6,113 matches
-
-o în apă și bâiguind ceva nedeslușit. Am zărit, în capăt de alee, o patrulă de-a lor, apropiindu-se în trap. Puștii bucureșteni au zbughit-o, împrăștiindu-se care-ncotro, ca vrăbiile din obor. Eu, cu ochi rătăciți și disperați, l-am căutat din privire pe tata, care moțăia pe o bancă, citind un ziar. Patrula m-a înhățat, înjurând fioros, în urâte vorbe străine, iar eu am început să plâng de spaimă. Plângeam așa de tare, încât tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Îmmmî! gemu extenuat bolnavul, mișcând, lent și pendular, o mână scheletică. Ne, ne, ne, ne! Nu se poate să stai așa inactiv, zise sentențios Vladimir. Trebuie să te implici, trebuie să-ți asumi răspunderea! Îmmmî! își exprimă pacientul zadarnica și disperata-i împotrivire, scâncind un protest muced și livid, care se distribui în aerul încăperii cu un miros greu de putrede suveniruri! Vladimir mai trase o porție de dezinfectant din carafa de cristal, apoi, își lepădă haina și își suflecă mânecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plecaseră în plină vitalitate a tinereții, dar reveneau biete epave epuizate, traumatizați psihic și fizic. Și dacă rănile trupului puteau fi vindecate, sau măcar ameliorate, cele ale sufletului erau infinit mai dificile. Cu toate eforturile, recuperarea se dovedea o luptă disperată, iar unii dintre ei o pierdeau. Nu uitase nici acum cazul sublocotenentului tanchist, care supraviețuise absolut fără nici o zgârietură exploziei carului său de luptă. Trebuise însă să plătească prețul. Neputința lui de a stabili chiar și cea mai elementară legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și-a trecut apăsat palmele prin părul lui, de la frunte către ceafă, ca și cum dorise să absoarbă complet tot ceea ce însemna el, gânduri, idei, sentimente. "Vorbim, a spus ea, când te întorci." O afirmație împotriva morții, a războiului, spusă cu dorința disperată că viața și dragostea lor nu se sfârșise. Privirile se întâlnesc și cei doi se cercetează cu răbdare, caută răspunsuri la numeroasele întrebări. Își apucă mâinile și dacă până atunci fiecare se gândise la celălalt ca la ceva depărtat, vibrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acest tablou neguros, undeva departe, firave raze de lumină străpung perdeaua întunecată a norilor. Se arată primele semne ale zilei care, cine știe, poate aduce salvarea nefericiților. Magistrală simbolistică pentru speranța vieții care nu dispare niciodată, nici în cele mai disperate situații. Hai să păstrăm în mintea și în inima noastră acest sâmbure de putere! încheie ea zâmbind. Marius o privește lung câteva clipe și apoi ridică paharul cu vin. Să bem pentru speranță și pentru soarta generoasă care mi te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să lovească. Interiorul se animă, ospătărițele și clienții grăbindu-se spre ieșire cu priviri speriate. Afară, gălăgia crește. Se disting strigăte și fluierăturile ascuțite ale unor țignale. Odată ajuns pe trotuar se pomenește în mijlocul unei mulțimi de oameni care aleargă disperați, privind cu ochi măriți de groază către cerul de un albastru rece ca o lespede de mormânt. Alarmă! Alarmă! Toată lumea la adăpost! Marius prinde de mână un sergent de stradă care-l privește cu ochi sticloși, înfricoșați: Unde este adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de ajutor cu ceva. Morfină! Ai așa ceva? Marius ridică din umeri, neputincios. Nici eu nu mai am. Întinde o mână cuprinzând întreg dezastrul. Îi auzi cum strigă? Ah, Dumnezeule, puțină morfină! Tonul ridicat de la început se transformă într-un urlet disperat. Pe fața lui galbenă, ochii îi intraseră adânc în orbite și tremură din tot corpul ca într-un acces de friguri. Nervii bietului doctor, mai puțin obișnuiți cu asemenea priveliști, cedaseră. În zgomot asurzitor de sirene își fac apariția nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Agățată deasupra hăului de niște vrejuri uscate, fata încearcă din răsputeri să urce pe stânca aproape verticală. Întinde o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui disperate palma alunecă încet pe pielea umedă a brațului Smarandei. Cercul degetelor sale încleștate spasmodic coboară inexorabil spre încheieturi, apoi mai jos către degete. În tâmple aude bubuitul propriului sânge pompat de inima care bate nebunește. Fiecare atom al mușchilor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de Smaranda, care-l lasă să vorbească mult, despre tot felul de nimicuri, simțind dorința acestuia de a fi cumva aproape de ea. Întreabă totuși într-un târziu: Oh, Marius...despre ce este vorba? În vocea ei se ghicește un dor disperat, lucru pe care-l simte și el. Nu...nimic, se bâlbâie el. Doar că mi-e foarte greu fără tine. Și mie. Doream doar să-ți spun că te iubesc. Niciodată nu m-am îndoit de acest lucru. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în portbagaj, nu s-au putut afla prea multe informații. Doar că la un moment dat un automobil aparent în pană blocase drumul, iar el ieșise să vadă ce se întâmplă. Leșinase brusc, în urma unei lovituri puternice venită din spate. Disperată, doamna Hagiaturian dăduse telefoane peste tot, la comandantul Legiunii de Jandarmi, Corpul Detectivilor, șeful Poliției, dar deocamdată nimeni nu putuse să-i spună mai multe. Alo, domnule Rădulescu? Mă auziți? Mai sunteți la aparat? În receptor se aud pocnituri puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui Schultz ca să nu-și dea seama că viața fetei atârna acum de un fir de păr. Gândul că în acest moment poate fi torturată, înjosită și umilită, este mai mult decât poate el să suporte. Sufletul său se chinuie disperat sub frustrarea neputinței la care este obligat. Simte spasmele dureros haotice ale stomacului și gura umplându-se cu salivă amară, de parcă mâncase pelin. Respiră adânc, ca și cum odată cu aerul din încăpere primește și puterile care-l pot ajuta să treacă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
telefonică care aterizează cu zgomot în capul lui. Romulus smulge firele din contacte. Legătura cu celelalte eșaloane este întreruptă și nimeni nu poate da alarma. În timp ce aleargă prin întuneric, un subofițer neamț se izbește de Marius. Cu degete tremurătoare, caută disperat să scoată masivului Parabellum aflat la centură, dar acesta este înțepenit în toc. Lovit brutal cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
semne de înaintare. Pe lângă capul lui trece țiuind ceva, oprindu-se în trunchiul unui copac. Se uită și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu îți dau eu drumul...să nu mori, auzi, să nu mori! Încearcă să-l ia în spate cu gând să-l ducă până la infirmier. Dar rănitul scoate un geamăt dureros și Iovuț îl pune din nou pe podea. Căută disperat în jurul lui ceva din care putea improviza o targă cu ajutorul căreia să-l tragă după el. Măi Iovuț, nu te mai căzni atâta, lasă-mă aici, spune rănitul cu voce răgușită. Nici doctorul șef nu poate să mai facă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
La vederea chipului cuprins de o paloare înspăimântătoare a bolnavei, Marius simte cum i se oprește inima, apoi începe să-i bată repede și tare. Murmură stins, cu gura brusc uscată ca iasca. Smaranda... Aproape că nu dorește să clipească, disperat ca nu cumva momentul infinitezimal de scurt să nu-i răpească bucuria momentului îndelung așteptat când o dorea sub palmele lui, să știe că ea și dragostea ei este acolo, lângă el. Glasul locotenentului, abia auzit chiar și de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât de tare pleoapele încât vede cum fulgeră scântei nenumărate. Se clatină, bâjbâie disperat cu mâinile înainte. Cade într-un genunchi. Parcă aude plânsetul unui copil. Instantaneu, tot ceea ce este legat de el și corpul său dispare. Se ridică ca un om beat. Are impresia că totul se desface în interiorul său. Din spate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înființat în cadrul C.E., a fost din nou evidențiată. În al doilea rând, complexitatea crizei din Iugoslavia și aparenta lipsă de interes pentru pace din partea beligeranților, probabil că în mai multe rânduri au făcut ca eforturile C.E. să semene cu acte disperate. Noile mecanisme de realizare a păcii pot fi, totodată, evaluate și în mod pozitiv. În primul rând, medierea a condus la rezultate pozitive în Slovenia și a arătat ca posibilitatea unei soluții negociate nu era imediat exclusă. În al doilea
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
unui lac asemeni, pînă ce În dreptul unei lumini subțiri venite de sus, ea se opri și mă-nlănțui din nou cu mîinile după gît. „Nu vreau să mai plec” rosti, și În clipa aceea, deasupra mormîntului ei, pîlpîi o jucăușă, disperată flacără albăstruie. 23. Începură ploile de toamnă, morocănoase, subțiri, lungi, se auzeau lovind În burlanul de lîngă fereastră, zilele treceau apăsătoare. În asemenea zile proprietarii mei Își treceau vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
veneau În vizită cu regularitatea cu care-și Învîrtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața Înainta cenușiu, Începuseră prăbușirile, speranțele, cîte mai erau sau se Încăpățînau să mai fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost dat, ne-a fost dat, Îmi spuneam, să traversăm cea mai cenușie vreme a istoriei, nimeni nu mai avea Încredere În nimeni, un lent proces de disoluție, totul părea să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimic În ele, decît oficiale ipocrizii, aceleași, - nu va Înțelege singurătatea În care mă voi afla, el fiind prin structură chiar izvorul acesteia. Tu pleci cum ai plecat altădată; un an după aceea m-am căsătorit - hotărîrea părinților - Mă Întrebam disperată, dar nu puteam vorbi cu nimeni: tu nu erai, nu Înțelegeam, nu Înțeleg cum a fost, de ce a fost să fie așa cînd ordinea logică a acelui timp ar fi impus să-mi fii soț, cred că și părinții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
atribuiam artei antice și În momentul acela simții, mutat sub lumina lumii eline, adierea brizelor egee. Rămaserăm În amurgul acela fantastic pînă cînd Înserarea intră În Întuneric. Ne răvășirăm dedîndu-ne nouă Înșine În uitările ființei, căutîndu-ne ca Într-o pierdere disperată și negăsindu-ne; ea Își striga ajutorul În știutele cuvinte de dragoste, că nu auzeam În liniștea imaginatului ocean decît șoptirea ei stereotipă: „Te iubesc! Te iubesc! - un Început ca un final, altceva buzele ei nu puteau, nu putură rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, În fundal, soarele cădea În asfințit, ea mă Îmbrățișa, ne rostgolirăm și noaptea căzu peste noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorînd-o, dar ea dispăru În lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și În amurgul altei zile, atunci, altădată, cînd deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii Împletind, bombănind; cînd ridică ochii spre mine privirea Îi luci prietenoasă; sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pântecul mamei sale (Două e un poem splendid); fie o "doamnă organizată, stăpână pe sine", realizată profesional, care se îndreaptă cu pași siguri către un taxi docil; fie - amestecând și tulburând încă o dată toate aceste identități - un om părăsit și disperat, care își trimite singur mail-uri, întrucât i se pare insuportabil ca inbox-ul lui să fie mereu gol. Consistența poeziei e dată, în cazul de față, de consistența umană a celui care o scrie, într-un registru psihologic bogat și cu
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
dovadă a zahariselii scriitorului care, în loc să se resemneze, precum Julien Gracq și să aștepte moartea într-o tăcere demnă, continua să scrie și să facă filme; dar acest roman poate fi considerat și ca o provocare sau ca un strigăt disperat al unui ateu al cărui paradis e de un erotism pedofil, inacceptabil de către legile în vigoare. Din păcate, pentru eficiența gestului, Bastilia marchizului De Sade a fost demult dărâmată. Tot o provocare a fost și prezentarea candidaturii la Academia Franceză
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
unul și același lucru, sînt un anacronism, reprezintă lumea veche, înăbușitoare, ce trebuie schimbată prin revoluție: "ceea ce se cheamă în România democrație, nu este opoziție de luptă și nici măcar una de orientare, ci un refugiu al lumii vechi, care în disperata ei atîrnare de valorile răposate, acceptă orice alianță, orice compromis, orice confuzie", scrie Sebastian (iar limbajul lui revoluționar ar fi valabil nu doar pentru extrema dreaptă, în care a fost tînărul ziarist, ci și pentru extrema stîngă, pentru comunismul cu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]