5,138 matches
-
începerea cursurilor și ca să-și cunoască viitorii colegi. Din păcate, pe holuri și la secretariat, nu întâlni nici o figură cunoscută. Doar profesorul Barbilian își făcu o scurtă și intempestivă apariție, pe când aștepta la secretariat. Profesorul, cu înfățișarea lui de ins distins și superior, năvăli pe ușă foarte grăbit și foarte supărat că una dintre secretare, mai tânără și mai puțin experimentată, îi încurcase rău niște liste cu studenții restanțieri, pe care urma să-i examineze chiar în acea dimineață și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
val-vârtej, discutând aprins cu un domn care părea să-i fie coleg și bun prieten; un om prezentabil, bine legat, elegant în costumul său de stofă englezească croit după moda anilor 30, cu nas acvilin și frunte înaltă, de cărturar distins. Intimidat de neașteptata întâlnire, Victor îi salută cu respect pe cei doi universitari și dădu să treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația animată cu prietenul său și îl opri cu un gest al mâinii drepte, ridicate intempestiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
musafirului, cercetându-l o clipă prin lentilele ochelarilor de pe nas și îndemnându-l să intre și să se simtă ca la el acasă. Era un bătrân foarte înalt, uscățiv și cu părul albit complet, cu un aer demn și destul de distins, de fost funcționar în vreun minister interbelic sau ceva asemănător. Să ne scuzi, că la noi e un pic cam deranj, glăsui bătrânul, conducându-i printr-un mic coridor, unde se vedeau înșiruite pe lângă pereți teancuri de ziare îngălbenite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
n-au prea existat. Sunt un orator perfect. Dacă-aș fi vreun avocat, Adevărul-ar fi defect! Dar ce să fac? Ceva mă cheamă! Nu pot spune-un ”nu” convins. Rămâne-un ”poate”, ”da”, ”probabil” Și un ”nu știu” mai distins. Asta-s eu! Sau am uitat... În inima mea e încă ger. Dacă ce-am spus e-adevărat, Vă este încă un mister! Negrea-Vasilovici Ruxandra, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
exercițiul conversației, figura i se metamorfoza pe măsură ce o priveai mai intens; zbârciturile feței se destindeau în linii de expresie, ochii se mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și ales. Religioșii o urmăreau cu teroarea de-a o confunda cu un avatar al lui D-zeu însuși, darwiniștii imaginau o specie de maimuță sau alt animal ciudat ce părea să fi regresat printr-un accident mutant la condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privirea, făcând loc rafturilor superioare ce creșteau faustic, exponențial. Aveam sentimentul că mă aflu în labirintul cărții lui Borges, acea bibliotecă infinită proiectată într-un spațiu simplificat, esențializat la dimensiunea verticală. Dar eu eram mai mult preocupată de gestul tânărului distins decât de această metamorfozare a peisajului, care, înălțându-se pe vârfuri, a azvârlit cartea pe un raft foarte sus, el însuși părându-mi dintr-o dată deosebit de înalt. Apoi a dispărut fără să-mi dau seama sau, mai exact, interesul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu atâta nesăbuință umbrela, a întâlnit un domn bătrân cu trăsături foarte frumoase și distinse. Stătea în fața ei pe scaun, cu fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul lung, în culori psihedelice. I-a întors și ea zâmbetul, gândindu-se că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe-această lume... Stupoarea luă locul rîsului. Pînă să apuce Lupino să înțeleagă ce se petrecea, mistreții se făcuseră nevăzuți. La urma urmelor, pădurea era plină de trufandale cărate de ape. Nimeni și nimic... Absolut nici o grăunță de mîncare... mai distinse, pierdut, printre copaci. Așa ceva nu i se mai întîmplase. Gogoloaiele de pămînt dispăruseră fără urmă înainte ca el să deschidă gura. Halal progres înregistrase! Nu apucase măcar să se prezinte, darămite să-și spună păsul. Era vina lui? Oricît de neumblat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai. Să pot să mângâi firul vieții Când disperatul galben s-ar împrăștia Și-n cochilia dimineții Să rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu dinți de jale, S-arunc în poarta vieții cu lacrimi de oțel Și să mă odihnesc pe vaietele tale. Apoi să țip, din nou, în scurta
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă împrăștii mută de dor și de beție Când în vârtejul timpului m-avânt și sap Secunde risipite ce nu se vor întoarce, Oștiri întregi de gânduri ce mă-mpresor ostile, Opaițe mocninde în seri de toamnă ștearsă Când tu, distinsă doamnă, încerci s-aprinzi feștile. Am să-ți denunț culoarea cu care m-ai vrăjit Să uit de mica-mi existență ne-nsemnată! Pleci iar nepăsătoare spre zenit Când știi că te întorci, de aici în veci, la fel de colorată. Eu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
concrete de combinare a mâncărurilor. Următoarele categorii de combinații de alimente acoperă majoritatea „infracțiunilor culinare” împotriva naturii comise în toată lumea în ziua de azi. Această listă se bazează, în principal, pe studiile doctorului Herbert M. Shelton, unul dintre cei mai distinși terapeuți nutriționiști din America, autorul „bibliei” combinațiilor culinare corecte, Food combining made easy. Proteine + amidon. Aceasta este cea mai proastă combinație posibilă de alimente pe care o puteți realiza în cadrul aceleiași mese și totuși reprezintă curentul principal al regimurilor alimentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
telefon. Pentru orice eventualitate. Întâmplător, era și un pasionat fotograf amator. Rezultatele sale de până acum erau mai degrabă oarecare. Sute de fotografii, fără altă valoare decât sentimentală și care doar prin cantitate puteau eventual sugera aspirația spre perfecțiune a distinsului universitar. Amatorismul său declarat, cu ostentație chiar, Îl proteja de o judecată prea severă din partea cunoscătorilor, diletanți ei Înșiși, dar Într-un sens superior. Cică. Se mai uită o dată În vitrină, de data asta ca să-și verifice ținuta și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
franceză” de joi după amiază, trecută În contul chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa septuagenară Își depăna amintirile Într-o franceză curioasă, când fluentă și plină de savoare, ca vorbitorii nativi, când stângace, școlărească, precum Începătorii sau autodidacții. Era un truc la mijloc. Dacă lucrul acesta ținea de domeniul evidenței, sensul său rămânea parțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Brâncuși. Altfel cum să Înțelegi frumusețea ihtiozaurului? La auzul Întrebării formulate atât de răspicat, asistenta plecă vinovată privirea. Grațian fu gata să dea un răspuns, dar renunță de teamă că ar putea compromite prin ușurătate munca de o săptămână a distinsului profesor. Arăta bine cu bascul său de velur tras pe o sprânceană. Unii Îl asemuiau cu Francisc I, alții cu un florentin din filmul Agonie și extaz. Instalat confortabil În spatele acestor aparențe măgulitoare, Toader Baștină juca dezinvolt cartea modestiei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără echivoc pe care Brândușă se simți obligat să o ia drept aluzie la nivelul extrem de scăzut al vinului din paharul profesorului. Se grăbi să toarne puținul care mai rămăsese pe fundul sticlei, În ciuda opoziției, cum altfel decât formală, a distinsului conviv. Petru nu era omul exceselor: nici gurmand, nici potator. Avea de apărat faima de longevivi a celor din familia Șendrean și făcea totul pentru a duce la Îndeplinire această nobilă misiune. Mari primejdii nu avea de Înfruntat. În afară de Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și articole publicate de profesor de-a lungul unei vieți. Toate cu dedicații. Cam aceleași formule. O operă impresionantă. Discursuri, elogii. Atât de emoționante Încât unora li se părea chiar că Îl mișcau și pe cel din sicriu. Altfel, lume distinsă, sobră, elegantă. Totul a decurs conform programului. Doar la groapă s-a Întâmplat ceva mai puțin obișnuit. Paginile cu dedicații au fost smulse În același timp din zecile de studii și articole și lăsate apoi să cadă În groapă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În grosime Istoria literaturii germane a lui Friz Martini, atât de lăudată prin anii '70, mai ales de sașii cu cerere de plecare definitivă din România sau pe cea a literaturii italiene a lui De Sanctis. Revistele acceptate În acest distins local erau Dilema, 22 și România literară, iar editurile agreate: Humanitas, Univers, Nemira, All. Mulți dintre obișnuiții localului aveau În biblioteci prima ediție a Epistolarului precum și Minima Moralia despre care, cei mai bine informați, susțineau că ar fi apărut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se păru cunoscut, Îl mai văzuse undeva: Tu ce dracu’ cauți aici? Întrebă ea fără să clipească. Vând antene parabolice, răspunse el prompt, fără să-și Întrerupă munca de deszăpezire. Și eu care credeam că ești de la Salvamont, zise Iolanda. Distins, capabil fără Îndoială de gesturi galante, eroice chiar, la nevoie, dar mizând parcă excesiv pe efectul gesturilor sale. Calcul, exercițiu, premeditare. Sau bună creștere de care face atâta caz. Alida Übelhart: Va dispare odată cu noi, draga mea. Vorbea afectat, malițioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu i-ar fi zărit În nici un caz chipul, oricât și-ar fi potrivit ochelarii rotunzi pe nasul coroiat. 14. De la o masă bine plasată lângă geamul uriaș al barului i se făceau semne amicale. Erau doi dintre cei mai distinși intelectuali ai orașului: un filozof și un latinist. Fiecare ratase la momentul potrivit o mare șansă: primul o bursă de un an la Heildelberg, iar al doilea o bursă de șase luni la Paris. Lumea Îi privea cu respect și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la picioarele ei putea purta rochie scurtă, alta dacă un Volvo mișto ultramarin cerea o ținută mai șic și dacă o blană de vulpe polară e destul de scumpă pentru un revelion la care era invitat și primarul orașului, un liberal distins cum sunt liberalii În general. O alta, pe care nu o putea suferi, o Întrebă dacă rujul pe care urma să-l folosească trebuie să se potrivească cu fardul de pleoape sau cu cerceii de perle negre. Cu nici una, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
foarte mare. Era specializată În trabucuri, pipe de măceș cioplite de mână și un sortiment propriu de țigări Virginia (o altă aromă care s-a pierdut). Firma deținea două sau trei prăvălii, inclusiv cea din Piccadilly Arcade, cu o clientelă distinsă, deși nu foarte stabilă. Din diverse motive - fără Îndoială nu pentru că tata nu s-ar fi zbătut -, cam prin anii ’30 firmei a Început să-i meargă din ce În ce mai prost, iar cel de-al Doilea Război Mondial a terminat-o definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
aud părerea ta, dar nu sta prea mult pe gânduri, mi-a cerut el. Mi-am pipăit buzunarul rupt. — Merită toată osteneala asta, domnule locotenent? Millard îmi zâmbi. Am remarcat că hainele mototolite și barba nerasă nu îi afectau aerul distins. — Eu, unul, așa cred. Și partenerul tău crede la fel. — Lee e plecat la vânătoare de vrăjitoare, domnule locotenent. — Poți să-mi spui Russ, să știi. — OK, Russ. — Ce-ați aflat tu și cu Blanchard de la tată? I-am înmânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vas destul de șubred, a cărui punte plină de pete de ulei și lunecoasă juca sub picioare pe timp de furtună. Sub rafalele unei furtuni oribile, Nelson a ieșit să caute ceva pe punte și a observat acolo un domn foarte distins, bine îmbrăcat și cu capul gol, stând nemișcat în ploaie, balansându-se odată cu vasul și străduindu-se să-și păstreze echilibrul. S-a apropiat să-l ajute, dar când a ajuns lângă el l-a auzit murmurând: „Domnule, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu pot să mă mișc din cauza furtunii și nu mă mai pot ține. Nu vrei dumneata să fii atât de bun să mă deschizi la pantaloni?” În prima clipă, n-a înțeles. Apoi s-a înfuriat. A crezut că domnul distins și cherchelit își bătea joc de el și n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins și l-a silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înfuriat. A crezut că domnul distins și cherchelit își bătea joc de el și n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins și l-a silit să se lipsească de serviciile marinarului și chiar să se apere. Din pricina unei pete de ulei, Nelson a alunecat, a căzut pe briceagul deschis și de-atunci a trebuit să poarte o banderolă neagră, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]