5,717 matches
-
martiri, despre călăreții lui Mihai Vodă am pus noi să scrie pe cruce că au luptat ca niște viteji, căci noi ca mare logofăt am fost ispravnic la ridicarea pietrii de însemnare a locului. Vodă se opri, își scoase cuca domnească și se închină pios. Deși vorbise încet, gâfâia, fiecare respirație fiind aproape un oftat. Selin pașa era palid. Acum își dădu seama ce se întâmpla de fapt: primul popas al lor fusese acolo unde acum mai bine de o sută
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înconjoară, rotindu-se în ceruri, ca să ochească șerpii leneviți de soare. Drumul Bălții e desfătarea noastră din luna lui mai. — Pe urmă la Giurgiu? — Mai departe nu-ți spunem, deși ne ești drag, Selin pașa. Vodă zâmbi, punându-și cuca domnească pe cap. Se întorceau tăcuți la Călugăreni, în pasul liniștit al armăsarilor. Kuciuk Selin pașa zâmbea forțat, ca și cum ar fi fost prins pe picior greșit. Înțelesese că mai-marii lui făceau o greșeală încercând să schimbe beiul valahilor și că nimic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
semn a nedumerire spre Ștefan, care cu mâna îi arată că trebuie să aștepte puțin. Când prima ceată de bărbați îmbrăcați în cămăși și ițari albi apăru pe drumeagul ce ieșea din pădure, pregătirile erau terminate. Constantin Brâncoveanu, având cuca domnească pe cap, îmbrăcat bogat cu caftan de serasir de culoarea lemnului de trandafir, brodat cu flori de mătase neagră și încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pomeneau numele voievodului lor. A doua zi, când să încalece, prințul Ștefan s-a împiedicat, a căzut și și-a scrântit mâna. I-a tras o doctorul Pylarino, dar i-a spus să nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse că ar dori să prânzească cu domnia sa Selin Kuciuk. Tocmai atunci trecea pe lângă rădvanul domnesc Panait Cioranu, clucerul, fratele lui Ștefan Cioranu, marele serdar, cel de s-a hainit împotriva lui vodă și a trecut de partea Bălăceanului. Acela a fost pedepsit luându-i-se viața, sus pe deal, la mânăstirea lui Mihai Vodă cel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Liniștește-te, Ștefane, mâine plecăm în zori, să mergi cu mine în rădvan. O să avem drum lung până la Inumbari, de acolo trimitem călărași la Odrii și la București și aflăm cine, unde și ce călărași a trimis de aci. Alaiul domnesc se transformase în convoi. Selin cu ienicerii lui călărea când înainte, când înapoi, supraveghind înaintarea rădvanelor, călăreților și carelor. Ceruse lui Vodă un tălmaci, intra în vorbă cu oricine și-și făcea ancheta lui personală. Ștefan se lecuise ca prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Te-am simțit așijderea și la târnosire la Hurezi când mi-am zis că neica Mihai a învățat meșterii de mi-au întrecut dorința, și la Sfântul Gheorghe, și la Sfântul Ion grecesc, și peste tot... Armăsarul imbrohorului ajunse caleașca domnească și Selin salută politicos, călărind în rând cu ea. — Constantin bei, este ceva neobișnuit. — Neobișnuit? S-auzim ce nu-i place domniei tale. Nu sunt păsări pe cale, pe unde trecem. — Păsări? — Da, păsări. În Valahia când mergeam, dacă o porneam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sărute mâna voievodului pentru că l-a ridicat în rang pe ginerele său, dar Brâncoveanu, cu un aer distrat, răsucea bastonașul dintr-o mână în alta, fără să se uite la unchiul său. Până să fie aduși caii lui Selin, alaiul domnesc a străbătut un loc împădurit, ieșind spre o vale cu pășuni, așa că domnul a încălecat vesel că se poate dezmorți după ceasuri întregi de mers în caleașcă. Înainte de a sări în șa, Ștefan și-a privit întrebător tatăl, și-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe doctorul Pylarino să-l consulte și au hotărât împreună să rămână două zile pentru odihnă. Erau Rusaliile de fapt și vodă dorea să audă rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare. Au pornit din nou la drum după Rusalii și alaiul domnesc își recăpătase strălucirea de la început. Păreau că uitaseră toți cum a căzut de pe cal Panait Cioranu. Pe cale, aga Kuciuk Selin a primit o depeșă prin care era anunțat că locul în care va fi instalat cartierul general al domnului muntean
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și, dacă va cădea capul domnului, vor cădea și capetele lor, al lui neica Dinu, al lui și chiar al cuscrului Diicu Rudeanu. Mihai se înfioră ca scuturat de friguri și băgă de seamă că rădvanul se oprise în fața conacului domnesc. Ajunseseră. Era 28 mai 1703, seara; plecaseră din București după liturghie în ziua de 3 mai; un drum pe care spătarul îl străbătea în cel mult șase zile durase douăzeci și cinci de zile. Soarele scăpăta spre asfințit. Domnul, coborând din rădvan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în poala anteriului popesc și a plâns cu sughițuri, îndelung. Nu mai auzea nici nucile căzând, nu-i mai păsa nici de frunzele galbene mânate de vântul toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea îi intra în voie. Până când, să fi avut unsprezece ani. Era la Academia Domnească de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu-i mai păsa nici de frunzele galbene mânate de vântul toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea îi intra în voie. Până când, să fi avut unsprezece ani. Era la Academia Domnească de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce se auzeau subliniind tăcerea. Pe catastiful din fața lui, cerneala slovelor se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa de ziuă. Își trase caftanul pe el și ieși pe sală să trezească dorobanții și să dea porunci. Azi venea marele dragoman Alexandru Mavrocordat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trecut pragul, i s-a înmânat o casetă cu o mie de zloți de aur și bijuterii de argint. Au fost primiți în sala mare a conacului, unde era adunat un fel de divan din marii boieri veniți în suita domnească. Discuțiile erau purtate în limba turcă, având un caracter intim pentru că vorbeau cei trei - exaporitul, domnitorul și marele spătar - fără adresări protocolare pompoase și fără lungile așteptări între fraze, atât de obișnuite la convorbirile diplomatice. Ceilalți tăceau și ascultau prudenți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prințe, îmi sunt adresate mie personal și mă măgulesc, deși ținând seama de vârsta domniei voastre, ele ar trebui să fi fost subînțelese. Mi s-a raportat că studiul limbii elene se face mai bine și mai temeinic la Academia Domnească de la București decât la Academia Patriarhiei Constantinopolului. Atunci când am primit această informație nu am vrut să o cred, dar acum m-ați convins că ea conținea adevărul. Dacă „Sintaxa” elaborată de noi a stat la baza studiului dumneavoastră, astăzi, când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și, pentru aceasta, deși l am înălțat la rangul de paharnic, am consimțit să-i ținem departe de noi pe dânsul și pe Ilinca, fiica noastră, sperând că asta îi va face bine. Acum, Târgoviște este iar cetate de scaun domnesc, au fost rezidite curțile și Scarlat a avut în jurul său boieri și slugi care l-au cinstit ca pe cel mai vrednic ginere al nostru. Îmi pare rău, măria ta, la asta nu m-am gândit. Era cam firav Scarlat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să-mi văd de treburile domniei acasă, la București. Trase aer în piept și continuă pe un ton foarte scăzut: Sunt treburi care greu așteaptă, cum ar fi vânzarea grânelor. Fără porunca noastră nu se vinde nici un bob. Stau jitnițele domnești pline și vine vara. Aș dori să afle capuchehaia Ferriol al francilor că la București s abat furtuni mari și trăsnește din senin. Doamne ferește să se aprindă jitnițele domnești! Aud că în Franța de frig nimeni nu mai seamănă holde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grânelor. Fără porunca noastră nu se vinde nici un bob. Stau jitnițele domnești pline și vine vara. Aș dori să afle capuchehaia Ferriol al francilor că la București s abat furtuni mari și trăsnește din senin. Doamne ferește să se aprindă jitnițele domnești! Aud că în Franța de frig nimeni nu mai seamănă holde. Mi-ar părea rău să se piardă de trăsnet grâul nostru, să-i spui lui Ferriol. — În cât timp ajunge un călăraș la București? întrebă exaporitul. — Cine știe? Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dorul lor și până acum nici nu am aflat în ce zi o să mă primească marele vizir. — Răbdare, măria ta, oftă Pană Negoescu. Diicu Rudeanu, marele logofăt, privi cu îngrijorare la ceilalți și comunică starea bugetului de călătorie al alaiului domnesc. — Să trimitem călărași la București, ordonă domnitorul. Avem nevoie de pungi de aur, altfel nu vom izbândi. Să prânzim și, la lucru! Luaseră în alai cei mai buni bucătari și aduseseră din țară cele mai bune vinuri, dar amintirea faptului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
auzit, mă mirasem văzând că nu prea mâncați, și se întoarse la locul lui. Brâncoveanu nu mâncase aproape deloc și abia dacă își înmuiase buzele în vinul cu reflexe de ambră și cu miros de mirodenie rară, adus din podgoriile domnești de la Râmnic. Se simțea ca atunci când trebuie să-ți afirmi autoritatea față de oamenii care îți sunt dragi și care ți-au nesocotit sentimentele încercând să te înșele. Lângă el, nașul Dinu mânca pe săturate și se bucura de sănătate, bea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l privească în voie pe nepotul său, „Constandinul Stancăi”, cum îi spuneau ei când erau tineri; faima tatălui său postelnicul Constantin Cantacuzino umpluse neamul de Constantini și-i deosebeau pe unii de alții cu numele părinților lor. Călătoria în caleașca domnească i se păruse acum la întoarcerea de la Adrianopol un supliciu și-i venea să răsufle ușurat la ideea că asta este ultima zi de drum, deși tot el socotise că motivul pentru care se găsea în luxoasa caleașcă trebuia să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot el socotise că motivul pentru care se găsea în luxoasa caleașcă trebuia să fie perfid. Ieri încă mai spera ca neica Dinu sau beizadeaua Constantin să fie cei care se vor bucura de privilegiul de a călători în butca domnească. Ah, deci așa, marele dragoman a turnat vrute și nevrute în urechile măriei sale Constandinul Stancăi, ca să ne piardă pe noi, socoti el, ca imediat să-și corecteze gândurile și să-și facă grăbit semnul crucii: „Doamne ferește, că doar Mavrocordat nu-i îndeajuns
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
părțile, despre florile mărăcinilor neînchipuit de frumoase pe cenușiul pustiei. Constandinul Stancăi era mare logofăt pe atunci, asculta cu buzele rumene întredeschise, cu ochii visători... După mai mulți ani, Constandinul Stancăi, domn fiind, îi spusese cum să se zugrăvească biserica domnească din Târgoviște: „Neică Mihai, să le spui meșterilor să nu pună frunze de acant ca la Veneția, ci să se împletească urcându-se spre cer flori și frunze de mărăcini ca cele de le văzuși la Sinai”. Pe nas, oltenește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
erau traduse. Situația secretarului italian la Curtea din București era mult mai bună decât a oricărui secretar din lume. Măria sa Io Constantin Brâncoveanu își etala viața personală și cea politică atât de deschis încât nimeni din cei care mânuiau documentele domnești nu putea să fie învinuit de spionaj sau colportare de zvonuri. O armată de secretari caligrafi talentați și cunoscători de limbi străine redactau lungi scrisori către toate statele Europei și toate astea sub supravegherea atentă a prințului Ștefan. El, Antonio
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al XIV-lea, ci și pentru că era sfătuitorul care-l inspira pe prinț și, prin acesta pe domn, privind comandarea de cărți pentru bibliotecile palatelor de la Mogoșoaia, Doicești, Târgoviște și Potlogi. Ediții speciale de lux fuseseră aduse și la reședințele domnești de la mânăstirea Hurezi. Totuși italianul simțea că pe lângă activitatea diplomatică în care era implicat și pe care o cunoștea, mai exista și o alta care se ascundea în spatele celei știute de toți. Erau doar câțiva deținători de taine, rude foarte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]