5,812 matches
-
pe abatele de Périgord ne înfățișează un om frumos; Domnul de Talleyrand, îmbătrânind, a început să aibă un cap de mort; avea ochii spălăciți, cu greu se putea citi în ei, ceea ce îi era de folos; cum fusese copleșit de dispreț, în cele două colțuri ale gurii i se statornicise disprețul. Un aer de mare senior, care îi venea de la obârșie, o respectare strictă a bunelor maniere, însoțită de o răceală distantă, contribuiau la întreținerea iluziei în privința prințului de Bénévent. Manierele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de Talleyrand, îmbătrânind, a început să aibă un cap de mort; avea ochii spălăciți, cu greu se putea citi în ei, ceea ce îi era de folos; cum fusese copleșit de dispreț, în cele două colțuri ale gurii i se statornicise disprețul. Un aer de mare senior, care îi venea de la obârșie, o respectare strictă a bunelor maniere, însoțită de o răceală distantă, contribuiau la întreținerea iluziei în privința prințului de Bénévent. Manierele lui impuneau inșilor mărunți și oamenilor noii societăți, care nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și aban donul unei companii intime, el nu-și contrazice prietenii decât cu o repulsie în care se simte rezistența unei deprinderi. Acesta este Chateaubriand în societate. Adăugați la acestea câteva manii de mare senior, atracția pentru ceea ce este scump, disprețul pentru economie, neatenția la cheltuieli, indiferența la suferința pe care ar putea-o aduce astfel, și chiar la cei pe care îi nefericește; incapacitatea de a rezista fanteziilor sale, agravată de nepăsarea în privința consecințelor pe care ele le-ar putea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
grațios față de ea; punea un soi de cochetărie în încercarea de a o câștiga. Ea era, în schimb, de-a dreptul morocănoasă, chiar față de el, dar mai ales față de împărăteasa Joséphine și față de tovarășele ei, pe care le copleșea cu disprețul. Nu că nu s-ar fi aflat printre ele doamne la fel de nobile ca și ea, ci pentru că le suspecta că au puțină repulsie față de poziția lor de doamne de palat. Nu făcea ce avea de făcut, potrivit funcției sale, decât
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îmblânzit, asuprit și înjosit de viciul cel mai detestabil pentru temperamentul meu; un om care, în văzul și auzul întregii societăți franceze, se bălăcea, trăia în mlaștina lui împreună cu prietenul său Théodore Leclerc; un om care îndura, cu fruntea plecată, disprețul public; și care pe de altă parte era, fără să se poată răs cumpăra, leal, generos, onest, caritabil, elocvent, spiritual, aproape filozof - distins, aproape poet. Acest amestec de elemente complicate și contradictorii, contopite într-un singur ins, este frecvent astăzi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ca acela de a-și întemeia rațional credința: pentru că, dacă era stăpânit de un fel de adorație abstractă pentru popor, gustul lui pentru libertate era foarte mărginit. Trăsătura caracteristică și fundamentală a spiritului său, în materie politică, era ura și disprețul pentru orice fel de adunare. Regimul monarhiei constituționale i se părea chiar mai greu de suportat decât republica. Orgo liul care îi dădea numele, și care era nețărmurit, se înclina ușor în fața națiunii, dar se răzvrătea la ideea de a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
înfrânt de prezent. În final, acestor personaje li se interzice să ascundă: textul se dezvăluie ca o revelație silită. Eroii găsesc în cele din urmă forța interioară să dea pe față miezul urât, iar forța aceasta a lor crește din disprețul autorului pentru sentimentalisme. Autorul Desperado nu se dă înapoi de la nimic atunci când vine vorba să radă așteptările amatorilor de seriale ieftine: ni se oferă mai multe finaluri simultane, ni se refuză orice fel de final, ne confruntăm cu o simplă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
anume. Cu intenții bune, sunt sigur. Gestul are o năvălnicie nemțească: flămând, cu ochii arzând. Le ating doar pe cele mânioase. Le calmează, sunt sigur. O atingere și se liniștesc ca celelalte. (Care uneori se cam tânguie. Ne privesc cu dispreț și neîncredere. Dar înțeleg în ce stare sunt. Sunt de partea lor: le înțeleg.) Această atingere a femeilor ar putea fi simbolică. Viața și iubirea trebuie să meargă mai departe. Viața și iubirea trebuie să continue, e imperios necesar: da
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înnăbușite în egală măsură de hieratism și ironie. The Remains of the Day (Rămășițele zilei) și The Unconsoled (Nemângâiații) se desfășoară pe o scenă britanică și europeană. Sunt romane care mușcă, împung cu săgeata ironiei, cu arcul bine întins al disprețului, o lume care nu e deloc pe placul autorului. Rămășițele zilei răstoarnă ierarhia nobiliară engleză, oglindind-o prin ochii aristocrați ai unui majordom. Cine e mai sus, stăpânul sau servitorul? Mai există oare servitori într-o societate în care demnitatea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l asculți? Familia se conformează, cu stângăcie. Pe loc repaus. Mergeți. Așteptați înăuntru. Un fleac. L-au privit din casă cât a durat (cel mai greu, ne-au spus apoi) și l-au dus înapoi. Unii poeți Desperado cochetează cu disprețul, indiferența, detașarea. Nu și Mole. John Mole e poetul cel mai atașat și atașant imaginabil. Sentimentele lui sunt mereu în poem el nu se sfiește de autobiografic și știm că sunt ale lui, nu atribuite unor măști. Autoprotret între două
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mare importanță la ceea ce învățase el până atunci despre natură. În acord cu spiritul dominant din Academia platonică, întreaga natură și viață este imaginară. Ea există doar prin Idee, iar când totuși ajungea să acționeze în funcție de simțuri devenea demnă de dispreț. Aristotel apare la Academia lui Platon în culmea disputei acestuia cu Democrit. Aceasta a fost pentru el o șansă pentru a se remarca, de a-și putea expune modul său de gândire, diferit de al celorlalți din Academie. Aici el
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
teologie, ține de scolastică și nu este interesantă pentru psihologie; pentru alții, ceea ce se clădește prin asceză și se contopește cu puterea divină, de atunci încoace, oferă o șansă în plus să ridice în societate greutatea specifică a psihologiei. Însă disprețul cultivat pentru perspectiva creștină în psihologie, din România, practicat decenii la rând în pe-rioada dictaturii proletare, a făcut ca psihologia să se îndepărteze de teme teologice de acum seculare, cum ar fi cele referitoare la dragoste, căsătorie, naștere sau moarte
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de soția sa, Augustus devine necruțător față de desfrâul public, fără a lua în seamă ce se întâmpla în propria familie. Paharul se umple la comportarea scandaloasă a nepoatei sale Iulia Minor, care face ca întreaga familie imperială să cadă în disprețul general. Durerea pricinuită îl determină pe Augustus să-și trimită nepoata în exil pe o insulă, fapt care a fost totodată începutul unei campanii de pedepsire chiar și a descendenților imperiali, a celor din cercurile apropiate, a oricui se făcea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pentru toți europenii din Est. Sub pretextul virtuților proletare și al frăției între popoare, acesta nu este decât o dictatură sângeroasă, cum istoria nu mai cunoscuse niciodată,prin numărul victimelor sale, prin mizeria care lovește categorii întregi ale populației, prin disprețul absolut și cinic față de drepturile omului. Această dictatură sângeroasă s-a numit „democrație populară“ și conducătorii ei au fost aduși la putere cu sprijinul activ al Armatei Roșii de ocupație. În România, în anul 1948, acest proces, început odată cu lovitura
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ignorarea uneia dintre aceste dimensiuni nu poate decât să afecteze receptarea lumii de sensuri pe care o propune scrisul poetului. Vorbind despre cele două "vocații paralele" ale lui Eminescu, creația literară și publicistica, Șerban Cioculescu subliniază: "A nesocoti, dintr-un dispreț principial, această producție majoră a spiritului românesc care este activitatea sa ziaristică înseamnă a trece cu vederea unul din modurile prin care ni se relevă geniul eminescian"161. Percepută ca un domeniu care prejudiciază imaginea poetului 162, jurnalistica reprezintă, alături de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
românilor din provinciile aflate sub stăpânire străină, consacrând acestui subiect numeroase articole și studii. "Activitatea publicistică a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea și buna informare și prin modul de a polemiza în chestiunile controversate"206. Numit cu dispreț de către poet "foia vitelor de pripas" (M.E., I,2), Curierul de Iași nu-i oferă satisfacții materiale și nici spirituale. Cu toate acestea, jurnalistul își ia în serios sarcinile, acordând o atenție deosebită alcătuirii materialelor care umplu paginile publicației. Regăsim
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o serie de citate din corpusul eminescian: "Oricât s-ar zice scrie Eminescu în 4 iulie 1879 între noi și evrei este o deosebire de rasă, care nu ne permite nouă s-avem față de dânșii în împrejurări de onoare decât dispreț. Noblesse oblige"224. Afirmațiile de acest gen, frecvente în corpusul publicistic eminescian, trebuie privite în orizontul social-istoric al celei de-a doua jumătăți a veacului al XIX-lea. România trece în această epocă printr-o serie de evenimente cruciale: Războiul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Ingerința în treburile interne ale statului provoacă înverșunarea jurnalistului, conducând la afirmații dure: "Oricât s-ar zice, între noi și evrei este o deosebire de rasă, care nu ne permite nouă s-avem față de dânșii în împrejurări de onoare decât dispreț. Noblesse oblige"287. "Ni pare rău de acei puțini evrei cari, prin valoarea lor personală, merită a forma o escepție, dar restul...? Prin ce muncă sau sacrificii și-a câștigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetățenii statului român
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
contract, răsărit din liberul arbitriu al locuitorilor, indiferentă fiind originea, indiferentă istoria rasei, indiferentă în fine natura pământului chiar"292. La baza statului, gazetarul așează principiul muncii, iar critica pe care o face "păturii superpuse" își găsește originea tocmai în disprețul pe care îl manifestă față de cei care evită munca și în pledoaria pentru protejarea forțelor productive, reprezentate la noi în primul rând de țărănime. Alcătuită din "autori cari nu știu a scrie o frază corectă (vezi Pseudo-Ureche), oameni de stat
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
arată cum este guvernată. Citarea exactă, cu indicarea surselor, devine o tehnică imbatabilă în susținerea afirmațiilor jurnalistului, iar deschiderea enciclopedică a acestuia permite recursul la texte dindomenii variate de cunoaștere și comunicare: "Căci fiecare popor are o mare doză de dispreț pentru celelalte și multă laudă pentru sine însuș. Grecii și romanii numeau barbari pe toată lumea. Turcii numesc toată creștinătatea "ghiaur" și fiece popor îndeosebi are o mulțime de gingășii pentru vecinul său în această lume care, după Leibniz, e cea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al XVII-lea, divorț care nu va face decît să se agraveze: minoritatea de oameni ai bisericii, de nobili și de burghezi care dețin putere și bogăție se închid între valori care le sînt proprii și, ca urmare, resping cu dispreț moduri de a gîndi și de a trăi considerate de ea de acum încolo reprobabile, stupide și grosolane. Cadrele vieții cotidiene Familia. Dincolo de clivajul dintre dominanți și dominați, fiecare francez sau aproape, oricărui mediu i-ar aparține, trăiește inserat în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sentiment își trage seva din ostilitatea față de ierarhie și de practicile autoritare, din nemulțumirea față de condițiile de lucru care au cunoscut mai puține îmbunătățiri decît în țările vecine , din ideea că în societatea franceză munca manuală rămîne obiectul unui oarecare dispreț. Toate aceste motive explică faptul că se menține o conștiință muncitorească. Ea se poate exprima, în afara organizațiilor sindicale, a căror pondere este mică față de alte țări industrializate, prin greve neorganizate, pornite de jos. O societate de consum și elitele ei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
citate distinge clar, cu ajutorul grafiei, cuvintele citate, în timp ce în DIL nimic nu ne ajută să ne hotărîm: există doar o discordanță enunțiativă care lasă să se audă două voci. Această discordanță permite eventual crearea unei tensiuni (ironie, bătaie de joc, dispreț etc.) între două voci, în timp ce rezumatul cu citate pretinde că dispare în spatele punctului de vedere exprimat de vorbirea citată. Rezumatul cu citate este practic rezervat articolelor în care DIL apare rar. În schimb, DIL este utilizat în mod constant în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cele mai multe ori rămân doar în plan teoretic; ajutorul de care elevul sau elevii au nevoie este unul mult mai mare decât două campanii pe un semestru desfășurate pe liceu și câteva pliante ( profesor, socio-umane 35 ani). Nu... Au privit cu dispreț...Când se mai derulau programe privind prostituția, traficul de carne-vie, astea mai degrabă impresionau... dar cu alcoolul, se distrau copios (profesor, istorie 57 de ani)". Perspectiva elevilor asupra eficienței campaniilor de prevenție este diferită de cea a profesorilor. Dacă ar
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
devină, ea elimină considerațiile metafizice asupra frumosului, fiindcă ele nu intră în sfera științifică și deci n-o interesează. Unitatea frumosului natural și a frumosului artistic pe temeiul ideii transcendente, pe care ar revela-o, cade de la sine acoperită de dispreț. Al doilea, aserțiunea repetată din veac în veac că arta nu e decât o imitație a naturii și deci trăiește în dependență de ea e socotită ca inexactă. Arta chiar dacă împrumută elemente din natură le prelucrează după legile ei proprii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]