KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

socru-miu... Nu ne cunoșteam atuncea, nu știam că-mi va deveni socrul. Era groaznic pentru el. Fusese președintele Partidului Social Democrat, a’ lui Titel Petrescu, aicea în Hunedoara și directorul Școlii Normale. Și n-a vrut să fie comunist, dom’le. Și l-au persecutat până când l-au terminat. L-au dat afară din învățământ, îl lua’, îl închidea’, iar îi dădea drumul, iar îl închidea, că n-aveau un motiv să-l condamne... Venise unu’ la Securitate, de pe la Târgu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și ce i-o mai dat. Na, nu mă tenta ciocolata lui sau alte treburi... Pe urmă l-o adus pe alt bucureștean și l-o băgat în cameră cu noi... Lu’ ăla îi venea să se urce pe pereți, dom’le... Luat la ora 2 după masa, de pe stradă, și băgat acolo în pușcărie... O stare extraordinar de groaznică... Ce-o făcut ăsta? La Sinaia o venit o mașină de excursioniști francezi și el o intrat în discuție cu ei

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Când v-au mutat de la Târgșor vă amintiți? Prin... octombrie, noiembrie ne-a mutat și ne-a dus la Canal. A fost o schimbare destul de bruscă de regim... Da, da. La Canal acolo, l-am avut brigadier pe Coriolan Gherman. Dom’le, am auzit multe lucruri rele despre el, da’ cu mine nu s-a purtat urât. C-am avut odată Zona Zoster și m-a lăsat trei zile în baracă... Și cu pudră de talc m-am vindecat, nu cu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
un frig, și cu 125 de grame de pâine pe zi și niște apă chioară, dacă ne mai dădea... și altceva nimic. A fost groaznic acolo. Stăteam înghesuiți că era frig... Și știți cine mai erau acolo? Mai erau adventiștii, dom’le, că nu vroiau să lucreze sâmbăta, și pentru aia au intrat la închisoare... Și după luna aia de închisoare ne-a băgat în brigada disciplinară. Asta era condusă de colonelul Haralambie... Uite, că pe ăsta îl țin minte! Colonelul

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
era frică să meargă la ore când era el, ce probleme punea. Când își serba ziua de Sfântul Mihai, îl serba și pe rege... Citise Capitalul, citise Kant, citise Aristotel, Platon... și la matematică se descurca cu o ușurință uimitoare. Dom’le, până la urmă eu am plecat, și el, din câte am auzit eu, n-o mai terminat anul 4 că l-au arestat și l-au condamnat 4 ani. El la Iași a avut multe probleme, s-au rugat de

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
zis: ăstea nu se pot respecta. Uite asta e legea nouă care se poate. Deci nu poți să zici de exemplu: M-am întâlnit pe stradă să zicem cu Berghezan Ilie, nu? M-am întâlnit în Sibiu pe Corso. Păi dom’le, m-am întâlnit intenționat, programat, nu așa întâmplător. Ați fost în lot cu Berghezan? Da. Da’ nu la prima arestare, ulterior, la a doua, că ei o’ fost arestați după aia... Așa. Deci nu te-ai întâlnit întâmplător dom

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
dom’le, m-am întâlnit intenționat, programat, nu așa întâmplător. Ați fost în lot cu Berghezan? Da. Da’ nu la prima arestare, ulterior, la a doua, că ei o’ fost arestați după aia... Așa. Deci nu te-ai întâlnit întâmplător dom’le, te-ai întâlnit organizat. Și ce-ai discutat? Domnule, nu mai știu ce-am discutat... (râde n.n) Trebuia să spui ce-ai discutat. Dom’le, eu m-am păzit, că altfel nu mai eram la ora asta... nu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
că ei o’ fost arestați după aia... Așa. Deci nu te-ai întâlnit întâmplător dom’le, te-ai întâlnit organizat. Și ce-ai discutat? Domnule, nu mai știu ce-am discutat... (râde n.n) Trebuia să spui ce-ai discutat. Dom’le, eu m-am păzit, că altfel nu mai eram la ora asta... nu mai puteam sta de vorbă. Cineva m-a învățat pe mine să mă păzesc... Cel care mi-a salvat mie viața a fost Sandu Munteanu. El

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
va fi. Trebuie să te porți așa, așa, așa. Să eviți. Aicea este chestiunea. Dar am evitat eu cât am putut, dar nu 100%. Că, de exemplu, dacă un prieten m-o rugat să-i iau niște materiale... și culmea, dom’le, materiale care au fost puse în circulație de Securitate... Au știut unde sunt, unde ajung, și-o ajuns la mine, că stăteam în suburbia Sibiului, în Gușterița, și-aveam posibilitatea să le țin. Și le-am luat și le-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
care au fost puse în circulație de Securitate... Au știut unde sunt, unde ajung, și-o ajuns la mine, că stăteam în suburbia Sibiului, în Gușterița, și-aveam posibilitatea să le țin. Și le-am luat și le-am îngropat dom’le, nu le-am dat la nimenea. Grav, grav. Și l-a’ dus la anchetă odată pe unu’, un schelet dom’le! Știți cum e în poezia lu’ Coșbuc, „Groparul” cu scheletul care vine noaptea la gropar și-l ia

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în suburbia Sibiului, în Gușterița, și-aveam posibilitatea să le țin. Și le-am luat și le-am îngropat dom’le, nu le-am dat la nimenea. Grav, grav. Și l-a’ dus la anchetă odată pe unu’, un schelet dom’le! Știți cum e în poezia lu’ Coșbuc, „Groparul” cu scheletul care vine noaptea la gropar și-l ia... un schelet de zăngăneau oasele pe el. Și mi-a zâmbit. N-a zis nici un cuvânt. Nici eu, nici el. Nu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
arătat și gata... Și am fost odată în București cu Dumitrescu Ilie, că el a stat la mine când ne-am eliberat de la pușcărie. Am fost pe la frate-su, mă rog... și m-am întâlnit cu Puiu Atanasiu. Și zic: Dom’le, m-am speriat când v-am văzut atunci... Și mi-a spus: Nu sunt absolut deloc supărat... Nu e nici o supărare. M-a îmbrățișat și cu asta basta... Eu, ce să zic? Eu față de colegii de facultate n-am

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
speriat când v-am văzut atunci... Și mi-a spus: Nu sunt absolut deloc supărat... Nu e nici o supărare. M-a îmbrățișat și cu asta basta... Eu, ce să zic? Eu față de colegii de facultate n-am mișcat în front dom’le! Nimic! Cu ăștia cu care am fost în pușcărie mai discutam câte ceva... Și tot ce ai discutat era înregistrat... Și ce s-o luat în considerare? Că ce-am făcut la Târgșor, că ce-am scris pe zid, ce

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în final, te chema să-ți faci autobiografia, să-ți iei angajament... Dar asta la eliberare...? La eliberare. Până să ajungem acolo vă rog să-mi spuneți cum a fost detenția la Aiud față de celelalte prin care ați mai trecut? Dom’le, la dormitorul ăsta select era mai bine. Știu eu... poate ne dădea și mâncare mai bună... dar de foame știu că sufeream. Ne dădea carne de cal... care n-o puteai s-o mănânci. De foame am dus-o

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Întreprinderea de Reparat Vagoane, până la pensie. Privind în urmă toate experiențele prin care ați trecut și toate schimbările care s-au petrecut în viața dumneavoastră, aveți vreun regret? Domnule, uite care e chestiunea... marele fizician Benjamin Franklin a fost întrebat: Dom’le dacă ar fi s-o luați de la capăt, ați merge pe același drum? Și-a spus: Da! Ei, eu nu pot să spun așa ceva. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel, le-aș corecta. Înțelegeți? Nu pot

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
prea sunt. Am aicea o invitație la CNSAS, să mă duc să citesc niște dosare de anchetă în care se vorbește despre mine. Da’ ce să mă mai duc? Nu mai m-am dus, că probabil c-aș găsi că: „Dom’le îl urmărim pentru că o fost deținut și ăsta e tot motivul”. Nu mai m-am dus. Să văd că un prieten, un coleg a zis ceva? Nimenea nu știe prin ce trece omul acolo și în ce stare este

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
cu un unchi care o fost contabil la o școală de surdo-muți, și, mă rog, o fugit și el. O fost o coincidență, că școala respectivă o fost mutată la Abrud... Revenind la momentul arestării. Cum s-a petrecut aceasta? Dom’le, eram în clasa a-VII-a de liceu. A fost o discuție între colegi acolo, au fost trei așa zise ședințe... Ca orice tânăr mai discuți, am pus o problemă, una, alta și pe chestia asta... gata, ne-a făcut așa

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
acolo? În ceea ce mă privește eu am avut norocul că, totuși, acolo am avut dintre noi bucătari, și mâncarea era bunicică, că nu se fura. Am avut acolo un atelier, niște războaie de țesut, și băieții noștri care au lucrat, dom’le, au dat o producție aproape dublă față de același tip de războaie și față de muncitorii din afară. Erau războaie manuale și războaie mecanice, și între noi aveam băieți și de la Liceul Industrial, lăcătuși, mecanici, și un război n-are voie

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
îl cunosc pe Ionescu Quintus. După aia am aflat mai multe... Era un bărbat înalt, un avocat deosebit de elegant, pus la punct. Toți ceilalți erau din ăștia mai simpli, țărani, muncitori... Și când am încercat să-l trag de mânecă: Dom’le nu vedeți că nu e în regula ce se întâmplă... Și el zice: Dom’le, ce să spun? Ce să fac? După aia am aflat că el a stat 3 ani condamnat, da’ îmbrăcat civil și cu mâncare de

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
un avocat deosebit de elegant, pus la punct. Toți ceilalți erau din ăștia mai simpli, țărani, muncitori... Și când am încercat să-l trag de mânecă: Dom’le nu vedeți că nu e în regula ce se întâmplă... Și el zice: Dom’le, ce să spun? Ce să fac? După aia am aflat că el a stat 3 ani condamnat, da’ îmbrăcat civil și cu mâncare de acasă... Îi venea în fiecare zi soția cu sufertașul și îi dădea mâncare... Și atunci

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la alta în Deltă, unde o fost nevoie. Acolo am muncit din greu... Când a fost al doilea proces, pe mine m-au trecut ca legionar, dar pe urmă, când o venit odată în vizită generalul Nicolski, i-am zis: Dom’le general, eu n-am fost legionar. Fiți bun și încercați să vedeți dosarul, că acolo e ceva. Și într-adevăr, după o lună și ceva am fost scos de la brigada de legionari și am fost trecut la brigada de

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
vrut altceva decât să creeze ură, dușmănie și în final să distrugă omul. Eu spun că norocul meu este că nu port ura... port într-adevăr un dispreț, dar am o filozofie a mea... Dar lumea trebuie să înțeleagă clar: Dom’le comunismul n-a avut față umană, n-a avut nimic pur și simplu... Trebuie să-i fie rușine cui a fost comunist. Să nu uit, un singur comunist, Bălan, care o fost aici prim-secretar, și care m-a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
cui a fost comunist. Să nu uit, un singur comunist, Bălan, care o fost aici prim-secretar, și care m-a ajutat. Și mi-o zis: Tu iar faci pușcărie. Și am mers acolo la el și i-am spus: Dom’le, eu sunt un anticomunist convins. Și o spus: De ce? În ’40 când o’ venit rușii, la 2 săptămâni, doi unchi o’ dispărut și nu s-o’ mai aflat absolut deloc. Pe urmă având acolo vecini nemți... am fost prima

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
sunt oameni fără cuvânt, fără elementar bun simț, îi vezi în Parlament, îi vezi în funcțiilor lor mari și pur și simplu mi-e rușine că sunt român. Și justiția și totul a fost în mâna lor, și atunci repet dom’le: cei care au fost securiști, au rămas cu aceeași filozofie, și acu’ ei nu se mai pot transforma, n-au cum, ei au în sânge această boală odată ce au avut dreptul de viață și de moarte asupra omului, și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Peninsula, la Valea Neagră. La Jilava, în acele câteva zile, tot împreună ați stat? Toți. Și mi-aduc aminte că într-o cameră mai mică de 10 metri pe 15, erau în jur de 300 de persoane... N-aveai loc, dom’le, nu puteai să stai... Era extraordinar... Și era o căldură și o duhoare... Și spun înc-o dată: între 250-300 de persoane masate într-o cameră... Un miros ce-a fost acolo... de la transpirația aia... Și n-aveai pe tine

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]