meditație. Iar dacă redactorul emisiunii “Radiosfera” va da pe post o melodie veselă ori profundă, adică uităm sau medităm, e, pentru el, o dilemă la fel de mare. Totuși, o concluzie: Prima lege a ecologiei spune că “toate sunt legate de toate”, astfel Încât trebuie să medităm profund și atunci când violentăm natura, dar, subliniez, și atunci când Încercăm s’o protejăm. “Radiosfera”, 6 februarie 1995, ora 10,32
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din Balcani. Ea ar fi fost de asemenea obligată să sfătuiască populația ortodoxă să accepte situația, o politică care de cele mai multe ori nu era nici eficientă, nici populară. Oamenii de stat ruși deja descoperiseră totuși o soluție parțială a acestei dileme. După cum am văzut, în tratatele referitoare la Principatele Dunărene fuseseră incluse prevederi care îi permiteau Rusiei să supravegheze situația politică internă a celor două provincii. O stipulare similară din articolul VIII al Tratatului de la București din 1812 îi acorda Sankt
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de deciziile luate la conferința de la Constantinopol, care stabilise includerea în provinciile bulgărești a teritoriilor considerate de ei drept grecești din punct de vedere etnic. Naționaliștii înflăcărați erau convinși că Macedonia, Epirul, Tesalia și Tracia aveau o populație covîrșitor grecească. Dilema intrării sau nu în război a dus la scindarea guvernului, acesta aflîndu-se și sub presiunea opiniei publice, care sprijinea cu entuziasm prima soluție. În cele din urmă, în februarie 1878, trupele grecești au pătruns pe teritoriul otoman. Cînd s-a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cu Imperiul Otoman fuseseră principalul instrument de asigurare a drepturilor de autonomie din Balcani. Aceste eforturi costau enorm, sume care, ținînd cont de cîștigurile slabe obținute pentru interesele naționale ale rușilor, ar fi putut fi cheltuite mai bine în țară. Dilema aceasta este bine descrisă într-o scrisoare a lui A. G. Jomini, un colaborator intim al lui Gorceakov, adresată lui N. K. Giers, care era la vremea aceea adjunctul ministrului de externe. În rîndurile sale scrise în toiul războiului ruso-turc din
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
spun ei. Nici nu se poate spune că-i aud. Câțiva studenți filiformi care beau pentru a pleca deja beți în R2. În discotecă. Fac plinul. O crâșmă semi-proletară, semi-intelectuală aici „La lemne“. Barmanul, de pildă, se laudă că citește Dilema, că are acasă toată colecția. Spune asta tuturor. Și toți sunt prietenii lui. Și io sunt prietenul lui, scriitorul. Mi-a cumpărat vreo șapte cărți. I-am dat dedicații pentru toată familia. Mapa lui Pif ar mai fi un obiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fost clipe magice pe care doar în virtutea vârstei adolescentine și a vibrației lăuntrice ți le poți explica, asuma și cu care îți poți identifica la un moment dat nivelul cerințelor ce vin din lăuntrul tău. Erau atât de multe întrebări, dileme, iar singurul nostru ajutor, potențial ajutor în soluționarea oarecum rapidă și factorial-permisivă a acestora era fără îndoială lectura, erau cărțile și universul acestora. Țin minte că aveam două permise de intrare, unul la biblioteca liceului nostru „Gheorghe Munteanu Murgoci”, celălalt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Lazarus mi-a spus destul de clar că eu nu mai am corp, deci totul e o părere. Părelnic este ce mi se întâmplă aici, în văzduh, sau părelnic este ceea ce am visat că se întâmplă jos, pe pământ? Ei, la dilema asta n-am idee care e răspunsul. Îl caut din priviri pe înger, să mă lămurească el. Îl zăresc ceva mai încolo, stă nemișcat, cu spatele la mine, privește în depărtare, stă ca și cum m-ar fi vegheat pe mine, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe sub balonzaid trupul cald, care mirosea bine. Imediat l-a cuprins starea aceea de plinătate, de emoție, de satisfacție, de promisiune, ce îl cuprinde pe un bărbat în preajma unei femei care-l atrage. Acum, deodată, a căpătat răspuns la toate dilemele sale: venirea lui aici i-o datora Irinei, ea se zbătuse pentru asta, apelase la acel unchi misterios, foarte suspus, despre care păstra de obicei tăcerea, ea mutase munții ca să-i obțină lui eliberarea, apoi își luase transferul din acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
său, Meditații despre Don Qujote, José Ortega y Gasset scria, În miezul reflecțiilor sale, „Eu sînt eu Însumi și Împrejurările mele“, care a fost adesea Înțeles ca suma sau simbioza a doi factori. Se mai poate Înțelege și ca o dilemă În care „eu“ sau „eu Însumi“ exprimă acești doi factori ca fiind separați, distanțați, deși sînt Într-o legătură strînsă. Această dilemă apare și În memoriile lui Che din prima lui „călătorie“, atunci cînd scria: „Deși siluetele vagi ale celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a fost adesea Înțeles ca suma sau simbioza a doi factori. Se mai poate Înțelege și ca o dilemă În care „eu“ sau „eu Însumi“ exprimă acești doi factori ca fiind separați, distanțați, deși sînt Într-o legătură strînsă. Această dilemă apare și În memoriile lui Che din prima lui „călătorie“, atunci cînd scria: „Deși siluetele vagi ale celor doi aproape că se pierdeau În distanța care se lărgea Între noi și ei, Încă mai vedeam chipul bărbatului, pe care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Junimea, 2015), din serialul memorialistic inițiat de Victor Aciocîrlănoaiei prin volumul Dumnezeu a murit în Bărăgan, (publicat tot la "Junimea", în 2013). Trebuie să recunosc că lectura primei părți a acestei scrieri mi-a prilejuit o revelație, dar și o dilemă critică, fapt care transpare și în adnotările incluse în finalul cărții, a unor voci scriitoricești de mare probitate în literatura actuală: Ioan Groșan, Ioan Es. Pop, Ion Mureșan, Paul Vinicius, Vasile Ghica, Mirela Stănciulescu. Revelația este să întâlnești, dispuse în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mirela Stănciulescu. Revelația este să întâlnești, dispuse în cascadă, episoade vizând viața chinuită a unui copil, de o pregnanță și expresivitate nemaiîntâlnite decât în "Mizerabilii" lui Victor Hugo sau, la noi, în scrierile lui Agârbiceanu ori ale lui Panait Istrati. Dilema critică aș exprima-o (contaminat de "metoda" autorului) printr-un citat din literatura clasică: "Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine!". Mai exact, critica de tip canonic va fi uluită să constate că există un scriitor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
hamletiană: "A fi sau a nu fi..." (W. Shakespeare) Coaja de sămânță îi atârna de buza inferioară, stând uitată în bătaia vântului până când următoarea o elimina, luându-i locul. Pentru omul acesta nimic nu mai exista pe lume, exceptând rezolvarea dilemei care îi dădeau dureri de cap. Alții aveau o rapiditate și o dibăcie extraordinare, putând figura din plin cu un număr de senzație în celebrul spectacol "Cirque du Soleil" ori poate în nu mai puțin arhicunoscuta "Guiness Book". Imaginați-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]